Azi e Ziua Tangoului

La începutul secolului 20, milonga era dansată, în săli mici, de înalta societate din Brazilia. "The dandies" au schimbat dansul modificând așa numita "Polka rhythm" în "Habanere rhythm" și l-au denumit tango. La începutul secolului trecut mai mulți amatori din comunitatea argentiniană au încercat, fără succes, să introducă tangoul în Paris și Londra. Profesorul parizian Robert, a făcut eforturi uriașe pentru a face tangoul popular. Chiar și publicul american s-a scandalizat, considerând un dans prea erotic.
Caracterul dansului este dat de mișcările sincopate și de pauzele dramatice, iar maniera de abordare depinde în mare măsură de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia. Este un dans plin de personalitate, cu multă trăire interioară care învăluie publicul cu parfumul său.

*
**

December 11 - Tango Day

Tango is a dance that has influences from Spanish and African culture. Dances from the candombe ceremonies of former slave peoples helped shape the modern day Tango. The dance originated in lower-class districts of Buenos Aires. The music derived from the fusion of various forms of music from Europe. The word Tango seems to have first been used in connection with the dance in the 1890´s. Initially it was just one of the many dances, but it soon became popular throughout society, as theatres and street barrel organs spread it from the suburbs to the working-class slums, which were packed with hundreds of thousands of European immigrants, primarily Italians, Spanish and French.
In 2009 the tango was declared as part of the world's "intangible cultural heritage" by UNESCO.

A fost de două ori preşedinte al Argentinei

Juan Domingo Perón (8 octombrie 1895 - 1 iulie 1974) a fost un om de stat argentinian, de două ori preşedinte al Argentinei în perioada 1946-1955 şi în perioada 1973-1974. Un militar de carieră, el a mai ocupat funcţia de ministru al Muncii în cadrul guvernului militar din 1943 și funcţia de vicepreşedinte al Argentinei. Primul său mandat ca preşedinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca preşedinte, însă mandatul său a durat mai puţin de nouă luni, murind în 1974.
Juan Peron s-a născut în 1895, în Lobos, provincia Buenos Aires, Argentina, ca fiul fermierului Tomas Peron, a cărui familie era originară din Sardinia si a Juana Sosa, a cărei familie era originară din Castilia. În 1911 este admis la Colegiul Militar din Buenos Aires, iar după 2 ani îl absolveşte cu gradul de sublocotent. În 1926 este admis la Escuela Superior de Guerra din Buenos Aires, pe care o absolveşte în 1929. În acelaşi an se căsătoreşte cu prima sa sotie, Aurelia Tizon.
La 24 februarie 1946 este ales ca preşedinte al Argentinei. În cadrul discursului său, Peron a declarat că doreşte independenţa economică a Argentinei şi egalitate socială. În primii doi ani a naţionalizat Banca Centrala a Argentinei, Căile Ferate, flota comercială şi întreg transportul public, a plătit datoria externă a ţării şi a initiat numeroase reforme sociale şi economice. A modernizat principalele ramuri ale economiei şi a înfiinţat numeroase spitale. Initial, Argentina a avut o creştere economică spectaculoasă, datorată cresterii rapide ale exporturilor, însă cresterea economica a fost de scurta durată. La începutul anilor ´50 exporturile au scăzut, iar economia argentiniană a început să stagneze. În primul mandat, Juan Peron a acordat azil politic unui numar mare de ofiţeri nazişti, ceea ce a atras numeroase critici din partea comunităţii internaţionale.
În urma unor critici tot mai virulente din partea oponentilor, care îl acuzau de autoritarism şi de demagogie, în 1955, trei generali argentinieni organizează o lovitură de stat, în urma căruia Juan Peron este exilat. Trăieşte ceva timp în Paraguay, Venezuela şi Republica Dominicană, după care se mută în 1958 în Madrid, unde o cunoaște pe Izabela Martinez, care urma sa devină a treia sa soție și succesorul său la preşedenţia Argentinei în 1974.
La 11 martie 1973 în Argentina sunt organizate alegeri, în urma cărora Hector Jose Camporra, un apropiat al lui Peron, este ales. Acesta organizează alegeri anticipate în octombrie al aceluiași an, când Peron revine şi este reales ca preşedinte. Moare la 1 iulie 1974, fiind succedat de soția sa, Izabela Peron.

Un președinte deastruos

Juan Domingo Perón (8 octombrie 1895 – 1 iulie 1974) a fost un om de stat argentinian, de 2 ori preşedinte al Argentinei în perioada 1946-1955 şi in perioada 1973-1974. Un militar de carieră, el a mai ocupat funcţia de ministru al Muncii în cadrul guvernului militar din 1943 si funcţia de vicepreşedinte al Argentinei. Primul său mandat ca preşedinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca preşedinte, însă mandatul său a durat mai puţin de 9 luni, murind în 1974.
Juan Peron s-a născut în 1895, în Lobos, provincia Buenos Aires, Argentina, ca fiul fermierului Tomas Peron, a cărui familie era originară din Sardinia si a Juana Sosa, a cărei familie era originară din Castilia. În 1911 este admis la Colegiul Militar din Buenos Aires, iar după 2 ani îl absolveşte cu gradul de sublocotent. În 1926 este admis la Escuela Superior de Guerra din Buenos Aires, pe care o absolveşte în 1929. În acelaşi an se căsătoreşte cu prima sa sotie, Aurelia Tizon.
La 24 februarie 1946 este ales ca preşedinte al Argentinei. În cadrul discursului său, Peron a declarat că doreşte independenţa economică a Argentinei şi egalitate socială. În primii 2 ani a naţionalizat Banca Centrala a Argentinei, Căile Ferate, flota comercială şi întreg transportul public, a plătit datoria externă a ţării şi a initiat numeroase reforme sociale şi economice. A modernizat principalele ramuri ale economiei şi a înfiinţat numeroase spitale. Initial, Argentina a avut o creştere economică spectaculoasă, datorată cresterii rapide ale exporturilor, însă cresterea economica a fost de scurta durată. La începutul anilor `50 exporturile au scăzut, iar economia argentiniană a început să stagneze. În primul mandat, Juan Peron a acordat azil politic unui numar mare de ofiţeri nazişti, ceea ce a atras numeroase critici din partea comunităţii internaţionale.
În urma unor critici tot mai virulente din partea oponentilor, care îl acuzau de autoritarism şi de demagogie, în 1955, 3 generali argentinieni organizează o lovitură de stat, în urma căruia Juan Peron este exilat. Trăieşte ceva timp în Paraguay, Venezuela şi Republica Dominicană, după care se mută în 1958 în Madrid, unde o cunoaste pe Izabela Martinez, care urma sa devină a treia sa sotie si succesorul său la preşedenţia Argentinei in 1974.
La 11 martie 1973 în Argentina sunt organizate alegeri, în urma cărora Hector Jose Camporra, un apropiat al lui Peron, este ales. Acesta organizează alegeri anticipate în octombrie al aceluiasi an, când Peron revine şi este reales ca preşedinte. Moare la 1 Iulie 1974, fiind succedat de sotia sa, Izabela Peron.