O lume în "Roşu şi Negru"

Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble - 23 martie 1842), Paris, a fost un scriitor francez renumit pentru fineţea analizei sentimentelor personajelor sale şi pentru lipsa intenţionată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal şi-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxa-Anhalt (Germania).
Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluţiei franceze şi din perioada Primului Imperiu napoleonian ca ofiţer de dragoni şi ca intendent militar.
Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viaţă, romanele lui constituind o autobiografie ideală a scriitorului. Julien Sorel, Lucien leuwen, Fabrice del Dongo sunt cei care Stendhal ar fi visat să fie. Există trei tipuri de opere autobiografice la Stendhal: pe de o parte, Stendhal a scris timp de ani şi ani un Jurnal, conţinând evenimentele din viaţa sa; pe de alta, marile opere autobiografice intitulate Viaţa lui Henri Brulard şi Amintirile unui egoist. Acestea urmăresc aceeaşi idee ca Jurnalul, dar şi ideea Confesiunilor lui Rousseau, aceea a autocunoaşterii, dar se deosebesc de Jurnal fiind scrise a posteriori. În sfârşit, autobiografia ia o formă originală la Stendhal: îi plăcea să scrie pe marginea cărţilor, (sau chiar a romanelor sale, dar de manieră criptică) sau pe obiecte de îmbrăcăminte (de exemplu pe o curea în Viaţa lui Henri Brulard).
Opera autobiografică la Stendhal nu se deosebeşte atât de scopul urmărit (Rousseau urmărind aceeaşi idee) decât prin importanţa pe care o dobândeşte, exprimându-se la fel de bine prin romane ca prin autobiografii propriu-zise, şi chiar critica de artă la Stendhal ia forma unei autobiografii.