Freud - fondator al şcolii psihologice de psihanaliză

Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:
* Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
* Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente.
* Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome.
* Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor.
* Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a dorinţelor inconştiente şi refulate.
Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noţiuni precum inconştient, mecanisme de apărare, acte ratate şi simbolistica viselor.
Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei ashkenazi din Freiburg. Şi-a luat numele de Sigmund abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei dar mai avea şi alţi fraţi din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită şi trăiau într-un apartament mic şi aglomerat, părinţii săi au facut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiţii uneori şi cu preţul defavorizării celorlalţi copii ai familiei. Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual şi deosebit de silitor. Şase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea şcolii avea nu numai cunoştinte temeinice de greacă, latină, germană şi ebraică, ci învăţase şi franceza şi engleza. Viaţa de familie se organiza în funcţie de programul său de studiu. Îşi lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu fi deranjat de exerciţiile acesteia.
Sigmund Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studiu a început să lucreze în laboratorul de Fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind în special preocupat de funcţiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câştige experienţă practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secţiile de Psihiatrie şi Dermatologie. În 1885 obţine un post de docent în Neuropatologie la Universitatea din Viena şi - având o bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.
În 1886, Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale şi nervoase. Datorită faptului că aplica concepţiile lui Charcot, socotite neortodoxe de corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăţi din partea colegilor. Aceasta explică şi faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticenţă. Fugind de persecuţia nazistă din Viena în 1938, Freud, s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieţii sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în Hampstead, Londra, care a aparţinut familiei până la moartea din 1982 a fiicei celei mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu, a fost păstrată şi mobila, printre care se numără şi celebra sa canapea.