Nu știu dacă vă mai amintiți de unele mici plăceri ale "epocii de aur". Eu îmi amintesc cu plăcere de schimburile de mașinuțe și de reviste de benzi desenate (pifuri), de clasoare de timbre și de trocuri între vecini de cartier... mamă, ce bine îmi mai părea când mai fraieream pe câte unul cu un timbru frumos colorat... Magyar Posta sau Guineea Bissau... și el îmi dădea vreo serie cu coliță mult mai valoroasă. Ce vremuri...
Și imediat după '89 ce mai colecții de surprize cu fotbaliști și mașini: Cin Cin, Turbo, Ulker și câte altele... Ce n-aș mai da să știu ce a făcut taică-meu cu colecțiile mele... că brusc și dintr-o dată au dispărut. Măcar mai am timbrele...
material preluat de pe Blogul lui Flavius Ţerbea
Filatelia adevărată nu a fost niciodată de masă. Nici măcar pe vremea lui Ceaşcă! Cu atât mai puţin astăzi. Cine duce dorul "filateliei de masă" cred că nu ştie ce este, cu adevărat, filatelia. Astăzi am ajuns la situaţia ridicolă ca prin expoziţii şi pe la târguri să vezi orice, numai filatelie nu.
ReplyDelete