De ce au fost publicate normele de lucru?

Am publicat două norme de lucru, norme ce constituie anexele 2 şi 3 la Contractul cadru, publicat şi el pe blog (ţin să mulţumesc pe această cale, încă o dată, colaboratorilor din Romfilatelia).
Motivele pentru care am publicat cele două documente nu ţin de lipsa de alte materiale (aşa cum afirmă un "anonim" într-un comentariu, ci oferă atât filateliştilor, cât şi celor care, sperăm noi, într-un viitor foarte apropiat vor lua la puricat activitatea firmei căpuşă Romfilatelia.
În primul rând, după ştiinţa mea sunt cam singurele documente care fac referire precisă la modul în care se fac timbrele şi care sunt făcute publice în ultima sută de ani.
În al doilea rând, arată clar ce atribuţii are Romfilatelia chiar în domeniul de activitate care ne interesează (lipsa continuă de informaţii a dus, foarte adesea, la naşterea a tot felul de legende filatelice, cele mai multe neîntemeiate).
Dar acum urmează BOMBA. Cred că aţi reţinut din cuprinsul celor două documente ce materiale filatelice intră în posesia Romfilateliei.
Avem informaţii foarte clare că o parte din modelarele şi machetele care trebuiau să ajungă la Muzeul Naţional Filatelic s-au... "pierdut" pe drum, sau au fost acordate drept "premii" unor diverse personalităţi. Aşteptăm confirmarea acestui fapt (fiind cunoscute preţurile pe piaţa liberă ale unor astfel de materiale filatelice în alte ţării: uneori chiar şi până la 1.000 de dolari per piesă). Acordarea unor astfel de "premii", indiferent cui, poate constitui o formă de dare de mită, la fel de gravă ca oricare alta.
Se pare că la Romfilatelia, în cursul anilor 2005 şi 2006 (imediat după ce Cristina Popescu a început să-şi facă relaţii printre filatelişti, deoarece mă îndoiesc că a fost singură capabilă de aşa ceva) a început să se pună la cale o metodă de a dispune de astfel de materiale (dar şi de altele).
Pentru început, ca să nu mai fie ochi străini prin preajmă, a înaintat şefilor ierarhici propuneri scrise de trecere în subordinea Romfilateliei atît a Fabricii de Timbre, cât şi a Muzeului Naţional Filatelic.
Propunerile semnate de Cristina Popescu se regăsesc, în formă scrisă, atât la poştă, cât şi la minister.
Ce însemna asta? Acces direct şi liber la procesul de tipărire a timbrelor, cu posibilitatea de a "jongla" în tiraje şi varietăţi şi, deci, de ascundere a cadourilor oferite mai multor personaje sus-puse. Dar nu numai atât, acest lucru presupunea şi acces liber (sau cel puţin controlat cât mai puţin) la tezaurul Muzeului Naţional Filatelic.
Motivele pentru care cererile Cristinei Popescu nu i-au fost soluţionate favorabil nu le cunosc. Poate că cei din minister şi cei de la poştă şi-or fi dat seama de cele de mai sus. Aşteptăm confirmarea acestui lucru de la colaboratorii noştri.
Toată povestea asta poate, sau nu poate avea legătură cu cei menţionaţi de "Filatelistul informat" în lista lui de "trădători ai mişcării filatelice", dar este cert că multe lucruri legate de filatelie şi de comerţul filatelic, Cristina Popescu de la ei le are.
Datorită unui alt colaborator din poştă, am aflat că în cursul anului 2006 Alina Pelteacu, director comercial al Romfilatelia, a solicitat Fabricii de Timbre ca la fiecare comandă de timbre, aceasta să livreze Romfilateliei şi câte cinci coli nedantelate din fiecare valoare. Se pare că cei de la Fabrica de Timbre (mai precis un anume inginer Moise) au avut capul pe umeri şi i-au solicitat Alinei Pelteacu ca aceste coli nedantelate să fie menţionate în comanda adresată de Romfilatelia, lucru ce nu s-a întâmplat niciodată.
Iată că se naşte o nouă întrebare: care era scopul acestor coli nedantelate, ce dorea Romfilatelia să facă cu ele? Au fost ele vreodată eliberate de către Fabrica de Timbre?
Stimaţi cititori, acestea au fost motivele pentru care am publicat cele două norme, nu pentru că n-aş mai avut ce spune.
Bineînţeles că aştept atât comentariile dvs., cât şi infirmări/confirmări ale celor arătate. Dar mai mult decât atât, aştept ca organele abilitate să-şi facă treaba.