Premiul Nobel pentru reflexe condiționale

Ivan Petrovici Pavlov (14 septembrie 1849 – 27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog şi medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut foarte mult pentru că a descris primul fenomenul condiţionării clasice în experimentele pe care le-a făcut cu câini.
Pavlov s-a născut în Riazan, Rusia. Şi-a început studiile superioare ca seminarist, apoi a renunţat şi s-a înscris la Universitatea din Petersburg, pentru a studia ştiinţe naturale. A obţinut titlul de doctor în 1879.
În anii 1890, Pavlov a investigat funcţia gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura şi analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiţii diferite. El a observat că aceştia au tendinţa de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, şi a început investigarea acestei "secreţii psihice", cum a numit-o el. A decis că aceasta este mult mai interesantă decât chimia salivei, şi a schimbat scopul cercetării sale, efectuând o lungă serie de experimente în care a manipulat stimulii care apăreau înainte de aducerea hranei. El a stabilit de aici legile fundamentale pentru apariţia şi eliminarea a ceea ce el denumea "reflexe condiționale" — adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condiţional, ca urmare a unor experienţe precedente ale animalului. Aceste experimente au fost efectuate în anii 1890 şi 1900, şi au fost puse la dispoziţia cercetătorilor occidentali prin traducerea unor experienţe individuale, dar au devenit disponibile în totalitate în limba engleză printr-o carte publicată în 1927.
Pavlov era obsedat de programul şi de obiceiurile sale de muncă. Obişnuia să ia prânzul exact la ora 12, se culca la aceeaşi oră în fiecare seară, îşi hrănea câinele la aceeaşi oră în fiecare noapte şi pleca din Leningrad în Estonia în vacanţă în aceeaşi zi în fiecare an. Acest comportament s-a schimbat când fiul său Victor a murit în Armata albă — după aceea a suferit de insomnie.
Spre deosebire de mulţi oameni de ştiinţă pre-revoluţionari, Pavlov a fost respectat de guvernul sovietic, şi i s-a permis să îşi continue cercetările până la o vârstă înaintată. Pavlov însuşi nu avea o atitudine favorabilă faţă de marxism, dar ca laureat al Premiului Nobel era văzut ca un atu politic important, şi era puternic susţinut. A fost în special interesat de folosirea condiţionării pentru a stabili un model experimental asupra inducţiei nevrozei. A murit la Leningrad. Laboratorul său din Sankt Petersburg a fost păstrat până astăzi. (după Wikipedia)

Asediul Leningradului

În 30 august 1941 a început asediul oraşului Leningrad. Asediul Leningradului a fost blocada germană al oraşului, simbol al Uniunii Sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial şi unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria lumii. Planul german a primit numele de cod Operation Nordlicht (Operaţiunea Aurora boreală). Asediul a durat din 30 august 1941 până pe 27 ianuarie 1944.

Pe 27 iunie 1941, Sovietul din Leningrad a hotărât să mobilizeze populaţia oraşului la construcţia de fortificaţii. Au fost construite mai multe serii de fortificaţii. Una dintre acestea se întindea de la gura de vărsare a râului Luga spre Ciudovo, Gatcina, Uriţk, Pulkovo şi mai apoi spre râul Neva. O altă linie de apărare trecea prin Peterhof spre Gatcina, Pulkovo, Kolpino şi Koltuşi. Mai fusese construită şi o altă linie defensivă împotriva unui potenţial atac finlandez (KaUR) în suburbiile nordice ale Leningradului, acum fiind reactivată. În total, au fost plantate 190 km de obstacole din buşteni, 635 km de garduri din sârmă ghimpată, 700 km de şanţuri antitanc, 5.000 de amplasamente întărite cu buşteni şi pământ şi cazemate din beton pentru arme grele şi 25.000 km de tranşee deschise. Până şi tunurile de pe Crucişătorul Aurora au fost demontate şi mutate pe Înălţimile Pulkovskie din sudul Leningradului. După ce trupele sovietice ale Frontului de Nord-Vest au fost înfrânte şi alungate din republicile sovietice baltice, Wehrmachtul şi-a croit drum spre Ostrov şi Pskov. Pe 10 iulie, ambele oraşe au fost cucerite de germani. În scurtă vreme atacatorii au cucerit Kunda şi Kingisepp, după care au înaintat spre Leningrad dinspre Narva şi regiunea Lujski, dinspre sud-est, sud şi nord-est şi spre nordul şi sudul Lacul Ilmen pentru a asigura izlolarea oraşului dinspre est şi pentru a face joncţiunea cu finlandezii de pe malul răsăritean al Lacului Ladoga. Legătura pe cale ferată a fost întreruptă pe 30 august, când germanii au atins malul râului Neva. Bombardamentele asupra Leningradului au început pe 4 septembrie. Pe 8 septembrie a fost întreruptă ultima legătură terestră a Leningradului cu restul Uniunii Sovietice după ce germanii au ajuns pe malul Lacului Ladoga la Orehoveţ. Bombardamentele de pe 8 septembrie au provocat 178 de incendii.