Un președinte deastruos

Juan Domingo Perón (8 octombrie 1895 – 1 iulie 1974) a fost un om de stat argentinian, de 2 ori preşedinte al Argentinei în perioada 1946-1955 şi in perioada 1973-1974. Un militar de carieră, el a mai ocupat funcţia de ministru al Muncii în cadrul guvernului militar din 1943 si funcţia de vicepreşedinte al Argentinei. Primul său mandat ca preşedinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca preşedinte, însă mandatul său a durat mai puţin de 9 luni, murind în 1974.
Juan Peron s-a născut în 1895, în Lobos, provincia Buenos Aires, Argentina, ca fiul fermierului Tomas Peron, a cărui familie era originară din Sardinia si a Juana Sosa, a cărei familie era originară din Castilia. În 1911 este admis la Colegiul Militar din Buenos Aires, iar după 2 ani îl absolveşte cu gradul de sublocotent. În 1926 este admis la Escuela Superior de Guerra din Buenos Aires, pe care o absolveşte în 1929. În acelaşi an se căsătoreşte cu prima sa sotie, Aurelia Tizon.
La 24 februarie 1946 este ales ca preşedinte al Argentinei. În cadrul discursului său, Peron a declarat că doreşte independenţa economică a Argentinei şi egalitate socială. În primii 2 ani a naţionalizat Banca Centrala a Argentinei, Căile Ferate, flota comercială şi întreg transportul public, a plătit datoria externă a ţării şi a initiat numeroase reforme sociale şi economice. A modernizat principalele ramuri ale economiei şi a înfiinţat numeroase spitale. Initial, Argentina a avut o creştere economică spectaculoasă, datorată cresterii rapide ale exporturilor, însă cresterea economica a fost de scurta durată. La începutul anilor `50 exporturile au scăzut, iar economia argentiniană a început să stagneze. În primul mandat, Juan Peron a acordat azil politic unui numar mare de ofiţeri nazişti, ceea ce a atras numeroase critici din partea comunităţii internaţionale.
În urma unor critici tot mai virulente din partea oponentilor, care îl acuzau de autoritarism şi de demagogie, în 1955, 3 generali argentinieni organizează o lovitură de stat, în urma căruia Juan Peron este exilat. Trăieşte ceva timp în Paraguay, Venezuela şi Republica Dominicană, după care se mută în 1958 în Madrid, unde o cunoaste pe Izabela Martinez, care urma sa devină a treia sa sotie si succesorul său la preşedenţia Argentinei in 1974.
La 11 martie 1973 în Argentina sunt organizate alegeri, în urma cărora Hector Jose Camporra, un apropiat al lui Peron, este ales. Acesta organizează alegeri anticipate în octombrie al aceluiasi an, când Peron revine şi este reales ca preşedinte. Moare la 1 Iulie 1974, fiind succedat de sotia sa, Izabela Peron.