Marşul cel Lung

27 octombrie 1934 - începe marşul de 100.000 comunişti sub conducerea lui Mao Zedong prin China cunoscut sub denumirea Marşul cel Lung. Marşul cel Lung a fost o retragere militară masivă a armatei comuniste chineze, precursoarea Armatei Populare de Eliberare, mişcare strategică înfăptuită pentru a evita anihilarea totală în lupta cu forţele Kuomintangului. Armata Republicii Sovietice Chineze condusă de Mao Zedong şi Zhou Enlai, era pe punctul de a fi definitiv distrusă în provincia Jiangxi (octombrie 1934) de armatele conduse de Chiang Kai-Shek. Comuniştii au scăpat din încercuire şi s-au retras către nord într-un marş de aproximativ 8.000 km şi 370 de zile. Retragerea s-a desfăşurat prin unele dintre cele mai dificile terenuri ale Chinei de vest, spre apus şi mai apoi către nord, către provincia Shaanxi.
În 1934, armata comunistă avea o bază de acţiune în provincia Jiangxi, înclusiv facilităţi industriale, în zonă fiind proclamată o republică comunistă - Republica Sovietică Chimneză. Armata Naţională Revoluţionară condusă de Chiang Kai-shek a reuşit să încercuiască provincia Jiangxi. În această acţiune, Chiang Kai-shek s-a bucurat de sprijinul consilierului militar german Hans von Seeckt. Naţionaliştii au reuşit să încercuiască zona, urmărind să-i înfrângă pe comunişti prin înfometare. Comuniştii au hotărât să efectueze o retragere strategică pentru a evita anihilarea.
După câteva luni de marş către apus, armata comunistă, hărţuită fără întrerupere de Kuomintang, era epuizată. Comuniştii suferiseră pierderi uriaşe. După ce străpunseseră trei linii ale forţelor naţionaliste, Armata Roşie Chineză pierduse mai mult de 5.000 de oameni, toţi sprijinitorii civili şi mai avea în faţă încă cinci linii defensive ale Kuomintangului. În aceste condiţii grele s-a ţinut conferinţa comunistă de la Zunyi (provincia Guizhou) 15-18 ianuarie 1935. Aici, comuniştii au ales noile organe de conducere ale partidului. Mao Zedong a reuşit să obţină sprijinul majorităţii comuniştilor prezenţi la întrunire. Deşi nu a fost ales în funcţia de Secretar General, Mao a căpătat suficientă putere pentru a controla toate funcţiile din partid. Mao a fost ales ca unul dintre cei trei membri ai "Comisiei pentru problemele militrare". Ceilalţi doi membri erau Zhou Enlai şi Wang Jiaxiang, (Zhou fiind directorul Comisiei). Cum Zhou şi Wang nu aveau priceperea militară a lui Mao, acesta din urmă a fost în fapt cel care a deţinut puterea supremă asupra Armatei Roşii după Conferinţa de la Zuiyi.
În ciuda costurilor sale, "Marşul cel Lung" a asigurat Partidului Comunist Chinez izolarea de care avea nevoie, permiţând armatei sale să se refacă în nordul Chinei. De asemenea, această acţiune a crescut reputaţia partidului comunist în rândurile ţărănimii chineze, în mod special datorită hotărârii şi vitejiei participanţilor la marşul cel Lung. Acest respect a crescut după punerea la punct a doctrinei militare cunoscute ca Cele trei reguli ale disciplinei şi cele opt puncte de atenţie, care stabilea printre altele că proprietatea ţărănească nu trebuie confiscată, locuitorii satelor trebuie respectaţi, şi că orice alimente necesare aprovizionării luptătorilor trebuie plătite cinstit producătorilor. Printr-o astfel de politică, Mao a asigurat nu numai sprijinul material al ţăranilor, dar şi o rezervă importantă pentru recrutarea în rândurile Armatei Roşii.
După proclamarea Republica Populară Chinezepublicii Populare Chineze, "Marşul cel Lung" a fost glorificat ca un simbol al puterii şi dârzeniei partidului comunist.
Marşul cel Lung a fost un eveniment important, care a dus la întărirea rolului lui Mao ca lider de necontestat al partidului. Unii dintre participanţii la "Marşul cel Lung" au devenit conducători importanţi de partid şi de stat, aşa cum au fost Zhu De, Lin Biao şi Deng Xiaoping.