Maestrul suspansului

Alfred Joseph Hitchcock (13 august 1899 Leytonstone, Londra, Regatul Unit - 29 aprilie 1980 Bel Air, California, Statele Unite ale Americii) a fost un regizor şi producător de film. A regizat mai mult de 50 de filme trecând prin toate erele cinematografiei. Este considerat unul dintre regizorii cu cea mai mare influenţă asupra posterităţii. Şi-a început cariera de regizor în Regatul Unit în anul 1922 şi abia din 1939 a început să lucreze în Statele Unite ale Americii. A locuit împreună cu familia sa în Scotts Valley, California (1940-1972). Hitchcock a decedat în 1980 în urma unei insuficienţe renale. Au fost nominalizate la Premiile Oscar 6 filme regizate de Alfred Hitchcock şi anume Rebecca în 1941, Suspicion în 1942, Lifeboat în 1945, Spellbound în 1946, Rear Window în 1955 şi Psycho în 1961. Filmele sale au ajuns celebre pentru orginalitate şi mai ales pentru suspansul provocat de mâna unui maestru.
A crescut într-o familie săracă. Părinţii săi, William (1862 - 1914) şi Emma (1863 - 1942), erau partizanii unei educaţii stricte catolice. Educaţia sa şi aspectul său fizic nefericit au făcut ca de mic copil să fie timid şi ruşinos, lucru ce l-a urmărit în toată viaţa sa. La vârsta de 7 ani, Alfred Hitch­cock a fost înscris la colegiul iezuit St. Ignatius din Londra, unde domnea un regim foarte sever. Pentru neascultare sau alte mici greşeli, băieţii erau bătuţi cu o vergea groasă de gumă. Dar locul şi timpul când urma să fie aplicată pedeapsa erau alese chiar de cel pedepsit şi această amânare a unei pedepse iminente îl teroriza pe copil câteva zile. S-ar putea ca tocmai din această aşteptare terifiantă a pedepsei să se fi născut suspansul lui Hitchcock.
Hitchcock a lucrat trei ani ca regizor secund al lui Graham Cutts. În 1923, începe filmarea la scurtmetrajul Number 13 (niciodată terminat). Posibilitatea unui lungmetraj apare abia după ce a fost în München. Aici regizează primul său film, The Pleasure Garden, o producţie germano-britanică, foarte populară. Imediat după aceea, regizorul londonez va face şi primul film cu sonor din Anglia, Şantajul în 1929. În timpul filmărilor a primit vizita "surpriza" a alteţei regale, Isabel, ducesa de York, care va fi mama actualei regine.
Cu oameni puţini în jur, Hitchcock s-a transformat într-un geniu a unei cinematografii discrete, cum era cinematografia engleză. Filme ca: Murder 1930, The Man Who Knew Too Much 1934 şi în special The 39 Steps 1935 l-au transformat într-o emblemă internaţională al noului cinematograf britanic.
Era celebru pentru glumele sale proaste pe care le facea mai ales actorilor. Din cauza defectelor fizice şi a sensibilităţii sale rănite, Hitchcock a fost din copilărie un singuratic şi nu se simţea deloc bine printre oameni. Devenind regizor celebru, el evita în mod demonstrativ orice recepţie sau petrecere. Distracţia sa principală au fost glumele vulgare şi de o oarecare cruzime pe seama celorlalţi... De pildă, unei actriţe care locuia într-o casă cu încălzire centrală, Hitchcock i-a descărcat, cu falsă generozitate, în faţa casei două tone de cărbuni; altei actriţe i-a trimis în ziua ei de naştere 400 de peşti afumaţi, deşi ştia că femeia nu suporta mirosul de peşte. Pe un actor cunoscut l-a invitat la un "bal mascat" şi când acesta şi‑a făcut prezenţa drapat într-un pitoresc costum de sultan turc, a constatat cu surprindere că restul oaspeţilor purtau smoching. Melanie Griffith îşi aduce aminte cu groază că pe când avea 5 ani, Hitchcock i-a dăruit o păpuşă – pusă într-un mic sicriu de pin -, ce semăna leit cu mama actriţei, Tippi Hedren.
Este evident că marile sale "lucrări" din etapa britanică l-au recomandat pe Hitchcock pentru industria Hollywood-ului. Pe 22 august 1937 a vizitat cu familia sa New York-ul şi a reuşit să stabilească o întâlnire cu David O. Selznick, producătorul filmului Pe aripile vântului, la data de 14 iulie 1938. Condiţiile de producţie l-au convins pe Hitchcock să se mute cu familia în Statele Unite ale Americii din 1939.
Şi-a început cariera în Statele Unite ale Americii prin adaptarea romanului Rebecca de Daphne Du Maurier în 1940. Această melodramă exploatează temerile şi iluziile unei tinere soţii care se muta în Anglia şi care trebuie să lupte cu un bărbat distant, o menajeră excesiv de posesivă şi mai ales cu memoria fostei soţii: frumoasa şi misterioasa Rebecca. Acest film a obţinut unsprezece nominalizări la Premiile Oscar, dar John Ford a câştigat în acel an pentru cel mai bun regizor.
Au apărut unele neînţelegeri între Selznick şi Hitchcock. În 1959, odată cu lansarea filmului North By Northwest, Hitchcock a făcut o aluzie la David O. Selznick precizând că "O" vine de la nimic.
Acţiunea celui de-al doilea film american al lui Hitchcock se petrece în Europa. Foreign Correspondent a fost filmat în primul an al celui de-al doilea razboi mondial şi a fost inspirat din schimbările rapide ce au avut loc în Europa, descrise de un corespondent al unui important cotidian din Statele Unite ale Americii. De asemenea, cenzorii Hollywood-ului au cerut eliminarea scenelor în care se făcea referire la Germania şi germani.
Alfred Hitchcock îşi rezerva în filmele sale o scurtă apariţie. Apariţiile sale pasagere în filme au devenit, repede, o parte a jocului pentru Hitchcock şi o provocare pentru marele public, adesea frustrat de filme în care regizorul apărea în stilul "e suficient să clipeşti şi l-ai piedut". Printre acestea se numără Notorious 1946 – unde soarbe o cupă de şampanie la o mare petrecere, la vila lui Claude Rains; Strangers on a Train 1951 – când urcă în tren cu un contrabas; Dial M for Murder 1954 - în partea stângă a fotografiei de la intâlnirea de promoţie; Rear Window 1954 – când întoarce ceasul din apartamentul compozitorului; Psycho 1960 - poartă o pălărie de cowboy şi se uită pe fereastra lui Janet Leigh când aceasta se întoarce în biroul ei; The Birds 1963 - pleacă din magazinul cu produse pentru animale, ţinând în lesă doi terrieri albi, exact când intră Tippi Hedren. "Pozele" marelui regizor aveau să fie în final restricţionate. Temându-se că atenţia publicului riscă să fie distrasă de la intriga principală a filmului, din dorinţa de a surprinde apariţia fugară a marelui regizor, directorii marilor studiouri l-au silit pe Hitchcock să îşi restrângă apariţiile la începutul fiecărui film.
În 1941, şi-a început prietenia cu Cary Grant, cel care va reprezenta un model pentru actorii din filmele sale. Hitchcock mai avea preferinţe profesionale pentru James Stewart şi Gregory Peck.
În 1944 creează propria sa casă de producţie împreună cu Sidney Berstein: Transatlantic Pictures. În acelaşi an începe să lucreze cu Ingrid Bergman, prima blondă de care era fascinat.
A regizat Notorius 1946, care îl avea în distribuţie pe Cary Grant. Ingrid Bergman şi Gregory Peck au fost protagonistii filmului Spellbound (1945) În 1948, Ingrid Bergman deja începuse să lucreze şi cu Roberto Rossellini. Aceasta a fost o mare lovitură pentru Hitchcock, dar nu a întarziat să-şi arate recunoştinţa pentru o nouă muză, Grace Kelly, pe care a distribuit-o în Rear Window şi în To catch a thief, unde juca împreună cu Cary Grant.
Are un nou proiect, Alfred Hitchcock prezintă o serie de filme cu o durată redusă, dar care urmează linia celorlalte filme. Fară îndoială, nunta lui Grace Kelly cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco şi retragerea ei din lumea filmului au făcut ca starea sănătăţii lui Alfred Hitchcock să se înrăutăţească.
În 1958 a primit Globul de Aur pentru cel mai bun serial. Din nefericire, în acelaşi an, soţia sa, Alma, a fost diagnosticată cu cancer. În 1959, Hitchcock a filmat unul dintre cele mai bune filme ale sale, North by Northwest, cu Cary Grant şi Eva Marie Saint. Imaginea lui Cary Grant, alergând de un avion pe câmp, este una din imaginile de neuitat ale oricarui cinefil. În 1960 a lucrat la Psycho (1960), cu Anthony Perkins şi Janet Leigh, unul dintre cele mai mari succese din cariera sa, care conţine o scenă care a impresionat şi influenţat istoria celei de-a 7 arte, asasinarea protagonistei la duş, la jumătatea filmului.
În 1963, a fost lansat The Birds cu Tippi Hedren şi Rod Taylor, artista convertindu-se în noua muză blondă a maestrului. La foarte scurt timp, a turnat Marnie (unde Tippi Hedren a jucat alături de Sean Connery).
Între 1966 şi 1969, criticii s-au năpustit asupra lui pentru Torn Curtain (1966) cu Paul Newman şi Julie Andrews şi Topaz (1969) cu Frederick Stafford şi Claude Jade. Se impunea schimbarea stilului. În Frezy (1972) întalnim tehnici cinematografice de o actualitate surprinzătoare. Dar proiectul s-a dovedit prea revoluţionar şi prea riscant, putând să pună capăt definitiv carierei de regizor a lui Hitchcock. Astfel, studiourile Universal Pictures i-au respins proiectul.
În 1968 a primit un Oscar onotific, Premiul în Memoria lui Irving Thalberg pentru intreaga sa cariera in cadrul ceremoniei Premiilor Academiei. În ciuda faptului că nu a primit niciun premiu Oscar în competitie, întodeauna a fost şi va fi considerat maestrul suspansului. În 1976, Hitchcock a regizat Family Plot cu Karen Black şi Bruce Dern. În 1979, American Film Institute îi decernează premiul pentru munca sa. În acelaşi an, regina Angliei îi decernează titlul de Sir. Un an mai târziu, la 29 aprilie 1980, moare în casa sa din Los Angeles, la vârsta de 80 de ani. Mulți regizori (Claude Chabrol, Brian De Palma, François Truffaut, Pedro Almodóvar) recunosc că Alfred Hitchcock şi opera sa i-au influenţat în carieră.