De la "uskorenie" până la "perestroika"

Mihail Sergheevici Gorbaciov născut pe 2 martie 1931, a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi la prăbuşirea Uniunii Sovietice. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.

În ciuda originii modeste şi a greutăţilor din tinereţe, Gorbaciov a fost un elev fruntaş în timpul şcolii, arătând un interes special pentru istorie şi matematică. După absolvirea cursurilor şcolii din sat, Gorbaciov şi-a ajutat tatăl la strângera recoltei din acel an, o recoltă record pentru colhoz. Pentru munca depusă, a fost recompensat cu Ordinul Steagul Roşu pentru Muncă la vârsta de numai 16 ani, un lucru destul de neobişnuit pentru cineva aşa de tânăr. Tocmai acest ordin i-a deschis calea către admiterea la cursurile Universităţii din Moscova (1950). Gorbaciov nu avea intenţia să înceapă o carieră juridică, specializarea aceasta nefiind decât o treaptă necesară pentru a accede la funcţii importante în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. A devenit membru-candidat al Partidului în acelaşi an. În perioada în care a locuit în Moscova a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Raisa Maximovna Titarenko. Cei doi s-au căsătorit pe 25 septembrie 1953, după care cuplul s-a mutat în regiunea Stavropol din sudul Rusiei. După ce a absolvit cursurile universitare, Gorbaciov a intrat în munca de partid. După absolvire, a lucrat o scurtă perioadă de timp în procuratură, după care s-a transferat în Komsomol. A fost prim secretar al organizaţiei orăşeneşti Stavropol din septembrie 1956, după care a fost mutat la comitetul regional al Komsomolului, unde a lucrat ca adjunct al primului secretar din aprilie 1958 şi ca prim-secretar din martie 1961. Pe 6 ianuarie 1957 avea să se nască primul copil al cuplului, Irina.
A fost delegat la Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist din octombrie 1961, în timpul căruia Nikita Hruşciov a anunţat planul său de propulsare a ţării în comunism într-o perioadă de 20 de ani şi de depăşire din punct de vedere economic a Statelor Unite. Gorbaciov a fost promovat în funcţia de şef al departamentului agricol din kraina Stavropol în 1963. În 1966, la vârsta de 35 de ani, el a absolvit şi cursurile la forma de învăţământ fără frecvenţă a Institutului agricol, cu specializarea agronom-economist. Cariera sa a avut o evoluţie ascendentă. În 1970 a fost numit prim-secretar al krainei Stavropol, devenind unul dintre cei mai tineri şefi regionali de partid din URSS. În această perioadă el a contribuit la reorganizarea fermelor colective, îmbunătăţirea vieţii lucrătorilor agricoli, mărirea loturilor individuale în folosinţă şi a permis ţăranilor o mai mare libertate în planificarea activităţilor. Datorită eficienţei arătate în muncă, el a fost promovat ca membru CC al PC al URSS în mai 1971. În 1972 a condus o delegaţie sovietică în vizită în Belgia, iar numai doi ani mai târziu era deputat în Sovietul Suprem şi preşedinte al "Comitetului pentru problemele tineretului". A devenit membru al "Secretariatului pentru agricultură a CC al PCUS" în 1978, înlocuindu-l pe sprijinitorul său, Fiodor Kulakov, decedat în urma unui infarct.
În 1979, Gorbaciov a fost promovat în Politburo, (mai întâi ca membru supleant, devenind membru plin un an mai târziu). Aici a devenit protejatul lui Iuri Andropov, şeful KGB-ului, originar şi el din Stavropol. În timpul scurt în care protectorul său a fost la cârma Uniunii Sovietice, Gorbaciov a fost promovat în funcţia de secretar al partidului pentru problemele de cadre. Colaborând cu Andropov, Gorbaciov a schimbat peste 20% din membrii eşaloanelor superioare de conducere la nivel ministerial şi regional. În această perioadă au ajuns în importante funcţii de conducere Grigori Romanov, Nicolai Rîjkov şi Egor Ligaciov, ultimii doi fiind mai târziu printre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Gorbaciov. A fost de asemenea un apropiat al lui Constantin Cernenko, succesorul lui Andropov, lucrând ca secretar adjunct.
Poziţiile pe care le-a ocupat în organele superioare de conducere ale partidului i-au creat lui Gorbaciov noi posibilităţi de călătorie în străinătate. Aceste călătorii aveau să-i schimbe în mod profund viziunile politice şi sociale ale viitorului lider al URSS-ului. În 1975, el a condus o delegaţie sovietică în vizită în Germania Occidentală, iar în 1983 a condus o altă delegaţie în vizită în Canada, unde s-a întâlnit cu primul-ministru Pierre Trudeau şi cu membrii Camerei Comunelor şi ai Senatului canadian. În 1984 a călătorit în Regatul Unit, unde s-a intâlnit cu primul-ministru Margaret Thatcher.