Enigma „Dan Dobrescu”

În urmă cu câteva zile, pe blog, a apărut un comentariu straniu. Adnotarea articolului O scrisoare deschisă "cearşaf" a fost semnată cu numele de Dan Dobrescu şi făcea trimitere la un film postat pe un site dedicat femeilor şi este un interviu cu directoarea SC Romfilatelia SA, Cristina Popescu.

(Dan Dobrescu spunea...
http://www.lady4ever.ro/articol/88_1/Cristina-Popescu-Cariera-unui-om-de-marca.html
La această adresă aveţi prilejul de a viziona un interviu de excepţie luat Primei Doamne a filateliei româneşti.
15 octombrie 2007 22:59)

Postarea acestui mesaj a venit la doar câteva zile după ce subsemnatul a publicat la rubrica inEDITORIALE materialul Paşcanu stalinist! Kállai urmează să-şi piardă demnitatea din cauza unei boli, în care am precizat o opinie personală privind identitatea Filatestului Înşelat, respectiv Filatelistul Informat (Nu cunosc identitatea celui care a trimis acest mesaj, dar după toate probabilităţile este domnul Dan Dobrescu. Dacă greşesc îmi pun cenuşă în cap şi îi cer scuze acestuia.).
Iniţial am fost intrigat. Am vizionat filmul doar parţial şi nu înţelegeam de ce Dan Dobrescu ar fi trimis mesajul respectiv. Era devastator pentru imaginea Cristinei Popescu, intitulată la o mare inspiraţie a autorului mesajului, Prima Doamnă a filateliei româneşti. Într-un final am ajuns la concluzia că trăim într-o ţară liberă şi libertină şi fiecare procedează cum doreşte.
La câteva zile după această apariţie a mai fost postat un mesaj semnat tot cu numele de Dan Dobrescu. Mesajul a fost redactat într-un mod aparte şi cei care au corespondat cu Dan Dobrescu, fără îndoială, au recunoscut stilul lui specific. Iată, redau şi acest mesaj pentru a fi mai uşor de lecturat.

(Dan N. DOBRESCU spunea...
Stimaţi filatelişti,
Stimate domnule L. Kállai,
Am constatat cu mare tristeţe că sunt considerat oaia neagră şi persona non-grata pentru anumiţi filatelişti din această ţara (şi vizitatori ai blogului dvs.), trădător al filateliei româneşti şi vinovat de toate relele, bubele şi neajunsurile mişcării filatelice din România.
Nu le voi răspunde acestor indivizi decât atunci când îşi vor declina identitatea.
Ba mai mult, atunci când performanţele filatelice ale domniilor lor vor fi cel puţin la un nivel care să merite un răspuns din partea mea.
Spun însă numnai atât: nu am dorit şi nu doresc acest conflict cu dl. L. Paşcanu, cu dl. Alexandru Dan Bartoc sau cu alţii.
Dar am fost minţit şi înşelat, profitându-se de buna mea credinţă.
Faptele sunt deja de notorietate, iar conflictul putea fi stins de la bun început dacă aceste persoane şi-ar fi cerut scuze. Scuze pe care, de altfel, le accept şi le aştept în continuare.
Despre ceilalţi, numai de bine!
Din păcate, constat că în locul unor eforturi comune pentru o bună desfăşurare a expoziţiei mondiale de anul viitor, toate atacurile se îndreaptă către Poşta Română, finanţatorul principal al manifestării, către Romfilatelia, dar şi către filatelişti oneşti, cu nimic vinovaţi, poate numai de pasiunea pentru filatelie.
Cred că toate energiile trebuie să le unim pentru buna organizare a expoziţiei EFIRO. şi cred că fără ajutorul firmei de profil ROMFILATELIA şi al Poştei Române acest lucru nu va fi posibil.
Iar conducerea FFR ştie foarte bine că efortul financiar major aparţine acestora din urmă, iar banii publici trebuie cheltuiţi conform legilor în vigoare şi nu după bunul plac al unora sau al altora. De aceea, rolul FFR trebuie să fie major în sensul organizării, al relaţiilor filatelice, al problemelor legate de jurizare, al consilierii viitorilor expozanţi români şi mai puţin al efortului financiar.
De altfel, am aflat că recenta expoziţie de la Sibiu a fost considerată de unii participanţi un fiasco prin lipsa totală a organizării, începând de la spaţiul de expunere, jurizare şi până la decernarea premiilor.
Desigur, mi se va reproşa că juriul a avut girul preşedintelui FIP. Totuşi, un anumit exponat de maximafilie nu putea fi depunctat în mod vădit decât dacă existau anumite animozităţi faţă de persoana filatelistului respectiv.
Nu doresc să spun mai multe, conştient fiind de faptul că nefiind prezent la faţa locului nu am calitatea de a mă pronunţa.
Dar, repet, chiar dacă ar fi parţial adevărate anumite aspecte, acestea trebuie evitate la EFIRO 2008.
Să auzim numai de bine,

--------------------------
Dan N. DOBRESCU
dand@rnc.ro
website http://www.philatelica.ro
--------------------------
19 octombrie 2007 11:08)

La doar câteva ore după postarea acestui mesaj, pe poşta electronică personală am primit un mesaj de la Dan Dobrescu prin care mi-a solicitat o discuţie telefonică care să fie urmată de o întâlnire. Iată esenţa mesjului:

Stimate Domnule Kállai,
Am constatat apariţia pe blog-ul al cărui administrator sunteţi a unor comentarii care nu-mi aparţin. Pentru aceste lucruri, precum şi pentru comentariile din editorialele pe care Dvs. le-aţi semnat vă rog să-mi acordaţi o întrevedere, urmând a-mi comunica un număr de telefon unde vă pot contacta.
Vă mulţumesc şi să auzim numai de bine,
Dan N. DOBRESCU
…@yahoo.com
web site http://www.philatelica.ro.

M-am întâlnit cu Dan Dobrescu şi am discutat ore în şir. În timpul discuţiei nici nu a negat nici nu a confirmat afirmaţia mea privind indentitatea Filatelistului Înşelat şi cel Informat. Argumentele sale privind identitatea autorului celor două mesaje de mai sus, par a fi reale. Nu am cum să pun la îndoială cuvântul domniei sale. Argumentele lui Dan Dobrescu sunt de natură tehnică. Astfel, am aflat că în timpul şederii sale în SUA – în jur de cinci luni - nu a folosit contul de e-mail deschis pe serverul RNC, ci a utilizat o adresă de Yahoo.
Totuşi, doresc să fac o precizare (îmi pare rău că am uitat să-i atrag atenţia în timpul discuţiei de existenţa acestui amănunt) – primul mesaj, cel cu link-ul spre filmuleţul cu Cristina Popescu a fost postat de pe un server din Statele Unite. De pe acest server a fost accesat blog-ul în repetate rânduri şi are IP alocat Cox Communications, Inc., Franklin Warlick, 1400 Lake Hearn Drive, Atlanta, GA 30319, US. La data postării primului mesaj Dan Dobrescu se afla în SUA. Nu doresc să insinuez nimic. Nu pot dovedi că Dan Dobrescu minte, nici că spune adevărul. Poate fi, pur şi simplu, o coincidenţă.
Lucrurile sunt îmbârligate – să-mi fie iertată expresia nu tocmai academică, dar mi s-a părut cea mai potrivită formulare. Iată, de ce. Dacă, la primul comentariu mesajul nu este semnat şi nu conţine adresa de e-mail şi adresa site-ului lui Dan Dobrescu, cel de al doilea este semnat şi conţine şi adresa de e-mail de pe serverul RNC – din păcate nu mai am cum să verific de pe ce IP a fost trimis. Dan Dobrescu îmi spunea că nu a folosit în SUA contul respectiv neavând acces pe server, dar în ziua în care a fost postat acest, al doilea, mesaj dumnealui se afla în ţară, deci avea acces la server. în acelaşi timp mesajul primit pe adresa mea personală, la doar câteva ore după postarea comentariului, a fost transmis de pe serverul Yahoo, tot din România.
Această înşiruire nu dovedeşte nimic, totuşi am făcut-o considerând că aşa este corect. în timpul discuţiei Dan Dobrescu mi-a declarat că stilul redactării şi expresiile utilizate în cel de al doilea mesaj, fără îndoială, sunt similare cu cele folosite de el şi a considerat că cineva a redactat comentariul respectiv cu intenţii frauduloase.
Acum, după atâta timp, mie îmi este să găsesc date privind identitatea celui care a postat cele două comentarii semnate cu numele de Dan Dobrescu. Dacă există cineva, cititor al blog-ului, care se pricepe la IT, mai bine decât mine, îl rog să ne ajute în descifrarea enigmei „Dan Dobrescu”.
László Kállai

Piraţii de la Poşta Română

Ilegalităţile de la Compania Naţională Poşta Română (CNPR) au atins cote de nebănuit. Pentru a servi interese oculte ale unor politicieni, conducerea Companiei a externalizat o serie de activităţi, unele dintre acestea constând în monopol de stat. Afacerile paralele aduc bani doar în buzunarul unor apropiaţi ai conducerii Poştei şi deservesc direct interesele politice ale unora. Matrapazlâcurile de la Poştă au fost de nenumărate ori subiect de presă, dar nicio instituţie abilitată nu s-a autosesizat, aşa cum se întâmplă în alte cazuri, mai puţin spectaculoase. Recent, una dintre firmele CNPR, Romfilatelia, a emis o marcă poştală pirat. Timbrul respectiv este o variaţie (nedantelată) a unei mărci poştale româneşti, în circulaţie în mod legal. Timbrul cu însemnele CNPR şi inscripţ ia „Poşta Română“ a fost vândut unui comerciant de timbre din Anglia. Conducerea CNPR, care deţine Romfilatelia nu a luat nicio măsură. Dacă afacerea se va afla, forurile internaţionale de resort CNPR şi, implicit România vor fi mustrate pentru încălcarea unor reglementări internaţionale la care ţara noastră este semnatar. (material apărut în publicaţia Interesul Public)

A mai rămas Romfilatelia

În 30 august a.c. administratorul blogului a transmis trei adrese, la Cancelaria Primului Ministru, Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) şi SC Romfilatelia SA. Prin acest demers am încercat să aflăm date privind realizarea unor produse de către Romfilatelia având ca beneficiari premierul Călin Popescu Tăriceanu, primarul general al Capitalei, Adriean Videanu şi preşedintele Partidului Social Democrat, Mircea Geoană. (vezi: Clienţi oculţi ai Romfilatelia: Adriean Videanu, Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană) La scurt timp, cu mult înainte de expirarea termenului legal, am primit primul răspuns de la Cancelaria Primului Ministru, iar după o revenire ne-a răspuns – azi, 16 octombrie - şi biroul de presă al PMB. A mai rămas dator cu răspunsuri la solicitările noastre SC Romfilatelia SA. În zilele următoare vom face o nouă revenire, iar în cazul în care nu vom primi răspuns vom acţiona în instanţă.
Răspunsul PMB dovedeşte încă odată implicarea conducerii SC Romfilatelia SA în afaceri licite. Conform datelor furnizate de Serviciul pentru Relaţia cu Mass-Media din cadrul PMB cărţile poştale illustrate cu portretul primarului general Adriean Videanu, respectiv primarul Vienei, Michael Häupl, nu au făcut obiectul unei comenzi plătite şi au avut rolul de material publictar care a fost distribuit, gratuit, participanţilor cu ocazia Zilelor Bucureştiului la Viena.

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Către: Administratorul
Război filatelic - jurnal on line pentru filateliști
http://razboifilatelic.blogspot.com

Răspundem solicitării dvs. alăturate informându-vă următoarele:
Cartea poştală la care vă referiţi a avut rolul de a promova întâlnirea dintre cei doi primari cu ocazia Zilelor Bucureştiului la Viena, fiind o replică a unei cărţi poştale apărute la Viena în anul 1907, când Primarul Capitalei de la acea dată - Mihai Cantacuzino - a fost primit de Primarul Vienei Dr. Karl Lueger.
Datorită rolului de flyer al acestei tipărituri, tirajul a fost limitat, nu a făcut obiectul unei comenzi plătite de P.M.B. şi s-a distribuit gratuit cu ocazia manifestării menţionate.
Serviciul pentru Relaţia cu Mass-Media
Bd. Regina Elisabeta nr. 47, sector 5
etaj I, camera 133
tel.: 305 55 03, fax: 305 55 04
e-mail: presa@bucuresti-primaria.ro

O scrisoare deschisă "cearşaf"

Scrisoarea deschisă, redactată de ieşeanul Florin Patapie-Raicu, şi recepţionată de la Filatelistul Înşelat, este o amplă incursiune în domeniul presei de nişă (de specialitate). Multe din cele menţionate în text sunt probleme reale şi nu ţine neaparat de conducerea FFR. Alte aspecte ridicate de Florin Patapie-Raicu sunt strict redacţionale şi de multe ori depind de probleme financiare. Nu doresc să intru în amănunte şi să comentez punct cu punct scrisoarea colegului nostru din Iaşi, deasemenea nu doresc să mă pronunţ legat de conflictul dintre Domnul Patapie-Raicu şi conducerea FFR. Mă abţin pentru că nu cunosc toate aspectele, în urma cărora s-a ajuns la o decizie de excludere din partea conducerii Federaţiei. O singură precizare îmi permit: este mai uşor de criticat decât să te implici, să cauţi şi să găseşti soluţii. Eu prefer oamenii care, chiar dacă greşesc sau au un rezultat mai puţin spectaculos, depun un efort pentru binele unei comunităţi. Dacă revista Filatelia este slabă – cea ce în calitate de jurnalist, în oarecare măsură, spun şi eu – nu este vina exclusivă a preşedintelui Paşcanu. Din lipsă de resurse – şi nu sume derizorii de care a pomenit colegul nostru din Iaşi – este greu de realizat o publicaţie de calitate superioară atât pe plan editorial cât şi pe plan conceptual. Plata unor colaborări pare o chestiune simplă din perspectiva Domnului Patapie-Raicu, dar acest lucru implică o serie de aspecte juridico-contabiliceşti – contracte de cedare a dreptului de autor, impozitare la sursă etc. Pentru realizarea unei publicaţii consistente ar trebui ca Federaţia să dispună de mii de euro pe lună (echipă redacţională, echipa tehnică, colaborări, cheltuieli cu deplasări, cheltuieli cu comunicare, costurile tipografice şi comisioane de difuzare).
Referitor la refuzul redacţiei revistei Filatelia de a publica scrisoarea de mai jos, o singură precizare este de făcut – textul ar fi ocupat aproximativ patru pagini redacţionale, cea ce în economie spaţiului redacţional este imens, şi personal, consider nejustificat. (Chiar şi aici pe blog este un text lung şi „obositor”, denumit în argoul jurnalistic „cearşaf”.)
László Kállai

Dragă Redacţie a revistei "Filatelia",

Stimaţi colegi, participanţi sau nu la Conferinţa Naţională a F.F.R. din 30 iunie 2007,
Doresc să vă supun dezbaterii o problemă care îi frământă pe filateliştii români de ceva vreme: este vorba de ceea ce aşteptăm noi de la revista noastră (cum îi spuneam în anii când era singura în domeniu în România), revista "Filatelia".
Vă rog să mă scuzaţi dacă textul vi se va părea prea lung, dar am motive serioase să expun materialul în acest fel.
Citesc această revistă de la vârsta de 11 ani, înainte de a deveni membru al secţiei de tineret a filialei AFR-Iaşi, de pe vremea când mergeam la club şi eram lăsat de cei în vârstă să particip la întâlnirile lor săptămânale. Au fost perioade mai bune sau mai puţin bune în lunga sa istorie de peste 50 de ani, a trecut odată chiar printr-o fază stupidă de revistă pentru pionieri şi şoimi ai patriei, când indivizi zeloşi şi neprofesionişti dintr-o redacţie schimbată peste noapte îi cântau în strună măreţului conducător, fără ca acesta să le fi cerut imperativ un astfel de lucru.
A ţinut relativ puţin această perioadă, am înghiţit în sec şi am înghiţit şi acele texte culturnice ale yesman-ilor şi sicofanţilor, apoi au revenit în Redacţie oamenii pricepuţi şi revista a mers, aşa cum se putea la acele vremuri, publicând eventual odată pe an, în ianuarie, fotografia dictatorului (şi nu pe copertă, ci doar pe prima pagină) însoţită de un mic text omagial: i se dădea cezarului ceea ce era al lui, căci aşa erau timpurile! Iar noi filateliştii români eram sub vremuri grele pentru hobby-ul nostru.
După evenimentele din decembrie 1989, când se schimbau multe de la o zi la alta, de voie-de nevoie (căci alţi colegi au refuzat) am devenit distribuitor al revistei noastre în cadrul Societăţii Filatelice "Moldova"-Iaşi. Revista îl avea ca redactor şef pe domnul Aurelian Dârnu, o persoană care, atât timp cât a deţinut această funcţie, a făcut o revistă plăcută pentru majoritatea cititorilor ei.
O vreme s-a revenit la sistemul abonamentelor la revistă şi atunci munca mea de distribuitor s-a încheiat. Am rămas un cumpărător şi cititor fidel al revistei noastre, ba chiar am mai şi publicat diverse articole în revistă (cum făcusem dealtfel şi înainte de 1989). Am fost aşadar în contact periodic cu Redacţia şi în contact permanent cu revista. După ceva vreme asociaţiile au fost rugate din nou să nominalizeze distribuitori ai revistei, căci iarăşi se iviseră probleme specifice tranziţiei. Şi din nou am revenit la activitatea de distribuitor, fiind în contact permanent cu cititorii săi din judeţul Iaşi. Din păcate, de câţiva ani buni, de fiecare dată când încep să distribui un nou număr al revistei membrilor şi nemembrilor asociaţiei noastre, mă trezesc în situaţia solului care aduce veşti proaste de pe câmpul de luptă: nu mi se taie capul, dar primesc mereu critici, în primul rând la adresa conţinutului revistei noastre, ca şi cum eu aş fi Redacţia şi redactorul şef la un loc!
În ultimii doi ani componenţa grupului de solicitanţi ieşeni ai revistei noastre s-a schimbat dramatic, jumătate din ei renunţând la abonamentul prin distribuitorul ce încă mai sunt. Pentru a nu returna reviste la Bucuresti am căutat alţi cititori şi, cu unele eforturi, i-am gasit şi am reuşit să-i conving să o cumpere şi să o citească. Este însă din ce în ce mai greu întregul proces de distribuire: pe unii trebuie să-i caut în mod repetat la telefon, să-i vizitez eventual la locul de muncă unde le înmânez revista, dar cel mai greu este să strâng, într-un timp rezonabil, contravaloarea revistelor de la toţi abonaţii. Şi în acest moment am de primit sume importante de bani de la unii cărora deja le-am dat revista, în timp ce pe alţii încă nu i-am putut contacta, căci sunt ocupaţi cu alte probleme, revistele lor încă neplătite fiind în geanta pe care o car în fiecare duminică la întâlnirile noastre filatelice. Iar pentru un pensionar ca mine este din ce în ce mai greu să pun bani din buzunar în avans pentru colegi care, în fapt, nu duc lipsă de fonduri dar cărora revista nu le mai trezeşte un minim interes şi de aceea nici nu se grăbesc să o citească şi, în mod corespunzător, să o plătească.
Am încercat să fac o analiză a acestei stări de fapt, privind-o cât mai obiectiv, ca un cercetător atestat ce sunt şi după ce am pus pe hârtie principalele cauze găsite pentru situaţia expusă mai sus, consider de cuviinţă să le aştern şi în această scrisoare pe care v-o adresez fără nici un fel de reţinere: poate veţi avea curajul necesar să le discutaţi, mai amplu, la această Conferinţă Naţională estivală a Federaţiei noastre, proprietară de drept a revistei (cu care practic se confundă) cât şi purtătoarea în scris a mesajelor din revista noastră care se intitulează, în mod firesc, revistă de cultură.
Ceea ce îmi reproşează frecvent colegii cărora le distribui revista este, pe lângă întârzierea deja tradiţională în apariţia fiecărui număr, conţinutul său care este considerat bătrânicios, învechit, depăşit ca mod de prezentare, (cu destule greşeli, fie de editare în grabă şi fără o corectură atentă, fie cu greşeli gramaticale specifice unei anumite pregătiri lacunare în ale limbii române), lipsit de informaţii utile pentru cei mai mulţi într-un domeniu în plină dinamică şi transformare cum este filatelia mondială. Dacă eu am fost tematician încă din primii ani de practicare a filateliei, nu acelaşi lucru se putea spune despre majoritatea colegilor mei mai în vârstă. Acum însă, cei care în 1960 colecţionau mai ales "pe ţări" au dispărut biologic, iar în locul lor au venit, maturizându-se, copiii de atunci, colecţionarii tematicieni, astrofilateliştii şi aerofilateliştii de astăzi. Este o realitate a filateliei mondiale şi noi, în mod firesc, am fost racordaţi la ea încă de la apariţia colecţionării tematice după a doua jumătate a secolului trecut. Nu negăm filatelia clasică şi tradiţională, dar colecţionarii de astăzi, tematicieni sau de subiect în majoritatea lor, caută în mod firesc informaţii de interes în revistele filatelice. Cum informaţia se poate găsi acum şi în alte publicaţii (buletine şi reviste informative cu profil dedicat) ori pe Internet, este doar o chestiune de timp, eventual de bani şi de deprindere în folosirea calculatorului personal pentru a accesa surse alternative de informaţii dacă revistele tradiţionale nu răspund cerinţelor prezentului.
Ce informaţii doresc filateliştii români să găsească în revista noastră şi ce nu doresc ei să vadă în această revistă (cât şi în celelalte)?
În primul rând dorim informaţiile despre noile emisiuni poştale (nu filatelice), prezentate cu IMAGINI şi la modul profesionist. De multă vreme noi nu mai vedem în revistă obiectul colecţionării noastre: TIMBRELE POŞTALE! Nici româneşti, nici străine! Nu este locul în această scrisoare (poate va fi in alta!) să discutăm despre motivaţiile lipsei imaginilor noilor timbre poştale româneşti în revista "Filatelia". Oricum, prin tradiţie şi printr-o înţelegere logică şi flexibilă a noţiunii de drept de autor, în toată lumea, încă de la apariţia filateliei, nici o lege a copyright-ului nu a acţionat în sensul interzicerii informării filateliştilor prin imagini ale timbrelor poştale şi prin texte cu date tehnice despre acestea!
În aceeaşi chestiune a copyright-ului, ca un corolar firesc vreau să amintesc anunţul din urmă cu un an în revista noastră care cerea asociaţiilor filatelice locale să se abţină în a mai realiza ştampile ocazionale (chestiune care, deasemenea, trebuie să facă subiectul unei discuţii serioase la Conferinţa FFR de la sfârşitul acestei săptămâni). Căci filateliştii tematicieni, aşa cum spunea un mare filatelist român, dr. Nicolae Tripcovici, apreciază ştampilele speciale ca fiind sarea şi piperul filateliei. Iar o mâncare fără sare este ca revista noastră fără imagini de timbre, de ştampile speciale ori de întreguri poştale. Adică, este fără gust şi de aceea se înghite tot mai greu. Iar aceste imagini, mai ales ale ştampilelor aprobate şi omologate, trebuie să apară în TIMP UTIL, pentru ca toţi doritorii din ţară (mulţi au fost, foarte puţini au rămas) să-şi poată obţine aceste ştampile pe suporturi proprii în acea UNICĂ ZI de funcţionare, aşa cum stabileşte de anul trecut un regulament bizar şi unic in lume, la care se zice că ar fi fost consilier de specialitate chiar preşedintele Federaţiei noastre (subiectul îl voi dezvolta cu alt prilej).
Filateliştii noştri nu mai doresc să vadă în revista lor aşa-numitele poze de familie, fie ele de la mese festive ori de la manifestări cu tentă politică. În revistele din străinătate aceste imagini sunt rare şi prezenţa lor este bine justificată, în timp ce la noi ele ocupă locul care se cuvine informaţiei strict filatelico-poştale de care am amintit mai sus. În ultimii ani am văzut atât pe coperţile simple ori duble ale revistei noastre, cât şi în paginile sale, diverse aşa-zise piese filatelice cu conotaţie politică, de fapt nişte suveniruri fără valoare poştală, deci fără valoare filatelică, înfăţişându-i la Strassbourg ori prin alte locuri europene cu încărcătură politică, pe Ion Iliescu, Adrian Năstase ori diverşi miniştri (unul făcut chiar membru al Academiei Europene de Filatelie ), nişte personaje efemere care, în virtutea unor practici mai vechi de tristă amintire, erau gratulate cu periodice laudatio din interese pe care nu dorim să le amintim aici. Şi cum unii au şi nostalgii, chiar pe coperta numărului din ianuarie 2007 al revistei noastre apare reprodusă o maximă cu Ceauşescu! Eu şi colegii mei am rămas neplăcut impresionaţi de prezenţa aceasta pe copertă, unde locul trebuia sa fi fost ocupat de o nouă emisiune de timbre poştale româneşti, ori de altceva de interes general ca noutate filatelică. Aşa cum ştim, prin statutul său la al cărui conţinut am fost personal parte activă când ne-am organizat după 1989, Federaţia Filatelică Română este o organizaţie apolitică, la fel ca membrii săi federativi. Aşadar, filateliştii nu mai doresc imagini şi texte politice în revista lor, indiferent de simpatiile şi interesele de moment ale unor persoane din conducerea Federaţiei.
Redacţia revistei ne anunţă la fiecare sfârşit de an că preţul revistei rămâne neschimbat. În principiu este un lucru bun, mai ales că moneda naţională chiar se apreciază (oare la modul sănătos?) de ceva vreme. Ca să facem o afirmaţie în sensul celor scrise până acum, şi revista a rămas practic neschimbată în bine în ultimii ani. Deja a apărut o nouă revistă, care deşi costă mai mult decât dublul revistei noastre (da, dar este tiparită integral în culori!) mulţi filatelişti o preferă la acest preţ, căci găsesc în ea o parte din informaţiile de care au nevoie (noutăţile româneşti).
Cred că dacă revista noastră şi-ar îmbunătăţi conţinutul, chiar tipărită în alb-negru dar având un portofoliu variat şi destinat cerinţelor prezentului, ar reveni în preferinţele filateliştilor dornici de informare (căci există şi unii care nu se informează deloc, dar aceştia sunt altceva, nu sunt filatelişti). Pentru îmbogăţirea portofoliului revista ar trebui să revină la practica mai veche de a plăti drepturi de autor celor care scriu articole originale şi care sunt tot mai puţini numeric (biologia îşi spune cuvântul în fiecare zi!). De unde bani? Încerc să vă sugerez o soluţie simplă pentru a plăti la început, măcar simbolic fiecărui autor, să zicem 100 de lei noi per articol original: prin creşterea preţului revistei cu 0,50 lei noi, la 800 de exemplare vândute s-ar strânge în plus suma de 400 de lei noi, cu care s-ar putea plăti cel puţin 4 articole mari cu conţinut original în fiecare număr. Dacă şi parlamentarii ar plăti cele minimum 200 (maximum 300) de exemplare (pe care le primesc gratuit din fiecare număr al revistei) cu noul preţ propus de 3 lei/revistă s-ar mai aduna alţi 600 - 900 de lei, adică s-ar mai plăti încă 6-9 articole originale de fiecare număr al revistei noastre, ori s-ar putea tipări revista parţial în culori. Iar dacă parlamentarii nu vor sa plătească revistele, atunci să se renunţe la această practică cu acelaşi iz politic amintit mai sus, iar revistele respective să fie mai bine distribuite gratuit tinerilor filatelişti din ţară, aceasta pentru a susţine o posibilă şi mult dorită viitoare generaţie de filatelişti.
Şi încă o recomandare (nu neapărat cea din urma!): fiecare număr al revistei trebuie conceput la sediul Redacţiei, în prezenţa întregului colectiv redacţional, adică editarea să fie o muncă în echipă cu caracter absolut transparent. Aşa se redactează un ziar sau o revistă în lumea civilizată, în echipă, căci altfel lucrurile o iau razna şi se degradează. Iar noi filateliştii suntem tot mai puţini şi dacă se mai doreşte o viaţă filatelică în România, atunci sunt necesare reparaţii capitale. Hai, mai întâi să le facem noi, în cadrul Federaţiei, şi apoi vom încerca să rezolvăm şi acest clinch în trei: Federaţia Filatelică Română, Romfilatelia şi mama lor protectoare - Poşta Română.
Cu sinceritate şi prietenie,
Cititor, autor de articole, distribuitor al revistei şi, mai ales filatelist,
Al Dumneavoastră,
Florin Patapie-Raicu
Preşedinte al Societăţii Filatelice "Moldova"-Iaşi

Paşcanu stalinist! Kállai urmează să-şi piardă demnitatea din cauza unei boli

inEDITORIAL

Post tenebras lucem.

Am o veste proastă pentru cei care au crezut că până aici a fost cu blogul. Iată am revenit cu forţe noi şi cu documente noi.
În urmă cu aproape o săptămână am primit un mesaj de la Filatelistul Informat care, se pare, că este una şi aceaşi persoană cu Filatelistul Înşelat. Colegul nostru mi-a făcut morală. Iată: sunt dezamăgit că nu aţi postat încă materialul transmis acum câteva zile şi intitulat "Când ne spune adevărul Domnul Leonard Paşcanu"*. Asta mă face să mă gândesc că nu administaţi un blog care doreşte aflarea adevărului, ci vă aflaţi la dispoziţia Domnului Leonard Paşcanu. Cu toate acestea vă trimit în continuare un nou material, care este capul de serie al altor materiale destinate a face lumina în ceeace Domnul Leonard Paşcanu a numit timbre pirat emise de Romfilatelia.
Salvaţi-vă demnitatea (mă refer în primul rând la Dvs. Domnule László Kállai, care sunteţi un ziarist profesionist) şi existenţa blog-ului Dvs. şi postaţi materialele transmise în această săptămână, inclusiv scrisoarea deschisă nr. 1 a D-lui Florin Patapie. Numai aşa vă vor crede filateliştii oneşti.
Credeţi-mă, agitaţia Domnului Leonard Paşcanu nu-l ajută să scape de rigorile legii române. – spune în epistola sa Filatelistul Înşelat alias Filatelistul Informat.
Nu cunosc identitatea celui care a trimis acest mesaj, dar după toate probabilităţile este domnul Dan Dobrescu. Dacă greşesc îmi pun cenuşă în cap şi îi cer scuze acestuia. Indiferent de persona care se ascunde în spatele unui pseudonim, domnule Dobrescu, domnule Filatelist Înşelat sau Informat, nu ştie de ce ar trebui să-mi salvez onoarea. Îl pot pierde? De ce? Că spuneţi Dvs. Poate am fost oprit de motive independente de mine să postez materialul respectiv. Domnule Dobrescu, domnule Filatelist Înşelat sau Informat, Dvs. nu aţi fost bolnav nicodată? Eu, din păcate din această cauză am riscat să-mi pierd onoarea.
* Materialul la care face referire Filatelistul Înşelat este, un alt mesaj, din 1 octombrie a.c. şi conţine următoarele: Am primit pe e-mail materialul ataşat - scrisoare deschisă adresată FFR privind revista Filatelia. Cum Dl. Paşcanu nu a binevoit să o pună în discuţia Conferinţei Naţionale a FFR - aşa cum i-a solicitat autorul, iar cuplul Leonard Paşcanu - Julieta Dolcu nu au binevoit să o publice la poşta redacţiei, apreciez ca Dvs. puteţi să-i daţi curs pe blog.
Vă informez ca urmare a acestei scrisori deschise, Asociaţia Filateliştilor din Moldova a fost exclusă din FFR (pentru neplata cotizaţiei), iar D-lui Florin Patapie i s-a refuzat omologarea unei obliterări speciale. În schimb Dlui Patapie i se trimite revista Filatelia ca să o distribuie la Iaşi.
Asta este maniera în care acţionează imaculatul preşedinte al FFR - Leonard Paşcanu: "cine nu este cu noi este împotriva noastră". Au început epurările "staliniste" în FFR.”