,%20mnh%20=%2015.00%20BP.JPG)
.png)
%20Agong%20ER%20-%20Copy.jpg)
Eftimie Murgu (n. 1805, Rudăria, comitatul Caraş-Severin - d. 12 mai 1870, Budapesta) a fost un jurist şi profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluţionar maghiar din timpul Revoluţiei de la 1848 (Dieta de la Debreţin), apoi avocat în Budapesta.
Vine pe lume la 28 decembrie 1805, fiu al lui Samu Murgu - ofiţer în armata imperială şi Cumbria Murgu (născută Pungilă), în casa cu numărul 84 din Rudăria (Caraş-Severin) acelor vremuri şi avându-l naş pe Madru Suta. Doar o parte a copilăriei şi-o petrece la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu, este mutat în cadrul regimentului de graniţă din Caransebeş.
Cursurile primare le începe la şcoala din localitatea natală, Rudăria, avându-l ca învăţător pe Ion Mazaran; cursurile ţinându-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeş, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin, pe care o termină în 1827. În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obţină titlul de doctor al Universităţii din Pesta, specialitatea - drept universal. Toate diplomele obţinute în decursul timpului au fost obţinute cu titlul de "EMINENCE". Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca şi slavona.
Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluţionari democraţi, una din marile personalităţi paşoptiste. La activitatea cărturărească a lui Murgu se adaugă şi faptul că a fost unul din deschizătorii de drum ai învăţămîntului filosofic în limba română.
În toată activitatea sa Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debreţin unde votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte.
În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenţie, iar la 6 februarie procesul lui se reia; el cerând să fie dus în faţa împăratului. Astfel, datorită manifestaţiilor tineretului român din Pesta, Murgu este eliberat la 9 aprilie. După câteva zile i se propune de către Timotei Cipariu să prezideze Adunarea de la Blaj, "ofertă" pe care o refuză.
La 24 iunie este ales deputat în circumscripţia electorală Lugoj. Obţine dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj şi la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat preşedinte al acesteia.
În anul următor revoluţiei, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor cât şi noua lege a naţionalităţilor care cuprindea obţinerea unor drepturi minimale pentru români, precum şi reorganizarea unei legiuni române. Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august şi condamnat la moarte pentru "înaltă trădare faţă de monarhia habsburgică". Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia. După ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcţia de deputat în Dietă şi în 1861 este ales deputat de circumscripţia electorală din Moraviţa, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată "Despre memorandumul Congresului Sârbesc". În 12 mai 1870 trece în cele veşnice acest "om fantastic cu caracter de bronz" pe care l-a dat Banatul. În 1932 osemintele au fost aduse în ţară şi reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.
Vine pe lume la 28 decembrie 1805, fiu al lui Samu Murgu - ofiţer în armata imperială şi Cumbria Murgu (născută Pungilă), în casa cu numărul 84 din Rudăria (Caraş-Severin) acelor vremuri şi avându-l naş pe Madru Suta. Doar o parte a copilăriei şi-o petrece la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu, este mutat în cadrul regimentului de graniţă din Caransebeş.
Cursurile primare le începe la şcoala din localitatea natală, Rudăria, avându-l ca învăţător pe Ion Mazaran; cursurile ţinându-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeş, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin, pe care o termină în 1827. În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obţină titlul de doctor al Universităţii din Pesta, specialitatea - drept universal. Toate diplomele obţinute în decursul timpului au fost obţinute cu titlul de "EMINENCE". Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca şi slavona.
Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluţionari democraţi, una din marile personalităţi paşoptiste. La activitatea cărturărească a lui Murgu se adaugă şi faptul că a fost unul din deschizătorii de drum ai învăţămîntului filosofic în limba română.
În toată activitatea sa Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debreţin unde votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte.
În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenţie, iar la 6 februarie procesul lui se reia; el cerând să fie dus în faţa împăratului. Astfel, datorită manifestaţiilor tineretului român din Pesta, Murgu este eliberat la 9 aprilie. După câteva zile i se propune de către Timotei Cipariu să prezideze Adunarea de la Blaj, "ofertă" pe care o refuză.
La 24 iunie este ales deputat în circumscripţia electorală Lugoj. Obţine dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj şi la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat preşedinte al acesteia.
În anul următor revoluţiei, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor cât şi noua lege a naţionalităţilor care cuprindea obţinerea unor drepturi minimale pentru români, precum şi reorganizarea unei legiuni române. Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august şi condamnat la moarte pentru "înaltă trădare faţă de monarhia habsburgică". Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia. După ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcţia de deputat în Dietă şi în 1861 este ales deputat de circumscripţia electorală din Moraviţa, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată "Despre memorandumul Congresului Sârbesc". În 12 mai 1870 trece în cele veşnice acest "om fantastic cu caracter de bronz" pe care l-a dat Banatul. În 1932 osemintele au fost aduse în ţară şi reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.
No comments:
Post a Comment