Revoluția își devorează încet-încet copiii

reportaj publicat de Pompiliu Comșa în

Cronica română din 28 februarie 2003

Ca popor nu avem intuiție politică, dar ca electorat ne descurcăm. Pentru unii, România este o țară învinsă, un teritoriu făcut flenduri. O părere de umbra vine când e vorba să ne respectăm valorile, simbolurile. Avem îmbârligători de pici de cloșcă, nu alta. Uite așa ne joacă soarta, și pe stânga, și pe dreapta. Toată lumea are dreptate din când în când. Vă putem da exemplul puștiului de 14 ani, care, la Revoluție, înconjurat în steagul tricolor găurit, era o imagine care a făcut înconjurul lumii, brusc el devenind simbolul României libere. Acum, Gavroche este amestecat printre scursurile societății la Penitenciarul Jilava. De la extaz la agonie s-a dovedit, încă o dată, că este un singur pas.

Pe culmile gloriei

Gavroche este unul din eroii principali ai romanului „Mizerabilii” de Victor Hugo, acțiunea petrecându-se pe fundalul Revoluției din 1832 de la Paris. În timpul evenimentelor, un copil al străzii extrem de simpatic și curajos, Gavroche, are un rol important, dar și o soartă tragică, fiind împușcat pe baricadele ridicate de revoluționari. Poate vă vine să credeți sau nu, dar Gavroche este și azi personajul literar preferat al francezilor și nu numai. Dar ei au alta mentalitate, spre care noi tindem, dar probabil o vom obține peste secole. Când în noaptea de 21 spre 22 decembrie, îmbrăcat în uniforma școlara, Florin Vieru plecase din Dobroești spre București, nu știa prea multe despre eroul al cărui renume avea să-l împrumute. Odată intrat în valul mulțimii revoltate, a smuls un steag din balconul Primăriei și a ajuns la Intercontinental. Nerenunțând nci o clipă la steag, după o noapte petrecuta în Piața Universității, a ajuns la Televiziune. Soarta a vrut, ca într-o melodie celebra a lui Dan Spătaru, că drumurile lui să se întâlnească cu cele ale reporterilor de la „Paris Match” care, impresionați de chipul său obraznic și privirea sa pătrunzătoare, l-au imortalizat înfășurat în steag în timp ce-i ajuta pe militarii veniți în sprijinul revoluționarilor de la instituția din Calea Dorobanților. După două zile de aventură, mai mult cu tentă adolescentină, s-a întors acasă fără să știe că va deveni faimos, imediat după finalizarea evenimentelor din decembrie 1989. Curând, Dobroieștul a fost asaltat de reporterii străini, mama și cele șase surori și doi frați ai săi devenind cât ai clipi din ochi vedete. Aflat pe coperta renumitului „Paris Match”, Florin a înmuiat inima francezilor, care l-au și botezat Gavroche, după numele eroului lui Victor Hugo. La scurtă vreme i se înmână titlul de „Erou”, era intervievat de jurnaliști și chiar poza pentru diverse reviste străine. „Paris Match” s-a oferit acum 12 ani să-l ajute cu absolvirea școlii în Franța, dar autoritățile de la București nu i-au permis să plece, declarând că vor avea grija de viitorul „simbolului Revoluției”. Ce s-a întâmplat apoi, veți afla și vă veți cruci.

Valurile vieții produc furtună într-o biografie senină

Pentru Florin s-a pregătit o cariera militara, fiind adoptat, imediat după decembrie 89, drept „copil de trupă” de Batalionul 43 de Jandarmi din Craiova, dar curând, comandantul acestuia a rupt hârtia doveditoare, interzicându-i accesul în unitate. Florin Vieru n-a mai trecut în anul doi al Liceului Militar din Craiova. În 1991, când a cerut sprijinul Guvernului pentru continuarea studiilor, i s-a spus că ar putea să lucreze la depozitele de cartofi. Debusolat, s-a angajat la Administrația Domeniului Public, iar în 1995 s-a transferat la Trustul de construcții Aedificia Carpați, ca muncitor necalificat, apoi a plecat în armată. La terminarea stagiului, în 1996, Gavroche nu mai avea muncă. Prin iulie a fost invitat de Asociația „21 decembrie” la o întâlnire cu Hillary Clinton, aflată în vizită pe meleagurile noastre, careia i-a înmânat un tablou și un steag, prima doamnă a SUA trimițându-i nu peste mult timp un mesaj de mulțumire oficial. La final de mandat constituțional, președintele Ion Iliescu amintea că l-a ajutat pe Florin, frații și surorile sale, pentru a fi angajați. În iulie 1997, când Bill Clinton a vizitat România, noul președinte, Emil Constantinescu, se folosește de el și-l prezintă ca pe simbolul Revoluției, așa cum a făcut-o fără nerușinare și în campania sa electorală premergătoare obținerii fotoliului de la Cotroceni. Singurul lucru bun făcut de profesorul geolog în ceea ce-l privește este că l-a ajutat să se reangajeze la Aedificia până în 1997. A umblat apoi din slujbă în slujbă, fără a se stabili la vreuna.

Dărâmarea unui mit

O nouă cotitură a soartei lui Florin Vieru este întâlnirea cu Constantin Bebe Ivanovici, fostul secretar de stat pentru problemele revoluționarilor, actual președinte al Consiliului Județean Ilfov. Impresionat de mizeria în care se zbătea, acesta l-a ajutat ori de câte ori a putut, i-a oferit peste 25 milioane de lei, ba la un moment dat l-a folosit pe post de șofer personal, doar-doar lucrurile vor reveni în matca lor. Dar Gavroche pleca mereu, s-a angajat chiar și zilier pe un șantier de construcții, iar prin intermediul consilierului Dan Iosif a trimis un memoriu președintelui Iliescu pentru a-l ajuta. Bebe Ivanovici, cu lacrimi în ochi, ne povestea cum îl îmbătau mereu frații pe Florin, de parcă voiau să-l vadă căzut într-o prăpastie din care să nu mai iasă. Într-un asemenea moment, Gavroche a întins mâna după un televizor și o barcă pneumatică. În termeni juridici, fapta lui se numește furt.

Pledoarie pentru grațierea simbolului Revoluției

Este vizibil de la poștă, inclusiv după parcurgerea însemnărilor noastre, că Florin Vieru a eșuat în democrație. După Revoluție, al cărui erou, vrând-nevrând, a fost și este, n-a reușit să-și găsească un rost în viață. Important este că are numai 24 de ani, adică destul timp s-o ia de la început, să analizeze unde a greșit, să îndrepte ceea ce a stricat în trecut. Președintele Ion Iliescu, așa cum a dovedit-o în nenumărate rânduri, sperăm să aibă inteligența grațierii faptei comisă de fostul puști-simbol al Revoluției. I-o cere întreaga opinie publică, oamenii de bun simț din această țară și faptul că, uneori măcar, trebuie să infirmăm faptul că ne deranjează valorile ce trebuie repuse la locul lor. Varianta autohtonă a Gavroche-ului așteaptă printre deținuții de la Penitenciarul Jilava să aibă alt soare decât umilința. Într-o zi va fi sărbătoare și pe ulița sa. Pledăm pentru eliberarea lui urgentă. O merită cu vârf și îndesat.