%20Agong%20ER%20-%20Copy.jpg)
Franz Joseph al Austriei (în română Francisc Iosif I, în germană Franz Josef I, în maghiară Ferenc József I, în cehă František Josef I, în croată Franjo Josip I, în italiană Francesco Giuseppe I), (n. 18 august 1830, Viena - d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei şi Boemiei, rege al Croaţiei, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.
Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei şi a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.
Ferdinand I a renunţat la tron pe 2 decembrie 1848 şi astfel tânărul Franz Joseph devine împărat la frageda vârstă de 18 ani. La începutul domniei sale, Franz Joseph a fost consiliat de Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâştigarea puterii monarhice absolutiste şi spre obţinerea unei poziţii de forţă în politica externă. Franz Josef a abolit constituţia din 1849 şi şi-a mărit atribuţiile guvernamentale în 1852.
După 1850, Franz Joseph a trebuit să accepte eşecurile politicii externe austriece:Războiul Crimeii şi ruptura de Rusia precum şi războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia şi a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino.
Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la constituirea statului dualist austro-ungar în 1867.
La 18 februarie 1853, la Ischl, Franz Joseph a scăpat cu viaţă de la atentat uneltit de fanaticul maghiar János Libényi.
În 1878, în urma Congresului de la Berlin, Franz Joseph a obţinut administrarea fostei provincii otomane Bosnia-Herţegovina, pe care o anexează în 1908.
Franz Joseph a iniţiat modernizarea Vienei prin demolarea fortificaţiilor vechii cetăţi şi construirea celebrului bulevard Ringstrasse pe terenul eliberat.
Între 1848 şi 1867 Franz Joseph a fost ultima persoană care a ocupat funcţia de mare principe al Transilvaniei.
La 8 iunie 1867, la Buda, în catedrala Szent Mátyas, Franz Joseph a fost încoronat şi ca rege apostolic al Ungariei (1867-1916) şi în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.
În 1873 Franz Joseph încheie cu Alexandru II, ţarul Rusiei şi, ulterior, cu Wilhelm I, împăratul Germaniei, alianţa celor trei împăraţi ca un acord consultativ între cele trei imperii.
Spre sfârşitul domniei a acceptat ideea că: "Imperiul multietnic este o anomalie în Europa modernă".
În 1892, Franz Joseph a aprobat renunţarea la vechiul sistem monetar bazat pe creiţari, florini şi taleri şi trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă (divizată in 100 de helleri).
Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei şi a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.
Ferdinand I a renunţat la tron pe 2 decembrie 1848 şi astfel tânărul Franz Joseph devine împărat la frageda vârstă de 18 ani. La începutul domniei sale, Franz Joseph a fost consiliat de Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâştigarea puterii monarhice absolutiste şi spre obţinerea unei poziţii de forţă în politica externă. Franz Josef a abolit constituţia din 1849 şi şi-a mărit atribuţiile guvernamentale în 1852.
După 1850, Franz Joseph a trebuit să accepte eşecurile politicii externe austriece:Războiul Crimeii şi ruptura de Rusia precum şi războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia şi a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino.
Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la constituirea statului dualist austro-ungar în 1867.
La 18 februarie 1853, la Ischl, Franz Joseph a scăpat cu viaţă de la atentat uneltit de fanaticul maghiar János Libényi.
În 1878, în urma Congresului de la Berlin, Franz Joseph a obţinut administrarea fostei provincii otomane Bosnia-Herţegovina, pe care o anexează în 1908.
Franz Joseph a iniţiat modernizarea Vienei prin demolarea fortificaţiilor vechii cetăţi şi construirea celebrului bulevard Ringstrasse pe terenul eliberat.
Între 1848 şi 1867 Franz Joseph a fost ultima persoană care a ocupat funcţia de mare principe al Transilvaniei.
La 8 iunie 1867, la Buda, în catedrala Szent Mátyas, Franz Joseph a fost încoronat şi ca rege apostolic al Ungariei (1867-1916) şi în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.
În 1873 Franz Joseph încheie cu Alexandru II, ţarul Rusiei şi, ulterior, cu Wilhelm I, împăratul Germaniei, alianţa celor trei împăraţi ca un acord consultativ între cele trei imperii.
Spre sfârşitul domniei a acceptat ideea că: "Imperiul multietnic este o anomalie în Europa modernă".
În 1892, Franz Joseph a aprobat renunţarea la vechiul sistem monetar bazat pe creiţari, florini şi taleri şi trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă (divizată in 100 de helleri).
No comments:
Post a Comment