Publius Vergilius Maro (15 octombrie 70 î.Hr., Andes - 21 septembrie 19 î.Hr., Brundisium/azi Brindisi), cunoscut în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis ("Eneida"), considerată epopeea naţională a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informaţii datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu.
Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primeşte însă o educaţie aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) şi în sfârşit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina şi Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul şi gramaticul Parthenius şi mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează şi primele încercări literare, scrieri cuprinse în Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeţilor noi" (poetae novi). Opera De rerum natura a lui Lucreţiu îi serveşte ca model, fără a accepta că Lucreţiu nega imortalitatea sufletului.
Succesul primei culegeri în versuri, Bucolice, precum şi bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de preţuirea împăratului Augustus.
Ultimii 30 de ani ai vieţii îi petrece la ţară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creaţiei. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia.
Oprele lui Virgiliu:
Bucolicele
Bucolicele (de fapt: Eclogae vel bucolica), prima operă aparţinând cu siguranţă lui Virgiliu, sunt compuse din 10 cărţi şi reflectă certe influenţe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. şi 39 î.Hr. sub influenţa evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr. când, după campania din nordul Italiei, au fost expropriate terenuri agricole pentru a împropietări pe veteranii bătăliei de la Phillippi.
Georgicele
Georgicele (Georgica, din Limba greacă: gé "pământ" + érgon "lucrare" = georgós "agricultor"), operă didactică în patru cărţi scrisă în hexametri, compusă între anii 37 î.Hr.-30 î.Hr. la sugestia lui Maecena, cu scopul de a sprijini redresarea agriculturii italice. Astfel, prezentând frumuseţile vieţii şi muncii de la ţară, poetul urmăreşte să readucă pe ogoare mulţimea de ţărani care îşi părăsiseră locurile natale, pentru a deveni "clienţi" ai persoanelor înstărite din Roma.
Eneida
Eneida (Aeneis), alcătuită din hexametri în 12 cărţi, este considerată epopeea naţională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiţei Venus), după căderea Troiei şi lungi peregrinări, ajuns în Latium pe ţărmurile Italiei, fondează o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăţi, Rea Silvia, va da naştere celor doi gemeni, Romulus şi Remus, fondatorii Romei.
Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primeşte însă o educaţie aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) şi în sfârşit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina şi Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul şi gramaticul Parthenius şi mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează şi primele încercări literare, scrieri cuprinse în Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeţilor noi" (poetae novi). Opera De rerum natura a lui Lucreţiu îi serveşte ca model, fără a accepta că Lucreţiu nega imortalitatea sufletului.
Succesul primei culegeri în versuri, Bucolice, precum şi bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de preţuirea împăratului Augustus.
Ultimii 30 de ani ai vieţii îi petrece la ţară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creaţiei. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia.
Oprele lui Virgiliu:
Bucolicele
Bucolicele (de fapt: Eclogae vel bucolica), prima operă aparţinând cu siguranţă lui Virgiliu, sunt compuse din 10 cărţi şi reflectă certe influenţe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. şi 39 î.Hr. sub influenţa evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr. când, după campania din nordul Italiei, au fost expropriate terenuri agricole pentru a împropietări pe veteranii bătăliei de la Phillippi.
Georgicele
Georgicele (Georgica, din Limba greacă: gé "pământ" + érgon "lucrare" = georgós "agricultor"), operă didactică în patru cărţi scrisă în hexametri, compusă între anii 37 î.Hr.-30 î.Hr. la sugestia lui Maecena, cu scopul de a sprijini redresarea agriculturii italice. Astfel, prezentând frumuseţile vieţii şi muncii de la ţară, poetul urmăreşte să readucă pe ogoare mulţimea de ţărani care îşi părăsiseră locurile natale, pentru a deveni "clienţi" ai persoanelor înstărite din Roma.
Eneida
Eneida (Aeneis), alcătuită din hexametri în 12 cărţi, este considerată epopeea naţională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiţei Venus), după căderea Troiei şi lungi peregrinări, ajuns în Latium pe ţărmurile Italiei, fondează o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăţi, Rea Silvia, va da naştere celor doi gemeni, Romulus şi Remus, fondatorii Romei.
No comments:
Post a Comment