"Allegro barbaro"

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Nagyszentmiklós, azi: Sânnicolau Mare - d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un compozitor şi pianist maghiar, unul din reprezentanţii de seamă ai muzicii moderne.
Primele lecţii de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul şi compoziţia la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) şi la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 şi 1934 a funcţionat ca profesor de pian. Între anii 1934 şi 1940 a lucrat la Academia de Ştiinţe din Budapesta în domeniul Folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" şi ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.
În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiţia muzicii vest-europene, fiind în special influenţat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt şi Claude Debussy. În poemul sinfonic "Kossuth" (1904) se recunoaşte influenţa muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească şi cea tradiţională a artiştilor ţigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească şi nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist şi a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele şase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziţii ale genului.