Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti – 150 de ani

În urmă cu 150 de ani, la 25 noiembrie 1859, prin decretul nr. 519, semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept din Bucureşti devenea instituţie independentă. Dar istoria învăţământului din Bucureşti începe încă din perioada lui Constantin Brâncoveanu, Domnitor al Ţării Româneşti care, în 1694, fonda la Bucureşti Academia Domnească de la Sf. Sava, la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, ilustru cărturar umanist cu studii la Padova. Apoi, sub domnia lui Alexandru Ipsilanti, în perioada 1776-1779, sunt construite noi localuri pentru Academie. În 1818, cărturarul transilvănean Gheorghe Lazăr creează Şcoala de la Sfântul Sava, cu predare în limba română. În 1832 are loc reforma şcolară a lui Petrache Poenaru, la Colegiul Naţional Sf. Sava fiind create cursuri superioare juridice şi ştiinţifice. Odată cu Reforma învăţământului, din 1850, sunt dezvoltate cursurile superioare cu caracter juridic şi ştiinţific, iar patru ani mai târziu iese prima promoţie de jurişti.
La 25 noiembrie 1859, Facultatea de Drept devine instituţie independentă, primul său decan fiind Constantin Bosianu. La 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, prin reunirea celor trei facultăţi existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere şi Filozofie. Din 1864, anul înfiinţării, Universitatea din Bucureşti a contribuit şi contribuie în mod decisiv la dezvoltarea şi modernizarea învăţământului, ştiinţei şi culturii româneşti.
Facultatea de Drept a avut la începuturile ei nouă catedre, nouă profesori şi 30 de studenţi. În primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român şi procedura dreptului civil, dreptul penal român şi procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituţional, dreptul administrativ şi economia politică. Durata studiilor era de patru ani. (Romfilatelia)

*
**

150 years ago, on the 25th of November 1859, by the Decree no. 519, signed by the Ruler Alexandru Ioan Cuza, the Bucharest Faculty of Law became an independent institution. Nevertheless, the history of education in Bucharest began still during the reign of Constantin Brancoveanu, the Ruler of Wallachia, who founded the Princely Academy from St. Sava in 1694 in Bucharest, being advised to do so by the High Steward Constantin Cantacuzino, a great scholar having taken humanistic studies in Padua. Then, under the reign of Alexandru Ipsilanti, new locations were built for the Academy during 1776-1779. In 1818, the Transylvanian scholar Gheorghe Lazăr created The School of St. Sava, where courses were taught in Romanian. In 1832, Petrache Poenaru performed an educational reform at the St. Sava National College, developing upper juridical and scientific education. In 1850, at the same time with the Education Reform, the upper courses having a juridical andscientific nature were established, and four years later the first class of lawyers appeared.
On the 25th of November 1859, the Faculty of Law became an independent institution, having Constantin Bosianu as its first Dean. On the 4th/16th of July 1864, by the Decree no. 765, the Ruler Alexandru Ioan Cuza approved the establishment of the University of Bucharest by reuniting the three existing faculties: the Faculty of Law, the Faculty of Sciences and the Faculty of Letters and Philosophy. Since 1864, the year of its establishment, the University of Bucharest has been significantly contributing to the development and modernization of the Romanian education, science and culture.
The Faculty of Law had initially nine departments, nine Professors and 30 students. During the first academic years, the subjects taught were: Roman Law, Civil Romanian Law and Civil Law Procedure, Romanian Criminal Law and the Criminal Law Procedure, Commercial Law, Constitutional Law, Administrative Law and Political Economics. The period of the studies was of four years. (Romfilatelia)