Les Propheties

Nostradamus (14 decembrie, 1503-2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist şi farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediţie a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfăşurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului intrepretate sau traduse greşit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renaşterii Franceze şi profeţiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei cât şi a altor lucrări despre profeţii.

*
**

Michel de Nostredame (14 December 1503-2 July 1566), usually Latinised to Nostradamus, was a French apothecary and reputed seer who published collections of prophecies that have since become famous worldwide. He is best known for his book Les Propheties ("The Prophecies"), the first edition of which appeared in 1555. Since the publication of this book, which has rarely been out of print since his death, Nostradamus has attracted a following that, along with the popular press, credits him with predicting many major world events. The prophecies have in some cases been assimilated to the results of applying the alleged Bible code, as well as to other purported prophetic works.
Most academic sources maintain that the associations made between world events and Nostradamus's quatrains are largely the result of misinterpretations or mistranslations (sometimes deliberate) or else are so tenuous as to render them useless as evidence of any genuine predictive power. Moreover, none of the sources listed offers any evidence that anyone has ever interpreted any of Nostradamus's quatrains specifically enough to allow a clear identification of any event in advance.

Planul emisiunilor din 2010

1. Jocurile Olimpice de Iarnă, Vancouver – 2010 (patru timbre)
2. Primele Jocuri Olimpice de Vară pentru Tineret – Singapore 2010 (o coliţă)
3. 150 de ani de la înfiinţarea Grădinii Botanice Dimitrie Brândză din Bucureşti (cinci timbre şi o coliţă)
4. Tarantule (patru timbre)
5. Rase de cai (cinci timbre)
6. Expoziţia Universală Shanghai – (Greenopolis România) – 2010 (o coliţă)
7. 150 de ani de la înfiinţarea Universitaţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (un timbru)
8. Tradiţii (4 timbre)
Romfilatelia - O societate în care produsele filatelice româneşti sunt un ambasador al României la nivel mondial şi în care filatelia este un mijloc de comunicare fără bariere de orice natura. Timbrul trebuie să devină un mijloc de educaţie a generaţiilor următoare, un punct de reper al culturii şi valorilor româneşti.

*
**

Romania 2010 - Forth-coming issues
1. Winter Olympics, Vancouver - 2010 (four stamps)
2. The first Summer Youth Olympic Games - Singapore 2010 (one sheet)
3. 150 years since the establishment of the Botanical Garden of Bucharest Brândză Demetrius (five stamps and one souvenir sheet)
4. Tarantulas (four stamps)
5. Breeds of horses (five stamps)
6. Shanghai World's Fair - (Greenopolis Romania) - 2010 (one sheet)
7. 150 years since the establishment of Alexandru Ioan Cuza University in Iași (one stamp)
8. Traditions (four stamps)
Romfilatelia - A society where the Romanian philately products are Romania´s international ambassador and where the philately is a means of communication without barriers of any kind. The stamp must become a means of education of the following generations, a landmark of Romanian culture and values.

A început cu o demonstraţie paşnică...

Revoluţia Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolşevice şi a ocupaţiei sovietice (în maghiară forradalom és szabadságharc) a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenţii au început cu o demonstraţie paşnică, care s-a transformat în revoluţie violentă care s-a sfârşit printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10-11 noiembrie 1956. Pierderile de vieţi s-au estimat la circa 2.500 maghiari şi 700 soldaţi ruşi; alţi aproximativ 200,.00 de locuitori au părăsit Ungaria spre occident.
În 1953 Ungaria a trecut printr-o perioadă tulbure, agitată de conducerea stalinistă, în jur de 40.000 de oameni nevinovaţi au fost arestaţi şi aruncaţi în puşcărie sub supravegherea poliţiei ÁVH, alţi aproximativ 13.000 de cetăţeni au fost exilaţi şi puşi sub interdicţie să se întoarcă la Budapesta. Între 1950 şi 1953 un milion de oameni erau sub procedură juridică de procuratură, din doi oameni unul era acuzat. La 5 martie 1953 Stalin a decedat, iar congresul al XX-lea al Partidului Comunist Sovietic s-a delimitat de politica aspră introdusă în Ungaria şi a început de-stalinizarea (schimbarea politicii staliniste). În luna iunie 1956 secretarul de partid Mihail Suslov a transmis un mesaj cu două înţelesuri către conducătorii unguri: Mátyás Rákosi trebuie să rămână, dar pe "Kádar care reprezintă nemulţumirea atmosferii comuniste, şi care e de origine maghiară trebuie pus la conducere"; Suslov a menţionat ca prea mulţi evrei sunt la conducere - ceva anormal, iar prin instalarea la conducere a lui János Kádár, Ungaria poate avea stăpânire asupra statului ungar şi să evite o criză internă.
La 18 iulie 1956, Mátyás Rákosi a fost forţat să demisioneze din funcţia de Secretar General al Partidului Comunist, fiind înlocuit de Ernő Gerő.
La 23 octombrie 1956, sute de mii de unguri au cerut demisia guvernului bolşevic opresiv, în aceaşi zi milioane de unguri au participat şi au suţinut revolta. În 1956 drapelul maghiar cu emblema comunistă a fost dat jos, spre seara din 23 octombrie 1956 studenţii de la Universitatea tehnică au demonstrat în bulevardul Bem cu o mică solidaritate pro-Gomułka. Foarte rapid au atras şi pe alţii, cu intenţia schimbării din demonstraţie in protest. Mulţi soldaţi maghiari s-au alăturat protestatarilor, au scos steaua sovietică din şapcă şi au aruncat-o la gunoi, au traversat Dunărea spre clădirea Parlamentului, erau cel puţin 100.000 fără a avea vreun lider. Această demonstraţie era în limitile spiritului paşnic. Punctul schimbător a fost când poliţia securităţii maghiare, numită (ÁVH), a deschis focul şi a omorât sute de oameni.
În 23 octombrie 1956 Uniunea Sovietică a executat o intervenţie militară în Ungaria, plănuită încă din aprilie, din cauza situaţiei interne din Ungaria, atunci când ruşii au auzit că Rákosi a plănuit eliminarea unui mare număr de intelectuali maghiari, iar Gerő a pierdut controlul asupra ţării. Trupele sovietice erau staţionate de mai multă vreme, în aşteptare, pe teritoriul României.
Intervenţia ruşilor a avut loc pe data 23 octombrie 1956, aceeaşi zi în care la Budapesta are loc un mare miting studenţesc desfăşurat la Universitatea tehnică. Timp de 5 zile se duc lupte dure între studenţii unguri şi forţele AVH (poliţia secretă maghiară) şi trupele sovietice. Pretextul lor a fost necesitatea de a apăra ţara de invazia NATO. Trupele sovietice s-au luptat în Budapesta, neintervenind în restul ţării. Comandanţii sovietici negociau cu revoluţionarii în cazurile schimburilor de focuri locale. Ungaria la acea vreme era condusă de un guvern prezidat de Imre Nagy, un executiv care nu va obţine credibilitatea în faţa populaţiei decât în momentul în care va negocia statutul trupelor sovietice de pe teritoriul ungar. La 30 octombrie 1956 ruşii mimează intenţia de negociere , ca la 3 noiembrie să procedeze la cucerirea cu blindate a Budapestei. Nagy este înlocuit şi va fi pus în fruntea guvernului Janos Kadar. Insurecţia se soldează cu mii de morţi, 13.000 de răniţi, cu deportarea a 16.000 de persoane şi exilarea a peste 100.000.
Imre Nagy a fost desemnat ca prim-ministru de partidul comunist maghiar. Mulţi dintre susţinătorii lui Imre Nagy l-au denunţat ca trădator. În mod greşit au crezut că va susţine o linie politică agresivă, ca Ernő Gerő sau ca András Hegedűs care a declarat starea de necesitate şi care a ordonat intrarea trupelor sovietice în Ungaria. Foarte rapid s-a dovedit clar că Imre Nagy era împotriva intervenţiei trupelor armatei ruse. Imre Nagy a primit asigurări de la Yuri Andropov că Uniunea Sovietică nu va folosi violenţa pentru opri revoluţia maghiară.
În cursul revoluţiei mulţi politicieni arestaţi, inclus figuri din Biserică, precum cardinalul József Mindszenty, au foşti eliberaţi. Ungaria a avut intenţia să declare ieşirea din Pactul de la Varşovia. Partide politice care erau interzise în perioada 1945-1949 au apărut din nou pe scena politică.
În 4 noiembrie 1956 au intrat din nou în Ungaria trupele sovietice. Uniunea Sovietică justifică intervenţia militară pe baza responsibilitaţii faţă de Pactul de la Varşovia prin formarea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956. Această intervenţie a fost o combinaţie de artilerie si bombardamente şi a fost coordonată de acţiuni cu tancuri (6.000 de tancuri) Imre Mécs a zis că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei faţă de ce au folosit germanii pentru invadarea URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Ţinta a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acţiune a continuat până ce consiliul muncitoresc, studenţii şi intelectualii au cerut încetarea focului în 10 noiembrie 1956
* Trupele sovietice intră în Ungaria spre Budapesta prin trecerea graniţei Ucrainei
* La ora 4:15 toată Ungaria este invadată de armata sovietică
* János Kádár în 4 noiembrie 1956 la ora 5:05 se adresează poporului maghiar cu o scrisoare deschisă şi anunţă la radio că este prim-ministru
* Membrii guvernului (majoritatea) Apró Antal, Kossa István, Münnich Ferenc, Dögei Imre, Rónai Sándor, Marosán György s-au informat de la radio că sunt membrii guvernului Kádár.
* La ora 4:30 radio Szabad Kossuth transmite ştiri şi incepe să transmită programe
* La ora 5:20 Imre Nagy cu o voce dramatică anunţă invadarea Ungariei de trupele sovietice, dimineaţa intre ora 6 şi 8 Imre Nagy şi membrii guvernului ajung cer azil la Ambasada Iugoslavă.
* Imre Nagy a fost arestat în 22 noiembrie, iniţial de János Kádár, şi dus în România. Aici, cu concursul Securităţii, este deţinut într-o casă conspirativă din Snagov, sub pază şi strictă supraveghere. Convorbirile telefonice îi erau interceptate, corespondenţa confiscată, fiind - de asemenea - filat 24 de ore din 24. De îndată ce comuniştii unguri, la cererea expresă a Moscovei, cer românilor predarea lui Nagy pentru a fi "judecat", guvernul român se execută.
* Este readus în Ungaria, la Budapesta, şi condamnat la moarte prin spânzurare în 16 iunie 1958, printr-un simulacru de proces, în buna tradiţie a justiţiei staliniste.

"Dictaturii proletariatului"

21 august 1965 - a fost proclamată Republica Socialistă România în urma adoptării unei noi constituţii.
Republica Socialistă România (RSR), este numele purtat de România în a doua parte a perioadei conducerii comuniste a ţării (1965-1989), după ce iniţial s-a numit Republica Populară Română.
În această perioadă, ţara a fost condusă de Nicolae Ceauşescu, în calitatea sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.
Imnul RSR era "Trei culori". Stema RSR reprezenta câteva spice de grâu şi o sondă de petrol pe fundalul pădurilor şi Carpaţilor, în spatele cărora se vede soarele.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanţe cel puţin neclare. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit Nicolae Ceauşescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-stalinistă prin comparaţie cu noua linie politică hrusciovistă, Ceauşescu a părut iniţial un reformist prin comparaţie cu neostalinismul lui Leonid Brejnev.
În 1965, numele ţării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului în Partidul Comunist Român.
PCR a fost partidul politic unic care acţiona în numele "dictaturii proletariatului". În 1965, şi-a schimbat numele din Partidul Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român şi a deţinut puterea până la 21 decembrie 1989, când şi-a încheiat de iure activitatea de conducere a României. În anul 1974 PCR întrunea 2,5 milioane de membri (11,5% din populaţie). PCR a ajuns să fie partidul comunist cu efectivul cel mai numeros din ţările europene aşa-zis socialiste.

Structura a fost construită din oţel produs la Reşiţa

31 martie 1889: A fost inaugurat Turnul Eiffel, construcţie impunătoare, modelată în aproximativ 7.000 de tone de oţel, al cărei profil este simbolul Franţei. Turnul Eiffel este o construcţie faimoasă pe schelet de oţel din Paris. Acesta este simbolul Franţei cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, angajaţi la Eiffel şi Co. Gustave Eiffel, iniţial reticent asupra proiectului, a devenit ulterior un mare susţinător al său şi a cumpărat brevetul. Turnul care poartă numele său, este una dintre principalele destinaţii turistice, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul şi-a primit cel de-al 200.000.000 invitat pe 28 noiembrie 2002.
Structura a fost construită în 1887-1889 din oţel produs la Reşiţa, în România. Turnul Eiffel mai are în compoziţie oţel de la furnalul din Govăjdia, localitatea Ghelar din judeţul Hunedoara. Ea urma să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarului Revoluţiei franceze. A fost inaugurat pe 31 martie 1889 şi deschis pe 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranţă în acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit în construcţia turnului, în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.
Turnul are 300 m înălţime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, şi o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit, era cea mai mare clădire din lume. Întreţinerea turnului include 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare șapte ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel îşi schimbă înălţimea cu câţiva centimetri datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale.
Cel puţin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticenţă această construcţie, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul oraşului şi una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clişeele hollywoodiene este priveliştea de la o fereastră pariziană, care întodeauna include Turnul Eiffel.
La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumetul în viaţă timp de 20 de ani, dar ţinând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicaţiilor, s-a renunţat la demontarea sa. Turnul are trei nivele: accesul publicului la primul şi al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât şi cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Ziua victoriei binelui împotriva răului

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea Geţilor. Până la începutul secolului al XVIII-lea sărbătoarea coincidea cu Anul Nou, sărbătorit la 1 martie încă din vremea geto-dacilor şi a romanilor. Originile obiceiului se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi al vegetaţiei sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşii şi albe pentru a avea noroc şi un an productiv.
Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia, Albania.

Un an de independență

Kosovo este de jure o regiune autonomă situată în sudul Serbiei. În prezent acest teritoriu se află sub administraţia ONU, iar statutul său este disputat între populaţia majoritar albaneză, susţinătoare a separatismului, şi guvernul Serbiei. La 17 februarie 2008 Kosovo şi-a autoproclamat independenţa, aceasta fiind recunoscută deja de 54 state, inclusiv Statele Unite, Canada, majoritatea statelor membre UE şi statele învecinate cu Kosovo (Muntenegru, Albania, Macedonia). România şi Republica Moldova nu recunosc independenţa acestui stat.

Provincia modernă Kosovo a apărut ca entitate politică în anul 1945. Pânâ atunci, ţinutul a aparţinut parţial sau în întregime altor state: Albania (în perioada ocupaţiei italiene), Serbia, Muntenegru, Imperiul Otoman şi Imperiul Bizantin, Bulgaria şi Imperiul Roman.
Masacrul de la Prekaz (martie 1998): Forţele sârbe au atacat satul Prekaz pentru a-l captura pe primul comandant al Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK), formaţiune paramilitară care a luptat pentru secesiunea regiunii. Adem Iashari şi mulţi dintre membrii familiei sale au fost ucişi atunci de militarii sârbi. Dramaticul episod a amplificat dorinţa albanezilor de a-şi obţine independenţa şi a dus la extinderea confruntărilor dintre etnia majoritară şi minoritatea sârbă.
Armata de Eliberare din Kosovo a fost o organizaţie gherilă formată de albanezi kosovari, având ca scop obţinerea independenţei Kosovoului faţă de Iugoslavia la sfârşitul anilor '90.
Campania împotriva forţelor de securitate sârbe a precipitat o mare lovitură pentru armata Iugoslaviei, ducând la războiul din Kosovo. Intervenţia armatei de forţele de securitate ale Iugoslaviei şi a militanţilor sârbi în Kosovo a însemnat exodul albanezilor kosovari, şi criză de refugiaţi, determinând în cele din urmă intervenţia militară NATO pentru a opri ceea ce a fost identificat, de ţările NATO, organizaţii ale drepturilor omului, UE, şi mass-media de Vest, ca fiind o campanie pornită a purificării etnice.
Conflictul a fost încheiat de un acord de negociere care a solicitat ONU să preia administrarea şi procesul politic, inclusiv clădirile instituţiilor locale, stabilind statutul final al regiunii.
La 17 februarie 2008, primul ministru Hashim Thaçi a citit în faţa Parlamentului de la Priştina declaraţia de independenţă a provinciei, iar legislativul a votat declaraţia. Statele Unite, Franţa, Marea Britanie susţin proclamarea independenţei provinciei, în timp ce Rusia şi Serbia se opun vehement. Printre statele care se opun proclămării independenţei Kosovo sunt: România, Spania, Slovacia, Cipru şi Grecia. China şi-a exprimat îngrijorarea faţă de reacţiile în lanţ pe care le-ar putea avea faptul că un stat şi-a proclamat unilateral independenţa. (după Wikipedia)

Sfârşitul Primăverii de la Praga

Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică în Cehoslovacia care a început în primăvara lui 1968 când a venit la putere Alexander Dubček şi a durat până în 20 august acelaşi an, când Uniunea Sovietică şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia (cu excepţia României) au invadat ţara.

Sovieticii, fiind nesatisfăcuţi de reformele cehoslovace, au pus în practică invazia ţării. În noaptea de 20-21 august 1968, forţe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria şi Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 şi 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 şi 600.000 de soldaţi).
Pe durata atacului armat, 72 de cehi şi slovaci au fost ucişi şi sute au fost răniţi. Alexander Dubček a cerut populaţiei să nu opună rezistenţă armată. El a fost arestat şi dus la Moscova (împreună cu alţi membri de partid susţinători) într-un avion militar sovietic. Ocupaţia a provocat un val masiv de emigraţie (estimat la 70.000 de oameni imediat şi 300.000 în total), în general oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora ţările vestice le-au permis şederea şi unde s-au integrat fără probleme.

Jocurile Olimpice de vară din 2008

reluare din 6 iulie a.c.

Program TVR1 - 8 august a.c., ora 15:00 Jocurile Olimpice, Beijing 2008 (15,00 – 18,40) Ceremonia de deschidere. Comentatori: Sorin Hobana, Andi Vilara (transmisiune directă)
emisiunea poate fi urmărită, în direct, aici

A XXIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice se va desfăşura la Beijing, China în perioada 8 august - 24 august 2008 iar ceremonia de deschidere va avea loc la ora 8 p.m. În cultura chineză, numărul 8 este asociat cu prosperitate.

În timpul celei de-a 112-a sesiuni a CIO de la Moscova, la 13 iulie 2001 s-a anunţat că Beijingul a obţinut dreptul de găzduire a celei de-a 29-a ediţii a olimpiadei de vară în detrimentul oraşelor: Toronto, Paris, Istanbul şi Osaka.
La 13 decembrie 2001 a fost înfiinţat Comitetul de Organizare a Olimpiadei din 2008 de la Beijing (BOCOG). La 26 iunie 2005 s-a lansat deviza olimpiadei de la Beijing: „O singură lume, un singur vis" (video) iar la 11 noiembrie 2005 au fost făcute publice mascotele, numite „Fu Wa".
Cu doi ani şi o zi înainte de începerea Olimpiadei, la 7 august 2006 au fost lansate cele 35 de pictograme care reprezintă cele 35 de discipline sportive iar pe 8 august 2006 şi-a făcut debutul postul de radio dedicat jocurilor olimpice. Acesta emite 24 de ore din 24 în nouă limbi: chineză standard, engleză, rusă, franceză, spaniolă, arabă, japoneză, coreeană şi germană şi transmite informaţii despre olimpiadă, despre economia şi cultura Chinei, cursuri de limba engleză etc.
A fost lansată o serie de mărci poştale care constă din 4 timbre cu imagini din baschet, scrimă, iahting şi gimnastică.
În septembrie 2006, China a lansat un satelit de telecomunicaţii pentru a îmbunătăţi facilităţile de comunicaţii înaintea Jocurilor Olimpice.
Mascota Olimpiadei (în chineză 福娃, Fúwá, „copii aducători de fericire şi noroc”) a fost anunţată pe 11 noiembrie 2005 marcând cele 1000 de zile rămase până la deschiderea jocurilor olimpice.
Mascota este formată din 5 figuri: Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying şi Nini, care, potrivit filosofiei antice chinezeşti, simbolizează cele 5 elemente primordiale ce alcătuiesc universul.
Fiecare din cele cinci figuri reprezintă de asemenea câte o culoare olimpică.
* Bèibei (贝贝): mascota albastră sub formă de peşte. Reprezintă sporturile acvatice.
* Jīngjing (晶晶): mascota neagră sub formă de Panda. Reprezintă sporturile de luptă.
* Huānhuan (欢欢): mascota roşie sub formă de flacără olimpică. Reprezintă sporturile cu mingea.
* Yíngying (迎迎): mascota galbenă sub formă de antilopă tibetană. Reprezintă atletismul.
* Nīni (妮妮): mascota verde sub formă de rândunică. Reprezintă gimnastica.
Dacă cele cinci silabe ale numelor mascotelor sunt rostite consecutiv se obţine "北京欢迎你 Běijīng huānyíng nǐ" ceea ce s-ar traduce prin "Beijingul vă primeşte cu drag".
Pe 26 aprilie 2007 a fost anunţat traseul flăcării olimpice care se va întinde pe 137.000 de kilometri, pe o durată de 130 de zile. Traseul a început pe data de 24 martie 2008 şi a pornit din Olympia, Grecia, de la templul Herei, când flacăra olimpică a fost aprinsă de la soare cu ajutorul unei oglinzi parabolice. De acolo, a traversat Grecia şi a ajuns la Beijing la 31 martie. Din Beijing, torţa va urmat un traseu care va parcurge cinci continente urmând să trecă şi prin cel mai înalt punct al Terrei, vârful Everest (8.848 metri). Nepalul a declarat că va închide accesul pe Everest în momentul trecerii flăcării olimpice (primele 10 zile ale lunii mai), la solicitarea Chinei.
Proiectul traseului includea şi trecerea prin Taipei, capitala insulei Taiwan, considerată de regimul comunist chinez drept o provincie a Chinei totuşi, guvernul din Taiwan a renunţat să mai găzduiască orice festivitate legată de acest eveniment. La 7 aprilie, când torţa olimpică a ajuns la Paris, oficialităţile au decis să stingă torţa din cauza protestelor demonstranţilor protibetani împotriva Chinei, după ce cu trei zile înainte, la Londra, s-a încercat stingerea flăcării olimpice.
Torţa olimpică este confecţionată dintr-un aliaj de aluminiu şi magneziu cu greutatea de aproximativ 1 Kg, are culoarea argintie iar cu roşu este imprimat motivul „Flacăra promisiunii” (祥云). Este proiectată astfel încât să rămână aprinsă la o forţă a vântului de 65 km/h şi la ploi de 50 ml/h. Torţa este umplută cu gaz propan care alimentează flacăra timp de 15 minute.
Pentru programul Jocurilor Olimpice de Vară - Beijing 2008 click aici.
Sportivii români s-au calificat la următoarele sporturi: atletism, gimnastică, nataţie, tir, tir cu arcul, canotaj, caiac-canoe, tenis de masă. Comitetul Olimpic Român a anunţat că sportivii români medaliaţi cu aur vor primi 100.000 de euro.

(sursă: Wikipedia.org)

Mai mult material filatelic cu tematica Beijing 2008 găsiţi pe delcampe.com şi ebay.com.

O parte din mărci poştale şi produse filatelice emise posşta chineză şi de o serie de asministraţii poştale din întrega lume