Gura presei nu-i mai tace

Trăiesc pentru România în imagini

Fascinaţia pentru timbre le-a deschis românilor un univers nelimitat de cunoaştere. Timbrele au înveselit copilăria românilor şi le-au servit unora drept peţitor. Pentru alţii, micile foiţe le-au cumpărat acoperişul de deasupra capului.

„Sunt îndrăgostit de timbre şi de monede de circa 55 de ani“, ne-a mărturisit Micea Gheorghe Manole (66 de ani), recunoscut în lumea filatelică drept unul dintre cei mai mari colecţionari din ţară.

„La noi în cartier era un dentist care se ocupa cu aşa ceva, colecţiona timbre. Puşti fiind, mă jucam prin zonă cu ceilalţi copii, iar el ne arăta colecţiile lui. Se întâmpla prin 1950, când am început să îndrăgesc acest mici foiţe de hârtie, în fapt, adevărate briliante, şi de atunci această legătură nu s-a mai rupt“, povesteşte fondatorul Clubului filatelic „Bucur“, membru acum în comisia de expertiză filatelică şi numismatică a Centrului Internaţional de Îndrumare şi Control.
Tot el e şi patronul unicei firme specializate în filatelie, SC Impex Zimbrul Carpatin. La început, a fost fascinat de timbrele pe care apăreau portretele reginelor din coloniile şi dominioanele englezeşti. „Fiecare căuta să aibă cât mai multe capete de regină“, rememorează Mircea Manole ocupaţia de bază a copiilor în anii ’50.
Avea 12 ani când şi-a însuşit acest hobby care-i ocupa tot tim pul liber. Strângea tot ce prindea, făcea schimburi şi, din grijă pentru detalii, a început să-şi organizeze colecţia pe tematici, cronologic.
În adolescenţă, s-a perfecţionat, realizând studii pentru fiecare ramură a filateliei - ştampilografie, cartofilie etc. Acum, după mai bine de jumătate de secol, se laudă cu editarea primului catalog în trei volume al timbrelor poştale româneşti, apreciat în întreaga lume.

Urmărit de Securitate, răsplătit cu o soţie

„Au fost foarte multe timbre după care am alergat. Şi din cauza asta am ajuns să fiu suspectat de Securitate“, povesteşte Manole. Înainte de Revoluţie, lucra ca tehnician la Institutul Naţional de Metrologie şi era mult mai pasionat ca acum să strângă cât mai multe timbre din afară.
Din această cauză a fost şi urmărit de Securitate timp de doi ani. „Oficial, făceam schimburi cu filatelişti din întreaga lume prin intemediul clubului «Bucur». Mă specializasem pe timbrele cu imagini de la olimpiade, cu faună şi floră, însă băieţii cu ochii albaştri credeau că prin aceste scrisori pe care le trimiteam şi le primeam din afară, mă jucam cu secrete de stat“, îşi aminteşte uşor amuzat Manole.
Filatelistul mărturiseşte că dacă nu era Revoluţia, cel mai probabil, ar fi ajuns după gratii pentru că a snopit în bătaie un ofiţer de securitate.
„L-am bătut nu pentru că am vrut eu să fiu rău ci pentru că dacă nu o făceam, mă bătea el sau îmi punea în buzunar un bilet compromiţător şi mă arăta ca pe «duşmanul poporului». Pentru că aşa era stilul lor de lucru. Am fost atenţionat că mi se va întâmpla treaba asta şi mi s-a spus să am grijă“, explică filatelistul.
Totuşi, pasiunea sa pentru timbre nu a atras numai invidie şi necazuri. Manole a cunoscut-o pe soţia sa, prin intermediul clubului. „Ea colecţiona tematica picturii şi a artei şi aşa am intrat în vorbă prima dată“, povesteşte bărbatul.

O avere în imagini

Pentru Dan Manarovici (66 de ani) colecţiile de timbre româneşti şi greceşti au reprezentat moştenirea lăsată de părinţi la trecerea în nefiinţă.
Născut din tată român şi mamă româncă de origine grecească, Dan a renunţat la cetăţenie în ’60 când s-a mutat cu ai lui în Grecia. Nouă ani mai târziu, a renunţat la ţinuturile elene pentru a se muta în Canada unde locuieşte şi în prezent. Interpretul de limba română, franceză şi greacă, pensionat acum, spune că l-au atras timbrele încă din copilărie.
„Aveam 10 sau 12 ani când am descoperit colecţiile tatălui meu care se întâlnea cu diverşi oameni pentru a face schimb de timbre româneşti“, povesteşte Dan. Când s-au mutat în Grecia, tatăl său şi-a deschis propria firmă de filatelie în Atena, sub denumirea de Philamond.
Dan era asistentul lui întrucât tatăl nu stăpânea îndeajuns limba greacă. „Mergeam cu el la fiecare întâlnire cu colecţionarii de timbre din Grecia şi astfel, am dobândit serioase cunoştinţe în filatelie dar m-am şi îndrăgostit de aceste foiţe de hârtie“, ne-a mai mărturisit Dan.
Acum, are nenumărate timbre din Grecia, Canada, Australia sau Franţa, însă cea mai dragă inimii sale este colecţia de timbre româneşti la care ţine ca la ochii din cap şi pe care ar da-o numai unui filatelist veritabil care ar putea să se bucure de ea la adevărata ei valoare.

Emblema naţională: zimbrul carpatin

Cel mai valoros timbru românesc este capul de Zimbru, cunoscut şi sub denumirea „cap de bour“. A fost timbrul domnesc al lui Grigore Ghica Vodă şi a fost emis pentru prima dată în 11.746 de exemplare de Atelia Timbrului din Iaşi, care dispunea de o presă de la Viena. Exemplarele s-au vândut în perioada 15 iulie - 31 octombrie 1858.

Cel mai frumos catalog

Mircea Manole este cel mai ambiţios dintre filateliştii români. Din dorinţa de a reprezenta România în lume, Manole a muncit timp de 20 de ani la redactarea unui catalog al timbrelor poştale româneşti, lucrare care le lipsea filateliştilor. Nopţile pe care le-a pierdut pentru a ordona colecţiile de timbre i-au fost răsplătite începând cu anul 2004. Atunci a câştigat, la Paris, Steaua de Aur pentru cel mai frumos catalog. În 2005, pentru aceeaşi lucrare, a obţinut medalia Vermeil cu felicitări la Malaga, în Spania. La fel de bine primit a fost şi în Hong Kong, unde a mai „împuşcat“ o medalie Vermeil.

O pasiune veche, tot mai puţini interesaţi

În calitate de organizator al grupelor de filatelie, dar şi ca simplu pasionat de mai bine de jumătate de secol de acest domeniu, Mircea Manole arată că în prezent, în România, se mai găsesc circa 20.000 de filatelişti.
Chiar dacă fiecare cunoaşte pe cineva care a strâns la un moment dat în copilărie timbrele comercializate de Poşta Română şi nu numai, puţini au mai continuat să-şi alimenteze această pasiune după 1989. La acea dată, adaugă Manole, în ţară erau de trei ori mai mulţi filatelişti decât acum: aproximativ 60.000. Mircea Manole vine şi cu o explicaţie a acestei realităţi.
„În comunism, oamenii aveau bani, dar nu aveau în ce să investească. Dacă-şi luau o maşină sau o butelie în plus, îi pârau vecinii şi atunci investeau în timbre. Acum, marea majoritate nu mai are bani să investească din cauza grijilor pentru ziua de mâine, iar cei care au, nu au pregătirea şi clarviziunea necesare pentru a investi în timbre“, explică filatelistul.
În plus, înainte, la Palatul Copiilor, existau cercuri de filatelie şi de numismatică unde copiii descopereau gratuit aceste enciclopedii în imagini. „Profesorii primeau câteva timbre de la stat şi le ofereau copiilor gratis. Astfel, îi stimulau să-şi înceapă propria colecţie, să-şi aranjeze primul clasor“, îşi aminteşte Manole.

Averea din imagini

Pentru Dan Manarovici, clasoarele nu au doar o valoare sentimentală, legată de pasiunea părinţilor săi. „M-a atras valoarea pe care aceste timbre o capătă în timp“, mărturiseşte Manarovici.
Filatelistul ştie că un clasor bine organizat se vinde la preţuri bune oriunde în lume. Spre exemplu, aminteşte Manole, vicepreşedintele Senatului din 1998, Ulm Spineanu, şi-a cumpărat o vilă cu banii primiţi pe colecţiile de timbre. Mai mult, filateliştii consideră că, vrând-nevrând, manevrând aceste petice de hârtie, învaţă câte ceva.
„Toate timbrele sau monedele sunt emise cu anumite ocazii majore. A intrat România în U.E., s-a scos un timbru, la Revoluţie, s-a scos alt timbru şi tot aşa. Fiecare timbru este o istorie. România în imagini“, mai adaugă Manole.
Filatelia este una dintre cele mai constructive pasiuni pentru că aici orice ban investit îl scoţi dublu sau triplu. - Mircea Manole, membru fondator al Clubului Filatelic „Bucur“

Plicurile cu surprize pentru copii

Părinţii şi bunicii melancolici în faţa clasoarelor prăfuite îşi pot surprinde copiii şi nepoţii cu plicurile cu surprize, comercializate în continuare în magazinele Romfilatelia. Altfel, ei pot găsi timbre cu faună, floră, colecţii de artă ori de istorie în magazinul Zimbrul Carpatin din centrul istoric al Capitalei.
„Romfilatelia organizează expoziţii, dar şi concursuri cu premii“, aminteşte Alina Dumitrache, reprezentantul companiei. Filateliştii apreciază noile emisii de timbre ale Romfilatelia ca fiind de-o calitate excepţională, însă se întristează ori de câte ori realizează că publicul tânăr nu mai e atras de această pasiune.
Mircea Manole crede că părinţii nu-şi dau seama de ce-şi privează copiii. „Filatelia îţi deschide un întreg univers de cunoaştere şi te formează ca om. Eu nu-mi cumpăram două îngheţate.Păstram banii pe care i-aş fi dat pe cea de-a doua pentru a-mi lua un timbru“, mai explică Manole.

Adevărul, 15 septembrie 2009
Andreea MARIN