La 23 martie 1921 a fost creată Reichswehr, armata Republicii de la Weimar. Perioada istoriei germane dintre anii 1919-1933 este cunoscută ca Republica de la Weimar. Numele provine de la oraşul Weimar, unde o adunare naţională convenea la producerea unei noi constituţii, după ce monarhia germană a fost abolită în urma înfrângerii naţiunii în Primul Război Mondial. Deşi era republică, numele oficial al ţării era Deutsches Reich.
Guvernul provizuriu este dominat de socialiştii moderaţi. Aceştia nu sunt de acord cu o transformare radicală a societăţii: ei vor să pună la punct un sistem democratic şi pluralist. Alegerile generale pentru o Adunare Constituantă prin vot universal (femeile vor vota acum pentru întâia dată) sunt anunţate pentru ianuarie 1919. În toamna anului 1918 mişcările revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice şi să plece în exil. Socialiştii au preluat puterea şi au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea ţării, ei au semnat armistiţiul, atrăgându-şi ostilitatea naţionaliştilor care refuzau să recunoască înfrângerea din primul război mondial.
În ianuarie, spartakiştii, aripa stângă a socialiştilor, imitând pe bolşevicii ruşi, au încercat să preia puterea. Cu ajutorul unor formaţii para-militare credincioase guvernului mişcarea spartakistă a fost înăbuşită, iar conducătorii spartakişti Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au fost asasinaţi. Această săptămână este denumită "săptămâna sângeroasă" între 5 şi 12 ianuarie 1919. O a doua insurecţie va fi înăbuşită la Berlin în martie 1919.
În primăvara anului 1919, Adunarea Constituantă reunită la Weimar a adoptat o constituţie care transforma Germania într-o democraţie, o republică federală condusă de un parlament (Reichstag) şi de un preşedinte ales prin vot universal. Noul guvern a trebuit să facă faţă agitaţiilor politice atât de stânga cât şi de dreapta precum şi gravei crize economice şi sociale.
Constituţia care intră în vigoare în septembrie 1919, dă naştere unei Republici Federale şi Democratice. Germania este împărţită în 17 landuri, care au fiecare Adunarea lor constituantă aleasă şi guvernul lor. Landurile au anumite prerogative în domeniul poliţiei, al cultelor, culturii şi educaţiei. Statul federal este însă, cel care deţine adevărata putere, împărţită între Parlament şi preşedintele Republicii.
Ocuparea bogatei zone Ruhr de către Franţa în 1923 a adus economia germană în pragul colapsului. Inflaţia a devenit galopantă şi a izbucnit foametea. Republica, ne-populară chiar de la naşterea ei, a trebuit să facă faţă unor încercări de lovituri de stat, precum cea din 1920 a lui Wolfgang Kapp de la Berlin, sau cea din 1923, aşa-zisul "puci" al lui Adolf Hitler de la München.
Guvernul provizuriu este dominat de socialiştii moderaţi. Aceştia nu sunt de acord cu o transformare radicală a societăţii: ei vor să pună la punct un sistem democratic şi pluralist. Alegerile generale pentru o Adunare Constituantă prin vot universal (femeile vor vota acum pentru întâia dată) sunt anunţate pentru ianuarie 1919. În toamna anului 1918 mişcările revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice şi să plece în exil. Socialiştii au preluat puterea şi au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea ţării, ei au semnat armistiţiul, atrăgându-şi ostilitatea naţionaliştilor care refuzau să recunoască înfrângerea din primul război mondial.
În ianuarie, spartakiştii, aripa stângă a socialiştilor, imitând pe bolşevicii ruşi, au încercat să preia puterea. Cu ajutorul unor formaţii para-militare credincioase guvernului mişcarea spartakistă a fost înăbuşită, iar conducătorii spartakişti Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au fost asasinaţi. Această săptămână este denumită "săptămâna sângeroasă" între 5 şi 12 ianuarie 1919. O a doua insurecţie va fi înăbuşită la Berlin în martie 1919.
În primăvara anului 1919, Adunarea Constituantă reunită la Weimar a adoptat o constituţie care transforma Germania într-o democraţie, o republică federală condusă de un parlament (Reichstag) şi de un preşedinte ales prin vot universal. Noul guvern a trebuit să facă faţă agitaţiilor politice atât de stânga cât şi de dreapta precum şi gravei crize economice şi sociale.
Constituţia care intră în vigoare în septembrie 1919, dă naştere unei Republici Federale şi Democratice. Germania este împărţită în 17 landuri, care au fiecare Adunarea lor constituantă aleasă şi guvernul lor. Landurile au anumite prerogative în domeniul poliţiei, al cultelor, culturii şi educaţiei. Statul federal este însă, cel care deţine adevărata putere, împărţită între Parlament şi preşedintele Republicii.
Ocuparea bogatei zone Ruhr de către Franţa în 1923 a adus economia germană în pragul colapsului. Inflaţia a devenit galopantă şi a izbucnit foametea. Republica, ne-populară chiar de la naşterea ei, a trebuit să facă faţă unor încercări de lovituri de stat, precum cea din 1920 a lui Wolfgang Kapp de la Berlin, sau cea din 1923, aşa-zisul "puci" al lui Adolf Hitler de la München.
No comments:
Post a Comment