The king of hobbies and the hobby of Kings

Contact us:*e-Mail: office@stampland.net*|*Tel.: +4-0722.714.394*|*Fax: +4-0318.166.897*|*Yahoo ID: laszlo_kallai

Best view with Mozilla Firefox

Showing posts with label Reagan. Show all posts
Showing posts with label Reagan. Show all posts

Tuesday, April 28, 2009

Născut să fie dictator

Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad) a fost preşedinte al Irakului în perioada 1979 - 2003 şi prim-ministru al acestei ţări între 1979-1991 şi 1994-2003.
Saddam a avut un rol cheie în lovitura de stat al partidului Baas din 1968. Ca vicepreşedintele lui al-Bakr, Saddam a menţinut un control strâns asupra conflictului între guvern şi forţe armate, iar economia irakiană s-a dezvoltat într-un pas rapid în anii 1970. Ca preşedinte, Saddam a rămas la putere în ciuda dezastruoaselor războaie împotriva Iranului (1980-1988), şi Războiul din Golf (1990-1991), care au adus un declin serios în condiţiile de viaţă şi condiţiile umanitare. După invazia Irakului din 2003, Saddam a fost răsturnat de la putere şi capturat pe 13 decembrie 2003 într-un raid din localitatea natală, Tikrit.
În 1979 şahul Mohammed Reza Pahlavi a fost răsturnat de revoluţie, lăsând loc unei republici islamice conduse de ayatollahul Ruhollah Khomeini. Saddam se temea că ideile radicale islamice, ostile conducerii seculare, vor creşte în influenţă în populaţia majoritar şiită din Irak. Dar era şi duşmănie veche între Khomeini şi Saddam: în 1964 Khomeini fusese exilat din Iran, şi se stabilise în oraşul sfânt şiit An Najaf . În 1978, Saddam a fost de acord să-l exileze pe Khomeini. După revoluţie, Khomeini vedea răsturnarea guvernului Saddam o chestiune de maximă importanţă. Pe 22 septembrie 1980 Irak a declarat război Iranului. În primii ani, forţele irakiene au făcut succese, dar apoi în 1982 s-au retras în Irak, transformând războiul rapid într-unul de uzură. Irakul începe din nou să câştige, fiind sprijinit de SUA sub Ronald Reagan, iar Khomeini în final acceptă armistiţiu în 1988.
Pe 2 august 1990, irakienii au invadat Kuweitul. SUA a construit rapid o coaliţie internaţională sub egida ONU şi a impus embargou asupra Irakului. Pe 16 ianuarie 1991 au început bombardamentele asupra Irakului, iar în februarie armata aliată i-a forţat pe irakieni să se retragă.
După capturarea sa de către armata americană, căci dictatorul irakian se ascundea într-o groapă într-un sat din regiunea Tikrit, Saddam a fost predat tribunalului penal irakian care l-a condamnat pe 5 noiembrie 2006 la moarte iar pe 26 decembrie 2006 verdictul a fost confirmat. Sentinţa a fost executată pe 29 decembrie 2006 în timpul nopţii prin spânzurare şi a pus capăt vieţii dictatorului irakian. Trupul său a fost dat familiei, fiind îngropat dupa 24 ore de la execuţie, aşa cum spune tradiţia musulmană. A fost înmormântat în satul său natal Al-Awja, alături de fiii săi, ucişi în războiul din anul 2003.

Friday, February 6, 2009

Reagan şi "Imperiul Răului"

Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois - d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) a fost cel de-al patruzecilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuţie hotărâtoare la prăbuşirea imperiului comunist din răsăritul Europei.
Fiu al unui negustor ambulant de încălţăminte, Reagan a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în jocul de "foot-ball" american pentru a-şi putea finanţa studiile universitare. În 1932 se licenţiază în Ştiinţe Sociale şi devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de radio. În 1937 îşi începe cariera de actor de cinematograf în studiourile din Hollywood, interpretând diverse roluri, fără a depăşi un nivel mediocru. În timpul celui de-al doilea război mondial este căpitan în "Air Force". Între anii 1947-1952 se angajează în politica profesională ca preşedinte al sindicatului actorilor din Hollywood. În anul 1952 se căsătoreşte cu Nancy Davis, care-i va sta alături pentru tot restul vieţii.
În 1980, Reagan este candidat al partidului republican în cursa pentru "Casa Albă". Obţine victoria împotriva preşedintelui democrat, Jimmy Carter, în starea de spirit a electoratului american, influenţată de capturarea ca ostateci a personalului ambasadei americane din Teheran (Iran). Aceşti ostateci au fost eliberaţi în timp ce Ronald Reagan presta jurământul de preşedinte pe Colina Capitoliului din Washington, la 20 ianuarie 1981. În ziua de 30 martie 1981, este rănit în urma unui atentat, în urma căruia va ramane cu hemotorax stâng pentru tot restul vieţii. Se vindecă, dar starea sa de sănătate este permanent marcată de diverse afecţiuni în timpul anilor petrecuţi la "Casa Albă".
Politica sa ca preşedinte al Statelor Unite este caracterizată de optimism şi de încredere în calităţile poporului american. Pe plan economic, realizează cea mai mare reducere de impozite din istoria americană. În politica externă, se remarcă prin deciziile sale ferme, lipsite de compromisuri. În 1983 ordonă invazia Grenadei iar în 1986 bombardarea instalaţiilor militare din Libia. Susţine lupta de guerilă împotriva guvernului pro-castrist din Nicaragua şi a mujahidinilor afgani în lupta lor contra ocupaţiei sovietice.



Încurajează Iniţiativa de apărare strategică SDI (en: Strategic Defense Initiative), cunoscută (datorită concentrării asupra apărării spaţiale împotriva rachetelor intercontinentale sovietice) sub expresia de "Războiul stelelor", în confruntarea cu Uniunea Sovietică, pe care o defineşte drept "Imperiul Răului" (Empire of Evil - Godless, Communists, Liars and Spies). În 1984, Reagan obţine al doilea mandat prezidenţial. Urmează ani caracterizaţi de înăsprire a "Războiului rece", în care timp - pe de altă parte - are mai multe întrevederi cu preşedintele sovietic, Mihail Gorbaciov, la Geneva, Reykjavik, Moscova şi Washington, ajungând - până la urmă - la acordul istoric de eliminare a rachetelor cu rază medie de acţiune din Europa. În anchetarea scandalului provocat de vânzarea de arme guvernului din Iran, pentru finanţarea forţelor "Contras" din Nicaragua, Reagan rămâne indemn de orice culpă. Îşi încheie mandatul cu o popularitate în continuă creştere. Se retrage la reşedinţa sa în California; în 1994 se anunţă că suferă de boala Alzheimer. Din acest moment nu mai apare în public, starea sănătăţii lui se înrăutăţeşte continuu, având nevoie de o îngrijire permanentă. Ronald W. Reagan moare la 5 iunie 2004, la Los Angeles, în vârstă de 93 de ani.
Google PageRank CheckerFree counter and web statsClicky Web Analytics