Groparii filateliei

inEDITORIAL

O tempora, o mores.

Buba este inspector-şef la Cimitirul Sfânta Vineri din Capitală. Buba este rom şi are şapte clase. Cursurile universitare le-a urmat în diferite Facultăţi, precum cele de la Jilava, Craiova şi Colibaşi. În total vreo 12 ani. Buba conduce un Mercedes vechi de vreo patruzeci de ani, deşi vehiculul nu este înmatriculat în România. Buba este ”boier” şi decide, soarta groparilor şi a morţilor, şi suma care trebuie să o dai pentru un loc de veci. Are separeu rezervat, aprope în fiecare seară, la un restaurant în vogă din Bucureşti, unde, întotdeauna, el achită nota. Buba este bogat, primeşte – adică să înţelegeţi: cere – sume considerabile, de la familiile celor care urmează să fie îngropaţi în cimitirul său. Buba este şmecher. Poza lui Buba din legitimaţia de serviciu este o adevărată operă de artă. A comandat-o tocmai de la un fotoreporter renumit, de la un cotidian central. Buba, cu un pigment mai închis, specific naţiei sale, ras în cap, cu nasul turtit în vreo încăierare din Facultatea de Drept de la Jilava, cu buzele cărnoase, uşor desfăcute să i se vadă cei doi incisivi lipsă şi cu ochelari de soare Paco Rabbane a căror autenticitate este discutabilă şi pe care îi poartă şi noaptea, rânjeşte, nepăsător, la oricine care întră pe poarta cimitirului. Viu sau mort. Despre Buba, gurile rele spun, că a cumpărat cu bani mulţi titlul de inspector-şef, funcţie pentru care a susţinut şi un examen. Printre contracandidaţii lui Buba se aflau persoane cu clase multe. Dar, – ”frăţioare, de unde să se priceapă ăia la morţi?” - şi actorul principal al acestei povestiri a luat examenul fără probleme. Tot gurile rele spun despre ”amărâtul” de Buba, că îi place să adune din mormintele vechi dinţi, inele şi verighete din aur. Dinţii, se zice, că le ia cu mandibulă cu tot, iar aurul îl extrage acasă cu un cleşte de stomatolog. Este o meserie grea să fi gropar, iar să fi şeful groparilor este cumplit. Cel puţin aşa reiese din povestirile lui Buba.
Unii, probabil, se miră de ce am povestit despre Buba pe un blog care abordează viaţa filatelică din România. Este foarte simplu. Avem şi noi, filateliştii de pe malurile Dâmboviţei, groparii noştrii. Ei sunt ”Buba” noastră. Analogia dintre Buba şi ”Bubele” filateliei româneşti este doar o licenţă jurnalistică. Dar, din câte se zvoneşte pe la Departamentul Naţional de Anticorupţie, unii dintre distinşii noştri ”Bube”, se vor înscrie, în curând, urmând exemplul lui Buba, la cursurile Facultăţii de Drept de la Jilava, sau cine ştie, poate, la Universitatea de la Târgşor.