Cel mai iubit dintre pământeni

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman - d. 16 mai 1980, Mogoşoaia) a fost un nuvelist, romancier, scriitor şi director de editură român.
În aprilie 1942 debutează cu schiţa "Părlitu'" în ziarul Timpul, la pagina literară "Popasuri", girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schiţele şi povestirile: "Strigoaica", "Salcâmul", "Calul", "Noaptea", "La câmp".
În septembrie părăseşte postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcţionar la Institutul de statistică. La recomandarea lui Eugen Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacţie la "Evenimentul zilei".
1943 martie, îi apare "Colina" în ziarul "Vremea războiului". În aprilie "Evenimentul zilei" pubică schiţa "Rotila". Ia parte la câteva şedinţe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela "Calul" produce asupra celor prezenţi o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani. Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeţii. Ea este construită pornind de la tehnica "muştei pe perete", o naraţiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote.
Între 1943-1945 este luat în armată, experienţă descrisă în operele de mai târziu, în romanele "Viaţa ca o pradă" şi "Delirul". În 1945 devine corector la ziarul "România liberă". Apoi din 1952 devine redactor la revista "Viaţa românească". În 1956 primeşte premiul de stat pentru romanul "Moromeţii". Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreşte la Beijing. În 1954 se căsătoreşte cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorţat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franţa la începutul anilor ´70. Cu cea de-a treia soţie, Elena, a avut doi fii: Nicolae şi Alexandru.
În 1960-1961, citeşte marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinităţi. În 1965 traduce romanul "Ciuma" de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 devine director al editurii "Cartea Românească," pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980. În 1970 - traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, "Marele singuratic", primeşte premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.
În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române.
Apare ediţia a doua a romanului "Marele singuratic" în 1976, iar în 1977 publică "Viaţa ca o pradă", un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conştiinţei unui artist.
În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. O lună mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Naţională.
Pe 16 mai 1980 moare la vila de creaţie a scriitorilor de la Palatul Mogoşoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni" şi a survenit în condiţii oculte.