Licitația Yaman la cea de a doua ediție

Cea de-a doua licitaţie publică organziată de YAMAN AUCTION HOUSE va avea loc în timpul EFIRO 2008. Vizionarea loturilor va avea loc pe 25 iunie, iar licitaţia va începe pe 26 iunie a.c., începând cu ora 10:00.

Promovare sau nonpromovare

Organizatorii EFIRO 2008 au apelat la specialiști pentru promovarea evenimentului filatelic al anului. Printre altele, a fost realizat și un film de 12´24˝ care promovează marca poștală românească, brandul românesc „Cap de bour” și implicit România. Nu sunt specialist în advertising, deci nu doresc să-l laud sau să-l critic produsul. Mai jos îl puteți viziona clipul și exprima părerea despre conținutul și calitatea mesajului.

Spune-ți părerea!

Numele si prenumele: e-Mail: Filmul de mai sus promoveaza sau nu Romania si EFIRO 2008? Tu cum ai fi facut filmul?

EFIRO 2008 la Televiziunea română

Timpul trece, timbrele rămân
În 2008 se împlinesc 150 de ani de la emiterea primei mărci poştale româneşti, celebrul Cap de Bour. Pentru a marca acest eveniment este organizată, în premieră în România, o expoziţie filatelică mondială - EFIRO 2008.
Manifestarea va avea loc, în perioada 20-27 iunie, la complexul Romexpo din Bucureşti.
Expoziţia Filatelică Mondială EFIRO 2008, va fi urmată, pe data de 28 iunie, de cel de-al 70-lea Congres al Federaţiei Internaţionale de Filatelie.
Accesul publicului la expoziţie va fi gratuit.

TVR Cultural - miercuri, 11 iunie 2008, ora 13:32

Zimbrulu și Vulturulu se întoarce acasă

Cea mai importantă piesă expusă la EFIRO 2008 este o scrisoare românească, cunoscut sub numele de Zimbrulu și Vulturulu. Publicația în cauză a apărut în secolul al XIX-lea în Moldova și era cunoscut ca ziar unionist, alături de revista „Steaua Dunării”, condusă de Mihail Kogălniceanu. Un exemplar al acestei publicații a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume, datorită faptului că a fost francată cu opt mărci poștale „Cap de bour” de cinci parale, din cea de a doua emisiune. Piesa în cauză a fost primul dintr-un teanc de opt ziare expediate la Galați, iar francarea întregii trimiteri s-a aplicat pe acesta. Ziarul a fost vândut de destinatar unui librar gălățean, colecționar de timbre. Zimbrulu și Vulturulu a fost expus pentru prima dată în 1969 proprietarul de atunci al ziarului la o expoziție filatelică organizată la Sofia. Ulterior, ziarul a intrat în posesia unui filatelist elvețian. Ulterior, timp de aproape 40 de ani a fost păstrat într-un seif banvar din Țara Cantoanelor. Zimbrulu și Vulturulu a fost achiziționat, în decembrie 2006, la o licitație organizată de Casa de Licitații David Feldman, de renumitul filatelist londonez, Joseph Hackmey. Acesta a plătit pentru el 829.500 de euro. Colecția lui Hackmey va fi expisă la EFIRO 2008 și astfel, ziarul Zimbrulu și Vulturulu se va întoarce, acasă, după 150 de ani.

Povestea celui mai scump ziar din lume

de Oana Rusu publicat în Ziarul Lumina

Ziarul „Zimbrulu şi Vulturulu” apărea în Moldova la mijlocul secolului al XIX-lea, militând cu pasiune pentru unirea Principatelor Române. Întâmplarea a făcut ca unul dintre exemplare să ajungă cel mai scump ziar din lume, acest fapt datorându-se francării cu opt timbre „Cap de bour” de 5 parale, din a doua emisiune din 1858. Prima dată, ziarul „Zimbrulu şi Vulturulu” a fost prezentat în 1969, la o expoziţie mondială organizată. Ulterior, ziarul a intrat în posesia unui elveţian, de la care a fost achiziţionat, la începutul anului 2007, cu suma de 830.000 de euro, în urma unei licitaţii, de Joseph Hackmey, un cunoscut colecţionar israelian, care locuieşte la Londra. În acest an, se împlinesc 150 de ani de la prima emisiune a mărcii „Cap de bour”, primul timbru emis în Ţările Române, la 18 ani după apariţia primului timbru din lume, „Penny Black”, în Marea Britanie.
Despre povestea de acum 150 de ani a ziarului şi a timbrului am aflat mai multe amănunte de la Dan Jumară, directorul Muzeului Literaturii Române din Iaşi.
Ce fel de ziar este „cel mai scump ziar din lume”?
„Zimbrul şi Vulturul” este un titlu de gazetă foarte bine cunoscut, mai ales de cei care au studiat istoria presei româneşti sau istoria literaturii române. La vremea respectivă, multe bucăţi literare apăreau în gazete, puţine la număr. Avem privilegiul de a citi rândurile lui A.V. Urechia, binecunoscutul creator de biblioteci, al cărui nume îl poartă Biblioteca publică din Galaţi. Acesta nota într-un jurnal al său, în 1859, că „împreună cu amicul meu Iancu Codrescu, am redactat, mai mult timp ziarul unionist liberal «Zimbrul şi Vulturul», care avea în programul său cele patru puncte proclamate de Divanul ad-hoc. Apoi, am contopit acest jurnal cu «Steaua Dunării», la care lucrau Kogălniceanu şi Mălinescu. Nemuritoare va fi în istoria presei române lupta dusă de aceste jurnale pentru triumful cauzei naţionale”. De fapt, în cele câteva fraze este concretizată, sintetizată, întreaga istorie a acestei gazete.
Care au fost începuturile?
Mai întâi a apărut la Iaşi, la 3 iulie 1850, un bi-săptămânal, o gazetă politică şi literară, după cum era moda vremii, intitulată „Zimbrul”, o tribună literară şi unionistă. Gazeta a purtat această denumire simplă, doar „Zimbrul” între 3 iulie 1850 şi 21 februarie 1852, după care şi-a încetat apariţia timp de aproape trei ani, iar la începutul lui 1855 a reapărut din nou până în 10 septembrie 1856. Apoi, iarăşi până în noiembrie 1858, şi-a încetat apariţia şi a reapărut la 1 noiembrie 1858 cu titlul „Zimbrul şi Vulturul”. Chiar din simpla denumire a gazetei ne dăm seama care era orientarea sa. „Zimbrul” era stema Moldovei, iar „Vulturul” reprezenta stema Ţării Româneşti.
Alăturarea acestor două steme era foarte clară în titlul gazetei, fiind evident faptul că se făcea propagandă pentru unirea Principatelor Române, unire dorită de toţi cei care la 1848 făcuseră Revoluţia din ţările române, unire care era un deziderat bine cunoscut al intelectualităţii progresiste. Aceste două reprezentări, Zimbrul şi Vulturul, au fost şi imortalizate pe monede, ori pe timbre.
Promovarea valorilor naţionale şi a unităţii spirituale
Cine scria în această gazetă?
Pe la 1859, Mihail Kogălniceanu care, la rândul său redacta şi distribuia o gazetă intitulată „Steua Dunării”, s-a gândit să fuzioneze revista sa cu „Zimbrul şi Vulturul” şi cel mai simplu a făcut-o sub denumirea de „Steaua Dunării Zimbrul şi Vulturul”, gazetă care a continuat să mai apară câţiva ani fiind condusă de nume de notorietate din cultura română. În gazetă scriau Al. Fotino, Teodor Codrescu, Dimitrie Gusti, V. A. Urechia, Grigore Mălinescu, scriau mai toţi intelectualii progresişti ai timpului şi, evident, sub diverse forme, se făcea propagandă unionistă.
Această propagandă nu însemna neapărat „Hai să dăm mână cu mână cei cu inima română”, aşa cum avea să apară în imnul unirii lui Vasile Alecsandri în 1859, dar se făcea propagandă şi într-un fel mai subtil, şi anume, promovând în cele două principate literatura şi valorile culturii naţionale, pentru a se vedea că se constituie, de o parte şi de alta a Milcovului, o singură naţiune.
Se subliniau foarte mult rădăcinile comune şi unitatea spirituală pentru a se pune fundamentele unităţii politice. Aceasta de fapt a fost o permanenţă a istoriei noastre, înainte de 1859 cât şi după aceea, până în 1918 şi chiar după 1918, când guvernele care s-au succedat la conducerea României au avut ca principal obiectiv consolidarea unităţii spirituale, a unităţii culturale a neamului.
În fiecare număr al acestei gazete erau publicate câte un comentariu politic, o trecere în revistă a principalelor evenimente din străinătate, dar nu lipseau nici cronicile dramatice, pentru că spectacolele de teatru erau foarte la modă în vremea aceea. Se publicau versuri şi proză ale scriitorilor la modă sau traduceri ale scriitorilor mai ales de limbă franceză. Printre cei care au colaborat la această gazetă erau Matei Millo, Vasile Alecsandri, Hasdeu, Russo şi mulţi alţi, mai toţi intelectualii care trăiau în epocă şi care în zilele noastre pot fi găsiţi cu uşurinţă în dicţionarele de istoria literaturii române sau în istoriile literaturii române.
Kogălniceanu vedea ziaristica în slujba ridicării poporului
Avea răsunet în societate o astfel de gazetă? Mediile culturale erau atente la ce se scria aici?
Da, cu siguranţă. Faptul că Mihail Kogălniceanu a fost mult timp implicat în redactarea acestei forme „finale” a gazetei „Steaua Dunării Zimbrul şi Vulturul”, continuându-l pe V.A.Urechia, este o modalitate de materializare a ideilor de progres şi civilizaţie pe care le propaga Kogălniceanu. El a încercat, după cum se ştie, să democratizeze viaţa publică din România. Kogălniceanu vedea ziaristica în slujba ridicării poporului. „Învăţăturile ce ar aduce într-o stare mai bună şi înflorită”, aşa cum susţinea încă din 1840, „trebuie să fie îndeletnicirea cea mai de căpetenie a scriitorilor”. Prin scriitor, el nu se referea neapărat la omul care crea opere de ficţiune literară ci la cei care se îndeletniceau cu scrisul. Kogălniceanu a arătat, de altfel, totdeauna o preţuire deosebită faţă de publicaţiile cu caracter general, cu scopul de a informa oamenii despre mersul vieţii din lume, mersul civilizaţiei, încotro se îndreaptă omenirea, ce progrese s-au făcut. El era adeptul teoriei care susţinea că viaţa istorică, morală şi naţională a popoarelor este consecinţa stării lor economice. Este un concept modern, care era promovat la 1840 de Kogălniceanu.
Mihail Kogălniceanu s-a dovedit a fi un vizionar sau, oricum, un adept al principiilor iluminismului, un adept al ridicării stării materiale a oamenilor prin cultură. El avea convingerea că cu cât ştie omul din popor mai mult, cu atât va năzui spre mai mult şi atunci, automat, îşi va înbunătăţi şi starea economică, precum şi starea morală.
Un rol important în ziarul „Zimbrul şi Vulturul” îl aveau cronicile din străinătate.
Da, oamenii au avut întotdeauna nevoie de modele. Pentru că în Anglia, în Franţa, se înregistrau atât progrese în domeniul tehnic, cât şi progrese din punctul general al societăţii, în sensul că oamenii aveau un nivel de trai mai ridicat, evident că experienţele celor din ţările occidentale erau privite ca nişte exemple bune de urmat. Kogălniceanu spunea că „ţelul politic al «Stelei Dunării»“, gazeta pe care o făcuse el, „este de a reţine pre publicul român într-o lămurită cunoştinţă comună despre întâmplările cele mai importante ale zilei, dar şi cu spiritul şi cu tendinţele marilor luptători”, era vorba aici de luptătorii pentru libertate, să nu uităm că ne aflăm în plină epocă a cărvunarilor, carbonarilor, a garibaldiştilor, a Revoluţiei de la 1848 în întreaga Europă. Publicaţia lui Kogălniceanu nu era menită să susţină doar interese momentane, ci interese permanente ale naţiei din care făcea parte.
Acest ţel se mai regăseşte în presa de azi?
Nu aş putea să spun că sunt cel mai potrivit pentru a face astfel de caracterizări, dar, la prima vedere, deschizând cam oricare dintre publicaţiile cotidiene din ziua de astăzi, nu putem spune că ar abunda în „cunoştinţi folositoare”, cum existau pe vremea aceea. Acum s-a deplasat interesul spre altceva, către senzaţional, către evenimentul excepţional, şi mai ales către cei care mai mult sau mai puţin efemer sunt într-o anumită postură, ori de lideri politici, ori de lideri de opinie.
Era mult mai simplu ca la vremea respectivă presa să îşi impună un rol educativ, aşa cum era mult mai simplu ca un intelectual, precum Asachi, să fie un enciclopedist. La vremea aceea, un Asachi, un Kogălniceanu erau enciclopedişti. Gheorghe Asachi a fost şi primul gazetar din Moldova, în 1829, „Albina Românească”, tot el este şi primul care a înfiinţat, în Ţările Române, o gazetă economică - „Foaia sătească a Prinţipatului Moldovei”, care a apărut timp de mai bine de douăzeci de ani şi în care se publicau comunicări oficiale, dar şi îndrumare cu privire la tratarea vitelor, la felul cum se fac culturile mai bogate şi inclusiv sfaturi de medicină populară.
Gazeta era citită chiar şi la biserică
Cam câţi oameni citeau ziarul în acele timpuri?
Este greu de spus, mai ales că numărul de gazete tipărite era cu mult mai mic decât numărul de cititori. Trebuie să ţinem seama că dacă în zilele noastre o gazetă se tipăreşte în câteva zeci de mii de exemplare, la vremea aceea populaţia unui întreg oraş, cum era Iaşul, nu atingea un asemenea număr. Presupun că era vorba de câteva sute de exemplare tipărite, care erau citite de câteva mii de oameni. În primul rând că nici numărul de cititori de carte nu era foarte ridicat, dar erau unele publicaţii care erau citite în public, chiar şi la biserică, uneori, atunci când erau subiecte importante pentru oamenii respectivi din parohie.
Ziarul avea abonaţi?
De regulă, la vremea respectivă, se abonau oamenii la gazetă pentru că nu prea era obiceiul vânzării la chioşcuri, care de fapt nici nu existau.
Din redacţie, curierii luau câte o geantă de ziare şi se duceau să le distribuie pe la domiciliile oamenilor şi, uneori, unde erau stabilimente, cum li se spunea pe vremea aceea, restaurante, cofetării, gări, locuri unde oamenii mai bine situaţi erau de presupus a fi găsiţi într-un număr mai mare.
Gazeta ajungea cam în toate târgurile, pentru că nu se poate vorbi la vremea respectivă de oraşe. Erau târguri în cele 12 ţinuturi ale Moldovei. Gazeta ajungea şi în târgurile Valahiei, în pofida faptului că pe vremea aceea nu erau sisteme moderne de transmitere a informaţiilor. Se ajungea foarte bine în locuri îndepărtate cu caii de poştă. La noi nu se spunea diligenţă, ci trăsură de poştă, nişte trăsuri uşoare cu cai care nu erau de rasă, ci obişnuiţi, micuţi, dar foarte rezistenţi. Erau staţii de poştă unde erau schimbaţi caii obosiţi care abia mai suflau şi care erau lăsaţi să pască, iar în schimb erau luaţi caii odihniţi, fapt care se întâmpla la fiecare poştă. Era un sistem foarte bine pus la punct, se făceau etape care erau calculate pe distanţe mari, de la Iaşi la Bucureşti, de exemplu, fiind asiguraţi mereu caii de schimb.
Mai erau şi jafuri, dar nu chiar aşa cum se văd în filmele americane, pentru că interesele erau mai mici, iar pe de altă parte, boierii noştri erau mai conservatori şi mai orientali, în sensul că ei nu se deplasau cu trăsura de poştă, plecau ei frumos cu rădvanul şi aveau şi o gardă de arvăniţi.
„Căpăţâni de boi”
Cum a fost reprezentat un animal aproape mitologic, dispărut din Moldova?
Datorită acestei gazete „Zimbrul şi Vulturul”, dar şi datorită primelor gazete româneşti, noi românii putem figura cu un întreg poştal, un plic cu timbre ştampilate. România are cel mai scump ziar din lume, un exemplar din „Zimbrul şi Vulturul”, care are nu mai puţin de opt mărci, opt timbre, în valoare de zece parale. Cele mai celebre timbre româneşti, „Capul de bour”, sunt prezentate în cataloagele mai vechi şi sub denumirea de „Căpăţâni de boi”, deoarece graficianul care a desenat la început zimbrul nu prea mai avea ocazia să vadă în realitate un zimbru din acela păros, care de altfel este absolut identic la înfăţişare cu celebrii bizoni din Statele Unite.
În prezent, la rezervaţia de la Haţeg, precum şi cea de la Vânătorii Neamţului, avem câteva familii de zimbri. Dar la vremea respectivă, graficianul nu avea în faţă un model, a folosit ceva asemănător, bourul, care de fapt este un bou sălbatic şi se pare că ultimul dintre aceştia a dispărut pe la 1880. Timbrele „Cap de bour” au fost emise la Iaşi, primele au apărut pe la 1858, iar după aceea au continuat să apară în vremea lui Cuza, alături de zimbru fiind alăturată şi acvila valahă.
Pe la 1857 se discuta introducerea în Moldova a unor timbre „Cap de bour”, iar acum, în 2008 se împlinesc 150 de ani de la emiterea primelor mărci poştale româneşti. Este interesant că primul timbru a apărut la 1840, în Marea Britanie, se numea „Penny Black”, la o distanţă de doar 18 ani înainte de apariţia timbrului în Moldova. Astfel că în Ţările Române, la 15 iulie 1858, a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti. Timbrul este o reprezentare a stemei Moldovei, fiind emise patru valori, respectiv 27 de parale, 54 de parale, 81 de parale şi 108 parale.
Valoarea exemplarului gazetei este dată de cele opt mărci poştale
„Cap de bour” de 5 parale, din a doua emisiune din 1858. Ziarul a fost primul dintr-un pachet expediat la Galaţi, în luna mai. Pe acest ziar s-au aplicat opt timbre din a doua emisiune „Cap de bour”, cu legenda „PORTO GAZETEI”, pe hârtie azurată, obliterate cu ştampila rotundă IASSY MOLDOVA. Este cea mai valoroasă francatură compusă, deoarece este formată din cinci mărci în ştaif, plus o pereche şi un exemplar izolat. Era o marcă specială, destinată exclusiv achitării expedierii unui ziar prin poştă.
„Cap de bour”, 150 de ani de la apariţie
În România, primele mărci poştale au apărut în 1858. Mărcile „Cap de Bour” au fost primele mărci poştale gumate din sud-estul Europei. De altfel, primul timbru a fost emis în Marea Britanie în 1840, purtând denumirea de „Penny Black”. La gumare a fost utilizata „gummi arabicum”, aplicată manual.
În Grecia, primele mărci poştale au apărut abia în anul 1861, iar în Turcia în 1863, în Serbia în 1866 şi în Bulgaria în 1879. Prima marcă „Cap de Bour” a fost tipărită la 15 iulie 1858 şi a intrat în circulaţie la 22 iulie 1858 la biroul poştal din Iaşi şi la 8 august 1858 la celelalte birouri poştale moldovene, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă. Emisiunea a fost tipărită la Iaşi, la tipografia „Atelia Timbrului”, de pe actualul bulevard „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride.
Marca poştală a constituit, în Moldova, o mare revoluţie în sistemul poştal, dar şi un gest simbolic de nesupunere politică împotriva suzeranităţii otomane. Turcii nu agreau, în Ţările Române, niciun fel de autonomie instituţională sau economică: moneda proprie, însemne, drapel etc.
Timbrul a fost creat după model austriac şi au fost folosite matriţe de oţel pentru tipărirea sa. Marca poştală a constituit o mare revoluţie în sistemul de comunicare organizat, poştal, dar şi o mişcare politică împotriva suzeranităţii otomane, care nu agrea, în Ţările Române, nici un fel de autonomie instituţională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Timbrul reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poştală, o stea în cinci colţuri, legenda „porto scrisori” scrisă cu litere chirilice şi valoarea nominală a timbrului, amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poştale.
Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 şi 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale şi 20,25 mm la valoarea de 108 parale. Prima serie de mărci poştale din spaţiul românesc era formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Tirajul a fost mic: 6.000 la 27 de parale bucata, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale si 6.000 la 108 parale.
Odată cu introducerea a tarifului poştal unic, a fost întreruptă circulaţia acestei prime serii de timbre şi la 1 noiembrie 1858 a fost pusă în circulaţie emisiunea a doua „Cap de bour” cu trei valori: 5 parale, 40 de parale şi 80 de parale.
Timbrul reproducea semnul heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poştală, o stea în şase colţuri în loc de cinci, legenda «PORTO GAZETEI» sau «PORTO SCRISOREI», iar valoarea nominală a timbrului era scrisă cu latine, alfabetul chirilic folosindu-se numai la scrierea cuvântului „PAR”. Forma rotundă a mărcilor poştale a fost înlocuită cu un dreptunghi uşor rotunjit la colţuri, cu lăţimea mai mică decât înălţimea. Imprimarea timbrelor s-a făcut tot la Atelia Timbrului din Iaşi.
Cea de-a doua emisiune a fost retrasă la 1 mai 1862, ultima dată de circulaţie cunoscută fiind 3 mai 1862 la oficiul poştal din Botoşani.
Marca poştală cu legenda «PORTO GAZETEI» era destinată francării expedierii prin poştă a ziarelor şi imprimatelor. Cu această marcă s-a realizat cea mai celebră francatură compusă, formată din cinci mărci în ştaif plus o pereche şi un exemplar izolat care au fost aplicate pe un număr din ziarul ieşean „Zimbrulu şi Vulturulu”. Gazeta este cotată printre cele mai importante rarităţi ale filateliei mondiale. Mărcile poştale „Cap de bour” au fost nedantelate şi au avut putere de circulaţie numai în Moldova. A doua emisiune a totalizat 10.001 timbre. În lume sunt monitorizate 750 de exemplare din prima emisiune dintre care aproape 50 se mai află în ţară. Cel mai scump s-a vândut la o licitaţie, cu 135.000 de franci elveţieni.
În 2008 se împlinesc 150 de ani de la emiterea primei marci poştale româneşti, celebrul „Cap de bour”. Cu aceasta ocazie, România va organiza prima Expoziţie Filatelică Mondială, sub denumirea EFIRO 2008. Pentru a promova acest eveniment filatelic major, Romfilatelia şi Compania Naţionala Poşta Română introduc în circulaţie emisiunea filatelică, Expoziţia Mondiala Filatelica EFIRO 2008.

Medalia EFIRO 2008

Medalia EFIRO 2008 a fost realizat de artistul plastic Octavian Ion Penda.

Avers

Revers

Dracula în Anglia

Poșta regală din Marea Britanie (Royal Mail) a emis șase mărci poștale având ca subiect celebre personaje din filme. Printre acestea se află și povestea personajului devenit în ultimii ani brand de țară pentru România - Dracula. Pe lângă povestea lui Bram Stoker mărcile engleze au ca subiect principal operele cinematografice Carry On Sergeant, Carry On Cleo, The Curse of Frankenstein, Carry on Screaming și Carry on Screaming.

Vlad Țepeș alias Dracula

Se presupune că este vorba despre Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul. El obişnuia însă să se semneze cu numele tatălui său, „Dracula”, fapt dovedit de o primă însemnare documentară de la Bucureşti, datată 20 septembrie 1459, şi de portretul datorat lui Odhsenbach Stambuch.
Termenul de Dracula este derivat din românescul - Drăculea - fiul lui Dracul, tatăl său având acest titlu datorită decoraţiei, primită de la regele Ungariei, care înfăţişa un dragon.
Scriitorul britanic Bram Stoker putea uşor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săseşti din secolul al XV-lea, ce se găseau şi în colecţiile de la British Museum, în care Vlad Ţepeş este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om şi un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces şi la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Ţepeş ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideia să ia prinţul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, „Dracula”. Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relaţie de amiciţie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vámbéry (Hermann Vamberger), şi este posibil ca acesta să îi fi dat informaţii despre Vlad Ţepeş. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menţionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoştinţelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie reţinut şi faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) şi mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, menţiuni istorice şi experienţe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită menţionat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general saşii - se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputaţia voievodului. Astfel ar putea asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon şi diavol, să explice o legătură mai puternică între Vlad Ţepeş şi vampirism?
Tot Bram Stoker a avut ideia să asociaze acestei legende europene un animal sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus rotundus).

Dracula în presa străină şi ecranizări

Dacă nu ar fi scris Bram Stoker romanul „Dracula” în 1898, cu siguranţă Vlad Ţepeş ar fi rămas necunoscut pentru cei din afara României. Deşi romanul se îndepărtează de realitate, descriindu-l pe Vlad Ţepeş ca un personaj mitologic - vampir, el este cauza notorietăţii de care se bucură şi în prezent domnitorul român.
Prima ecranizare a romanului a fost făcută în Germania în 1922, filmul numindu-se „Nosferatu, Eine Symphonie des Grauens” (Nosferatu. O simfonie a ororilor), avându-l în distribuţie pe actorul Max Schreck. Numele contelui Dracula este schimbat aici în contele Orlok, din cauză că regizorul filmului, F.W. Murnau nu putuse obţine la acea vreme acordul autorului pentru ecranizare.
Ecranizarea propriu-zisă a romanului (cu numele eroului neschimbat) se filmează în 1931 - horror-ul clasic „Dracula”, avându-l în rolul principal pe actorul de origine maghiară Béla Lugosi.
Ultima ecranizare - şi cea mai fidelă, şi cea mai cunoscută - este filmată în 1992. Filmul - „Bram Stoker's Dracula” este regizat de Francis Ford Coppola şi are în distribuţie actori consacraţi de la Hollywood, începând cu Gary Oldman - contele Dracula, alături de Anthony Hopkins - Dr. Van Helsing, Winona Ryder, Keanu Reeves şi Cary Elwes. (sursă: Wikipedia - Enciclopedia liberă)

Alte mărci poștale „Dracula

CO EFIRO 2008 în fața presei

Expoziţia EFIRO 2008, prima expoziţie mondială de filatelie care se organizează în România, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la emiterea primei mărci poştale româneşti „Cap de Bour” şi prezintă colecţii din peste 70 de ţări, va avea loc în perioada 20-27 iunie 2008 la Romexpo.

Ceremonia de deschidere a expoziţiei va avea loc vineri, 20 iunie, începând cu ora 10.00 la pavilionul 15 al complexului expoziţional Romexpo.

Expoziţia va fi deschisă vineri publicului între orele 11.30 şi 18.00 în pavilioanele 14-18, iar vizitatori vor putea asista pe parcursul zilei şi la prezentările site-urilor filatelice din pavilionul 16.
În toate zilele expoziţie vor exista programe pentru copii în cadrul cărora cei mici vor fi incitaţi să ia parte în cadrul unor mini evenimente speciale cum ar fi „Profesorul Trăsnit”, ateliere filatelice pentru copii, pictură pe faţă sau sesiune de autografe si fotografii cu personaje Jeti.
De asemenea, fiecare din cele opt zile ale acestui eveniment se va încheia cu câte un concert la care intrarea va fi liberă publicului prezent la Romexpo.
Sâmbătă, pe 21 iunie, programul de vizitare şi de prezentări ale site-urilor filatelice va fi prelungit, între orele 10.00 şi 20.00, iar ziua se va încheia cu un concert „Simplu” cu intrare liberă care va începe la ora 19.00.
Cea de a treia zi a expoziţiei va va aduce publicului un concert al formaţiei Directia 5, începând cu ora 19.00 în pavilionul 15.
Pe rând, în următoarele zile, vor mai evolua pe scena organizată în acest pavilion Fly Project, Andra, Morandi şi Mandinga.
Pe lângă evenimentele zilnice, miercuri, 25 iunie va avea loc şi a o licitaţie publică organizată de casa de Licitaţii Yaman când vizitatorii vor putea să vizioneze loturile în pavilionul 16 începând cu ora 10.00. Un program similar va avea loc joi, 26 iunie, de la aceeaşi oră.
EFIRO 2008 sărbătoreşte 150 de ani de la emiterea primei mărci poştale româneşti „Cap de Bour” şi prezintă colecţii din peste 70 de ţări. EFIRO 2008 este prima Expoziţie Mondială Filatelică organizată în ţara noastră, la care vor participa peste 1.000 de colecţionari şi colecţii din 70 de state.
Printre piesele de rezistenţă ale expoziţiei, se află un număr din ziarul „Zimbrulu – Vulturulu”, tipărit la Iaşi, care a fost expediat în 1858 la Galaţi, cu opt mărci „Cap de Bour”, din ediţia specială pentru trimterea ziarelor. Ziarul a fost vândut la o licitaţia la Geneva contra sumei de un milion de dolari.
De asemenea, vor fi expuse la EFIRO 2008 matrițele de imprimare ale mărcii „Cap de Bour”, a căror valoare este, potrivit directorului adjunct al Muzeului Naţional Filatelic din Bucureşti, Cristian Scăiceanu, „inestimabilă”.
Colecţii din Paraguay până în Hong Kong, inclusiv colecţia Casei Regale Britanice, vor fi aduse la EFIRO 2008.
Expozitia EFIRO 2008 este prima expoziţie mondială de filatelie care se organizeaza in Romania. Au mai fost expozitii mari organizate la noi în ţară, precum cea din 1932, EFIRO 32 cu ocazia implinirii a 75 de ani de la emiterea primelor timbre romanesti, apoi Expoziţia Centenarul Mărcii Poştale Româneşti din 1958, când s-au împlinit 100 de ani de la apariţia Capetelor de Bour, şi EFIRO din 1998 şi 2004. Toate au fost expoziţii mari, cu participare internaţională, însă în niciuna nu a fost organizată sub patronajul Federaţiei Internaţionale de Filatelie ( FIP).
Federaţia Internaţională de Filatelie a fost înfiinţată în 1926, iar Romania a devenit membru în 1958, dupa expoziţia „Centenarul mărcii poştale”. (sursa: NewsIn)

Nu e publicitate!

Un nou record la casa de licitații The Siegel Auction Galleries

La licitația organizată de casa de licitații The Siegel Auction Galleries în zilele de 5 și 6 iunie a.c. un cumpărător care nu și-a dezvăluit numele a plătit 2.185.000 de dolari pentru celebra piesă – un ștraif vertical - compusă din trei mărci din prima emisiune a Braziliei – „Ochi de Bou”. Ștraiful, considerat unic în lume, este compus din două mărci de 30 de reis și una de 60 de reis. Piese mai este cunoscută printre filateliști și sub denumirea de Xiphopagus Triplet (Tripleții siamezi).

Primele mărci poștale braziliene – Ochi de bou (Bull´s Eye – în engleză, Œil de Bœuf – în franceză, Ochsenaugen von Brasilien – în germană și Olho-de-boi în portugheză) au fost puse în circulație în august 1943 și este cea de a treia emisiune de mărci poștale adezive din lume. Denumirea de „Ochi de bou” a primit datorită desenului oval care seamănă, destul de vag, cu un ochi de bou.
„Tripleții siamezi” a fost semnalat pentru prima dată în 1897, când a apărut un articol, sub semnătura lui Thadeu Rahgel Pestana, în revista Jornal Philatelico, care relata despre „O eroare braziliană necunoscută”. Peste trei ani în publicația Philatelista Paulistano s-a consemnat că un „triplet rar și interesant din 1943” a fost vândut de Felizardo Teixiera de Figueiredo contra sumei de 2.000.000 de reis. Cumpărătorul a fost fiul baronului de Itacurussa, José de Mesquita Martins. Acesta din urmă i-a donat raritatea colecției călugărilor din Castelo, care ulterior au vândut-o comercianutului filatelic francez Theo Lemaire. Francezul a expus în două rânduri, la Paris în 1907 și la Expoziția din Buenos Aires în 1911. Următorul prorietar al „Tripleților siamezi” a fost Charles Lathrop Pack. („Tripleții siamezi” mai este cunoscută și sub numele de „Pack Trip”, după numele colecționarului care a deținut cel mai mult timp.) În colecția acestuia a rămas până când moștenitorii au valorificat în 1944 prin casa de licitații Harmer, Rooke&Co. Piesa a fost achiziționată de comerciantul american Yohannessiantz Souren, contra sumei de 6,250 dolari. În 1954 a apărut într-un articol despre timbre rare în magazinul Life unde a fost evaluat la 15 mii de dolari. În deceniile următoare „Tripleții siamezi” a avut mai mulți proprietari. Între 1956-1958 a făcut parte din colecția celebrului filatelist dr. J. A. Almeida Dias, fiind expusă în Sicilia, Barcelona și Londra. În 1969, la o licitație Stanley Gibbons, a fost vândută cu 8.700 de lire sterline. În 1976 a fost expusă iar, în cadrul expoziției Interphil la secțiunea Aristocrats of Philately. Peste un deceniu la o licitație The Siegel Auction Galleries piesa a fost vândută cu 250.000 de dolari plus zece procente drept comision. Noul proprietar a expus-o pe „Tripleții siamezi” la Philexfrance în cadrul colecției „Imperiul Braziliei – 1843-1866” unde a câștigat International Grand Prix, iar în 1991 la Philanippon a primit Grand Prix d’Honneur. Prin 1993 a fost vândut în cadrul unor tranzacții private după care a a juns la Casa de licitații David Feldman din Geneva. A fost evaluată la peste un million de franci elvețieni. Ultima oară a fost expusă la Anphilex în 1996.

Romfilatelia în gura parlamentarilor

DEZBATERI PARLAMENTARE

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 septembrie 2007

Primirea de răspunsuri la interpelările adresate primului ministru şi membrilor Guvernului de către deputaţi: Emilian Valentin Frâncu

consultă: Interpelarea nr. 2747B/22-05-2007 și Interpelarea nr.2748B/22-05-2007

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Mă bucur că totuşi reuşim să începem această a doua sesiune şi, foarte pe scurt, v-aş cere permisiunea ca să adresez o primă întrebare şi apoi să primesc răspuns la ea, urmând ca, în funcţie de răspunsul de la această întrebare, să pot adresa şi cea de a doua întrebare pe care o am către acelaşi minister. Vă mulţumesc.
Prin controale efectuate la SC Romfilatelia SA de Corpul de control al Ministerului Comunicaţiilor cu nr. 180/22.12.2004 şi Raportul Autorităţii de Control a Guvernului României s-au constatat numeroase ilegalităţi şi abuzuri.
Din ce motiv MCTI nu a luat nicio măsură pentru sancţionarea conducerii SC Romfilatelia SA, care se face, din punctul meu de vedere, responsabilă de aceste nereguli constatate? Spun asta şi în calitate de filatelist, nu numai de parlamentar.

Domnul Eugen Nicolicea:
Vă mulţumesc.
Vă rog răspunsul din partea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

Domnul Constantin Teodorescu (secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei):
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule deputat Frâncu,
Doamnă deputat Ecaterina Andronescu,
Vă mulţumesc că ascultaţi răspunsul la interpelare.
Urmare a interpelării dumneavoastră, înregistrată la Camera Deputaţilor, referitoare la neregulile constatate la Romfilatelia, vă comunicăm următoarele.
Neregulile constate în urma controlului vizează, în principal, aspecte ce ţin de organizarea activităţii în cadrul SC Romfilatelia şi a Companiei Naţionale Poşta Română.
În raport sunt evidenţiate unele nereguli ce ţin de activitatea curentă a celor două instituţii, ce pot fi remediate doar prin adoptarea, de către acestea, de reglementări proprii, potrivit normelor legale.
Faţă de cele înscrise în raport, precizăm că ANRCTI nu s-a conformat obligaţiei sale legale. În absenţa acestei reglementări, SC Romfilatelia SA, pentru a-şi putea îndeplini obiectul de activitate, a elaborat norme proprii şi instrucţiuni privind planul emisiunilor filatelice, condiţii de emitere, tipărire, punere în circulaţie, care nu suplinesc însă lipsa reglementărilor ce ar fi trebuit elaborate de către ANRCTI.
Corpul de Control al MCTI a efectuat verificări repetate, ce au presupus colaborarea cu alte instituţii ale Statului: CNSAS, STS, ORNIS, Administraţia Prezidenţială.
În prezent, sunt în curs de adoptare o serie de măsuri menite să corecteze neregularităţile din cadrul activităţii SC Romfilatelia SA, respectiv înfiinţarea Comisiei de tiraj, care să adopte norme specifice, să supravegheze emiterea timbrelor cu destinaţie strict filatelică, precum şi modificări ale procedurii de adoptare şi aprobare a bugetului de venituri şi cheltuieli a SC Romfilatelia SA.
Un răspuns mult mai amănunţit decât cel oral vă va fi transmis prin mail.

Domnul Eugen Nicolicea:
Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:
În principiu, sunt mulţumit de răspunsul primit, cu observaţia că, totuşi, concret nu s-au menţionat sancţiunile, care, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să fie date celor responsabili, cu abuzurile, repet, grave. Eu vă dau numai trei-patru exemple şi mai departe, dumneavoastră... nu doresc ca acum, neapărat, să continuaţi să-mi daţi replică, doar dacă doriţi.
Deci o inflaţie de emisiuni filatelice care face din România să fie una dintre ţările care depăşesc ca număr de emisiuni China, Statele Unite, India, ţări care erau recunoscute ca, să zicem aşa, într-un fel, în topul ţărilor care emiteau emisiuni filatelice. Acest lucru duce la degradarea imaginii Poştei Române, filateliei româneşti.
În al doilea rând, vă readuc aminte că acest lucru m-a durut teribil, caz unic în analele istoriei UPU - Uniunii Poştale Universale. Ştiţi bine că, la un moment dat, coliţa Dimitrie Bulculescu 160 de ani de la naştere a avut valoarea nominală de 90 de mii de lei, tarif care nu există în nomenclatorul poştal, aprobat de ANRC.
Acest lucru, repet, este caz unic în lume, ca o instituţie abilitată să emită timbre doar de dragul de a emite timbre fără să aibă o acoperire legală. Ca să nu mai vorbim de foarte multe emisiuni care au avut un caracter strict filatelic şi nu poştal.
Şi atunci, vă daţi seama că, până la urmă, totul are o limită şi trebuie luate măsuri de jugulare.

Domnul Eugen Nicolicea:
Vă mulţumesc.
A doua întrebare, vă rog.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:
Adresată tot domnului ministru şi ea se referă la un aspect pe care, într-un fel, îl leg de prima întrebare.
În conformitate cu prevederile art. 34 din Ordonanţa 31/2002 privind serviciile poştale, aprobată prin Legea 642, Agenţia Naţională de Reglementări în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei avea obligaţia de a emite un act normativ care să reglementeze condiţiile de emitere, tipărire, punere în circulaţie, retragere din circulaţie şi de comercializare a timbrelor şi efectelor poştale produse de SC Romfilatelia SA.
Toate acele erori despre care vorbeam au apărut datorită faptului că acest act de mai bine, iată, de şase ani de zile, nu a fost emis.
Ce măsuri a luat sau intenţionează să ia ministerul pentru reglementarea acestei situaţii datorate, zic eu, poate neglijenţei agenţiei?
Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:
Vă mulţumesc.
Răspunsul din partea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, vă rog.

Domnul Constantin Teodorescu:
Domnule deputat,
Până în prezent, Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nu au adoptat niciun act normativ care să reglementeze condiţiile de emitere, tipărire, punere în circulaţie, retragere din circulaţie şi de comercializare a timbrelor şi efectelor poştale.
Precizăm că, în ceea ce priveşte acest domeniu, Hotărârea Guvernului nr.42/2004 privind înfiinţarea SC Romfilatelia, ca filială a Companiei Naţionale Poşta Română, prevede că Romfilatelia are ca obiect principal de activitate emiterea, punerea şi retragerea din circulaţie de timbre şi efecte poştale. Urmează mai multe detalii: organizarea şi participarea la târguri, expoziţii filatelice...

Domnul Eugen Nicolicea:
Rog vorbitorul să facă o pauză, să nu deranjăm transmisia.
reamintesc pentru camerele de luat vederi că această şedinţă, constând în răspunsurile pe care le au miniştrii sau primul-ministru de dat parlamentarilor se adresează parlamentarilor respectivi.
În momentul de faţă există un singur parlamentar care are de primit răspuns de la Ministerul Comunicaţiilor, Tehnologiei Informaţiei, este vorba de domnul deputat Emilian Frâncu, prezent în sală, şi căruia domnul ministru îi răspunde cu riscul de a întrerupe emisiunea dumneavoastră.

Domnul Constantin Teodorescu:
Vă mulţumesc.
ANRCTI a luat la cunoştinţă de conţinutul raportului, fiindu-i înaintat Corpului de Control al MCTI-ului printr-o adresă, nr. 228/2006, prin care Autoritatea de Control a Guvernului a dispus remedierea deficienţelor apărute ca nerespectări ale obligaţiilor legale.
Pe de altă parte, atribuţiile stabilite prin HG 744 privind organizarea şi funcţionarea MCTI, cu modificările şi completările ulterioare, nu permit acestei instituţii posibilitatea constrângerii ANRCTI pentru a adopta reglementările legale în discuţie.
Singura autoritate care ar putea face acest lucru este Guvernul României, întrucât ANRCTI se află în subordinea şi coordonarea directă a primului-ministru.
Vă anexăm răspunsul şi adresa 228/2006 şi raportul Autorităţii de Control a Guvernului nr. 283/2006.
Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:
Vă mulţumesc.
Domnule deputat Emilian Frâncu, sunteţi mulţumit de răspuns?

Domnul Emilian Valentin Frâncu:
Da. Acum înţeleg de ce a apărut această mare întârziere, repet, şase ani de zile.
Îl rog însă pe domnul ministru să facă toate diligenţele ca, în Guvernul României, să se prezinte această situaţie şi, să zicem, sub bagheta primului-ministru, agenţia să fie, într-un fel, obligată să emită aceste norme absolut necesare pentru ca relaţia dintre Poşta Română şi Romfilatelia SA să se normalizeze şi, mai ales, filateliştii din România să nu mai fie puşi în situaţia de a vedea că se degradează continuu o activitate, care, pe vremuri, era nu numai rentabilă, dar era una legată de domeniul culturii.
Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:
Şi eu vă mulţumesc.
Mulţumind staff-ului tehnic şi deputaţilor cu ajutorul cărora am adoptat astăzi peste 30 de propuneri legislative şi proiecte de lege, declar şedinţa închisă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,45.

Premieră mondială - marca poștală animată

Nu sunt un pasionat al fotbalului. Nu urmăresc campionatul englez, german, sau francez. Din campionatul românesc am reținut doar câteva vizite la Departamentul Național Anticorupție (DNA) ale unor „investitori” în acest sport. Dar, să trecem peste asta. Anul acesta are loc Campionatul European de Fotbal 2008. După ceva pauze, echipa României s-a calificat și ea, lucru ce m-a făcut să dau o importanță mai mare acestui eveniment. „Suntem o echipa considerată fără șanse. Nu ne deranjează acest statut. Dimpotrivă, îi sfătuiesc pe cei care pariază, să mizeze pe România. Vor avea de câștigat”, a spus Adrian Mutu, atacantul tricolorilor. Baftă!

Evenimentul fotbalistic al anului este marcat de mai multe administrații poștale naționale din Europa și nu numai. În ultimele săptămâni au fost puse în circulație zeci de mărci poștale și produse filatelice. O premieră mondială a realizat poșta austrică care pentru prima dată în istoria mărcii poștale a emis un timbru animat (film). Marca este o realizarea revoluționară – scrie editorul portalului International Stamp News. A fost pusă în circulație pe 5 mai a.c. și este în forma unei lentile. (strat mai gros la centru decât la margini). Cele 48 de secvențe reproduc o scenă animată dintr-o înregistrare TV.

Filmul redă golul legendarului fotbalist austriac Andreas Herzog marcat în meciul Austria-Suedia (1997). Golul respectiv a asigurat calificarea Austriei la Campionatele Mondiale de Fotbal din Franța din 1998. Dimensiunile mărcii: 65 mm*47 mm. Valoarea nominală: 5,45 euro.
România, deși Romfilatelia a avut în plan, nu va emite mărci poștale cu ocazia Euro 2008. Din surse apropiate conducerii Romfilatelia am aflat că motivul renunțării la emisiune este una de ordin financiar – Federația Română de Fotbal ar fi cerut prea mulți bani.