A tăiat o bucată din urechea lui Gaguin

Vincent van Gogh, (n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Ţările de Jos, d. 29 iulie 1890, Auvers, Franţa) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era pastor protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă.
La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viaţa lui a intrat pe un făgaş normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia şi lucrează ca colector de impozite într-o şcoală londoneză. Mizeria oraşului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeşte iar pe străzi.
Se întoarce acasă şi de decide, urmându-şi tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este impresionantă chiar şi faţă de mizeria cartierelor londoneze; îşi vinde lucrurile şi se mută într-o colibă sărăcăcioasă, aproape de "ai săi". Patronii, uimiţi, îl concediază în 1880.
În 1881 Van Gogh îşi împarte timpul între Haga şi Anvers hotărăt să devină pictor. În 1885 pleacă la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie impresionistă, iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi idolarizaţi. Van Gogh era îndeosebi ataşat de Gauguin, având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare. În următorii ani, Van Gogh are accese de furie la beţie şi se ceartă din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacă pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îşi taie o bucată din urechea dreaptă. Cu această ocazie realizează cât de aproape este de demenţă. În 1889 se internează voluntar în ospiciul din Saint-Rémy. În perioadele de calm este lăsat acasă să picteze. În decurs de mai puţin un an pictează 200 de tablouri.
În 1890 se stabileşte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orăşel foarte popular în rândul artiştilor. Se refugiază într-o cămăruţă deasupra unei cafenele şi se dedică exclusiv picturii. Pictează 70 tablouri în tot atâtea zile. Însă nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890 iese din orăşel şi se împuşcă în piept, după care se retrage în camera lui, unde îşi petrece noaptea fumându-şi pipa. Marţi, la ora unu noaptea, Van Gogh în vârstă de 37 ani, moare din cauza rănii.

Mr. President! Please stop this terrible war!

Slobodan Miloşevici (20 august 1941, Požarevac – 11 martie 2006, Haga) a fost Preşedinte al Serbiei şi al Republicii Federale Iugoslavia, şi de asemenea al Partidului Socialist Sârb. În momentul morţii, era judecat sub acuzaţia de crime de război comise în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia şi Kosovo în anii 1990. Pe 11 martie 2006 a fost găsit mort în celula în care era deţinut; ştirea a fost confirmată oficial de avocatul său.

El a fost una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii '90 si războiului din Kosovo în 1999. A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru crime împotriva umanităţii şi o gravă încălcare a Convenţiei de la Geneva. După demonstraţii şi greve ce au urmat alegerilor prezidenţiale din octombrie 2000, el s-a recunoscut înfrânt şi a demisionat. Un an mai târziu Miloşevici a fost extrădat pentru a se înfăţişa la Haga, însă va muri după 5 ani de închisoare doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului. Miloşevici, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune şi diabet, a murit în urma unui atac în condiţii neelucidate. Unii dintre susţinătorii lui cred ca a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunţa un verdict.
În urma unui mandat de arestare, emis de autorităţile iugoslave pentru cazuri de corupţie şi abuz de putere, Miloşevici a fost forţat să se predea forţelor de securitate pe data de 31 martie 2001. Pe 28 iunie acelaşi an, Miloşevici a fost extrădat de Guvernul oficial iugoslav în custodia Naţiunilor Unite. El a fost transportat la Tribunalul Internaţional pentru fosta Iugoslavie. Constituţia iugoslavă interzice în mod explicit extrădarea unui cetăţean iugoslav, iar preşedintele Kostunica l-a acuzat pe primul ministru Zoran Dindic că ar fi ordonat această extrădare. (Wikipedia)