192 ani de la patentarea biciletei

O bicicletă poate fi definită în general ca fiind un vehicul rutier cu două roţi aşezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mişcare prin intermediul a două pedale acţionate cu picioarele. Se estimează că mersul pe bicicletă este de trei ori mai eficient din punct de vedere energetic decât mersul pe jos, iar viteza este de trei - patru ori mai mare.
Fiind inventate în Europa secolului 19, bicicletele sunt acum în număr de peste un miliard, asigurând în multe regiuni mijlocul principal de transport. Ele sunt de asemenea foarte populare ca mod de recreaţie, şi au fost adaptate pentru folosinţă în multe alte domenii ale activităţii umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicaţii militare, servicii de curierat şi sportul numit ciclism.
Forma şi configuraţia de bază a cadrului, roţilor, pedalelor, şezutului şi a ghidonului au suferit doar mici schimbări din 1885, când a fost construit primul model cu lanţ, cu toate că multe detalii importante au fost îmbunătăţite, în special odată cu apariţia materialelor moderne de fabricaţie şi a proiectării asistate de calculator. Acestea au permis răspândirea modelelor speciale pentru cei ce practică un anume tip de ciclism.
Bicicleta a influenţat istoria în mod considerabil, atât în domeniul cultural, cât şi în cel industrial. În anii de început, construcţia bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente, dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor, atât în vechile domenii, cât şi în altele noi.
Strămoşul bicicletei a fost creat de către baronul german Karl Drais, care a inventat şi şi-a patentat maşinăria în 26 iunie 1817. Aşadar, în acel an a avut loc prima plimbare cu bicicleta din oraşul său natal, Mannheim, până în suburbia Rheinau.
Din punct de vedere legal, după cum s-a stabilt la Convenţia de la Viena privind traficul rutier din 1968, bicicleta este considerată ca fiind un vehicul, iar cel ce o conduce este şofer. Codurile rutiere din multe ţări reflectă aceste definiţii, impunând ca bicicletele să satisfacă anumite cerinţe legale, în unele cazuri incluzând chiar obţinerea unui permis pentru conducerea bicicletei, pentru a putea fi folosită pe drumuri publice. De asemenea, în multe zone este o infracţiune conducerea unei biciclete care nu e în condiţie suficient de bună. În majoritatea locurilor, bicicletele trebuie sa aibă lumini (faruri si stopuri) funcţionale daca sunt folosite după lăsarea întunericului. Deoarece o bicicletă aflată în mişcare nu face foarte mult zgomot, în multe ţări, bicicletele trebuie sa aiba claxoane pentru a putea avertiza pietonii şi pe alţi biciclişti de apropierea lor.
În România, conducătorii bicicletelor nu au nevoie de permis de conducere, dar Codul Rutier include şi obligaţii pentru ei.