Marele scriitor rus Aleksandr Soljeniţîn a încetat din viaţăMOSCOVA/08:43, 4.08.2008
Scriitorul rus Aleksandr Soljeniţîn, în vârstă de 89 de ani, o figură importantă a disidenţei în URSS şi autor al numeroase romane monumentale despre lagărele sovietice, cum ar fi Arhipelagul Gulagului, a decedat în noaptea de duminică spre luni, la domiciliul său din Moscova.
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Aleksandr Soljeniţîn a decedat "ca urmare a unei insuficienţe cardiace acute" duminică, la ora locală 23.45 (24.45 ora României), a declarat fiul său Stepan, citat de agenţia Itar-Tass.
Scriitorul, bolnav de mai mulţi ani, nu apărea decât rar în public. Imaginile televizate îl înfăţişează în timpul primirii de oaspeţi la casa sa din Troiţe-Likovo, la nord-est de Moscova, în scaun rulant.
Soljeniţîn a dezvăluit lumii realitatea din sistemul concentraţionar sovietic în lucările sale "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici", "Primul cerc" şi "Arhipelagul Gulag".
"La sfârşitul vieţii mele, pot spera că materialul istoric (...) pe care l-am colectat va intra în conştiinţele şi memoria compatrioţilor mei", declara el în 2007, după ce preşedintele Vladimir Putin i-a acordat prestigiosul Premiu de Stat rus.
Noul preşedinte rus, Dmitri Medvedev, a exprimat condoleanţe familiei scriitorului, a anunţat purtătoarea sa de cuvânt, Natalia Timakova.
Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a adus, luni, un omagiu lui Aleksandr Soljeniţîn, "una din cele mai mari conştiinţe ale Rusiei din secolul XX".
"Intransigenţa sa, idealul său şi viaţa sa lungă şi frământată fac din Aleksandr Soljeniţîn o figură fabuloasă, moştenitoare a lui Dostoievski. El aparţine panteonului literaturii mondiale. Aduc un omagiu memoriei sale", a scris Sarkozy.
Născut la 11 decembrie 1918, la Kislovodsk, localitate din Caucaz, Soljeniţîn aderă al idealurile revoluţionare ale regimului care se năştea în acei ani şi studiază matematica.
Atrilerist în timpul celui de-al doilea război mondial, el este arestat în 1945 şi condamnat la opt ani de închisoare pentru că a criticat competenţele de comandant militar ale lui Stalin într-o scrisoare trimisă unui prieten.
Eliberat în 1953, el publică în 1962 povestea unui deţinut din Gulagul sovietic, "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici", după ce a primit aprobarea noului lider de la Moscova, Nikita Hruşciov.
Alte lucrări ale lui Soljeniţîn, "Pavilionul Canceroşilor" şi "Primul Cerc" sunt tipărite clandestin iar în străinătate cunoaşte un mare succes.
A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, dar în 1974 autorităţile de la Moscova i-au retras cetăţenia rusă, expulzându-l din URSS. El a locuit apoi în Germania, Elveţia şi Statele Unite, înainte de a reveni în Rusia în 1994 după destrămarea Uniunii Sovietice.
După întoarcerea în ţara natală, el a criticat Occidentul şi evoluţia Rusiei post-sovietice, făcând apel la reîntoarcerea la valorile morale tradiţionale.
El a apreciat însă rolul lui Vladimir Putin, preşedinte în perioada 2000-2008, devenit premier între timp, un partizan al restabilirii puterii şi mândriei Rusiei, în pofida trecutului său de ofiţer KGB.
"Putin a primit drept moştenire o ţară jefuită şi îngenuncheată, cu o majoritate a populaţiei demoralizată şi în mizerie. Iar el a început reconstrucţia sa (...) pas cu pas, încet. Aceste eforturi nu au fost remarcate şi apreciate imediat", a precizat Soljeniţîn într-un album publicat în aprilie şi dedicat preşedintelui.
În 2006, Soljeniţîn a acuzat NATO că pregăteşte "încercuirea totală a Rusiei şi pierderea suveranităţii sale".
Putin, care l-a vizitat la 12 iunie 2007 pentru a-i conferi Premiul de Stat, l-a elogiat atunci pe cel care şi-a "dedicat viaţa patriei".
"Milioane de oameni din lume asociază numele şi operele lui Aleksandr Isaevici Soljeniţîn cu soarta Rusiei însăşi", a declarat atunci Putin.
(Mediafax)Aleksandr Isaievici Soljeniţîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, dizident anticomunist, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1970.
11 decembrie 1918 - Se naşte Aleksandr Isaevici Soljeniţîn la Kislodovsk în nordul Caucazului. Tatăl murise la 15 iunie 1918, rănit la o vânătoare. În 1924 se mută cu mama (Taisia) la Rostov pe Don. Din 1936, urmează aici Facultatea de Matematică şi Fizică.
9 februarie 1945 - În Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljeniţîn este arestat, interceptându-i-se corespondenţa cu un prieten. Anchetat la Lubianka şi Butîrki. Primeşte opt ani de lagăr de muncă (Articolul 58). Vremelnic, reuşeşte să rămână lângă Moscova într-o şaraşka, închisoare specială în care savanţii arestaţi erau puşi să facă cercetare în folos sovietic. Din 1950, munceşte în lagăre de reeducare din Karaganda. Soţia (Natalia Reşetovskaia) divorţează. Este chinuit de o tumoare malignă.
Februarie 1953 - Fixare în exil pe viaţă, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan. După Dezgheţ, revine la Moscova şi se recăsătoreşte cu Natalia.
1959 - Scrie povestirea O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hruşciov. Corespondenţa primită de la foştii zek (deţinuţi politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte şi pe baza ei, Arhipelagul Gulag.
1965 - Percheziţie. I se confiscă manuscrisul Primul cerc, în care este evocată şaraşka. Conflictul cu autorităţile atrage implicarea confraţilor de breslă, marele scriitor Mihail Şolohov (Pe Donul liniştit) cerând să i se interzică să mai scrie!
1968 - Primul cerc şi Pavilionul Canceroşilor sunt publicate în Occident, unde ajunge şi microfilmul cu Arhipelagul Gulag. Pentru Soljeniţîn, marea operă este însă restabilirea, printr-un roman istoric, a adevărului despre Revoluţia din 1918, demers notat R-17 sau Roata Roşie.
1970 - Premiul Nobel (Literatură) pentru "Pavilionul canceroşilor".
1973 - Publică Arhipelagul Gulag, grăbit şi de sinuciderea/lichidarea Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetată, a divulgat KGB-ului asunzătoarea unui exemplar. Cele trei volume despre viaţă şi moarte în lagărele sovietice, consternează intelectualitatea occidentală, cunoscătoare doar a sistemului concentraţionar nazist, şi năruiesc imaginea orbitoare despre paradisul bolşevic, construită cu atâta trudă de agenţii de influenţă ai Cominternului, ai PCUS şi ai KGB-ului.
1974 - expulzarea în februarie, ridicându-i-se cetăţenia sovietică. Se stabileşte lângă Cavendish (Vermont, SUA). Conferinţele şi intervenţiile sale irită uneori Occidentul prin lipsa de menajamente critice.
1990 - nu ia în serios perestroika decât după publicarea Arhipelagului Gulag în URSS, unde Gorbaciov îi redă cetăţenia sovietică la 16 august 1990, revenirea în ţară efectuîndu-se abia în vara lui 1994
2007 Primeşte Premiul de Stat rus.
2008 S-a stins din viaţă la 3 august 2008, în urma unei insuficienţe cardiace severe.
(Wikipedia)
%20=%2015.00%20e.JPG)
Maica Tereza, născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, (n. 27 august 1910, Skopje, Macedonia - d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriţă catolică de origine albaneză (mama sa). Tatăl său era de origine aromână, însă acesta a murit când ea era în vârstă de numai 10 ani. Din acest moment, Agneza Gongea Boiagi nu a mai avut contact cu ramura aromână a familiei sale.
