Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395; ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418) a fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti. El este fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care îl secondează la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia limbii a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi) presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul care a domnit în secolul al XVI-lea.
Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El găseşte Ţara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înţelepte promovate de înaintaşii săi şi va continua consolidarea economiei, Armatei, Administraţiei şi Bisericii.
Rezultatele obţinute îi vor permite să reziste tendinţelor de expansiune ale Regatului Ungar şi ale Poloniei, care urmăreau în special acapararea gurilor Dunării, şi să stăvilească forţele otomane aflată în plină expansiune în Balcani.

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

"Follow You, Follow Me"

Philip David Charles Collins (născut 31 ianuarie 1951 în Chiswick, Londra) este un cântăreţ englez, compozitor, toboşar şi actor. Este cunoscut cel mai mult ca solistul şi toboşarul trupei de rock progresiv, Genesis dar şi ca fiind un câştigător al Premiilor Grammy şi al Premiilor Oscar. Este deasemenea un actor desăvârşit, apărând în numeroase filme. Între anii 1984 şi 1989 Collins, prin cântecele sale este prezent în opt topuri Americane din care în şapte participă ca un artist solo; şi într-un top ca solist trupei Genesis. Majoritatea cântecelor sale, au o tentă romantică, de dragoste, după cum reiese în cântece precum In The Air Tonight şi Sussudio, iar în mică măsură întâlnim şi cântece cu tentă politică, un exemplu fiind Another Day in Paradise devenind unul din şlagărele sale. Fiind cunoscut şi pe plan internaţional Collins ajunge să fie în diverse topuri, printre acestea aflându-se şi în topurile MTV.
A început cariera artiscă fiind membru al unei formaţii mai puţin cunoscută numită Flaming Youth, şi apoi fiind membru al formaţiei Genesis. Fiind membru al formaţiei Genesis, Collins era toboşar dar şi compozitorul formaţiei. Cântecele sale erau cântate de solistul formaţiei pe atunci Peter Gabriel, dar neavând priză la public drept dovadă intrând în topurile muzicale numai cu două cântece. Din 1975, Collins preia conducerea formaţiei şi devine solistul acesteia deoarece Peter Gabriel părăseşte formaţia. La sfârşitul anilor '70, cântecul "Follow You, Follow Me" a însemnat pentru Genesis un pas important înnainte deoarece a ajuns în primele locuri ale topurilor muzicale. Artistul încearcă un experiment pentru a putea obţine succesul, el începe şi cariera solo dar continuă şi alături de Genesis acesta fiind un succes drept dovadă fiind confirmarea casei de discuri Atlantic Records ce constată vânzarea a peste 100 de milioane de discuri. (după Wikipedia)

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

A apărut ieri în Polonia

de pe blogul lui POSTMAN

Schuberiade

Franz Peter Schubert (n. 31 ianuarie 1797, Himmelpfortgrund, astăzi în compunerea districtului (germ. Gemeindebezirk) Alsergrund, Viena - d. 19 noiembrie 1828, Viena) a fost un compozitor romantic austriac.
Datorită înclinării sale pentru pian şi vocea umană, numele lui Franz Schubert este asociat cu precădere cu "liedul". În general, versurile care l-au inspirat pe muzician aparţin poeţilor romantici, tematica pieselor fiind şi ea identică cu cea abordată de aceştia. Creaţia lui Schubert era straină de virtuozitatea cerută de sălile de concerte sau de saloanele muzicale ale Vienei. În schimb, compozitorul prefera să scrie pentru prietenii apropiaţi, care participau la serile de muzică organizate de acesta, seri care mai erau numite şi "schuberiade". Aici se adunau iubitorii liedului, care aveau privilegiul să asculte celebra voce a lui Vogl, acompaniată la pian chiar de muzician.
În afară de acest gen de piese, Franz Schubert a mai scris literatură pianistică pentru patru mâini, piese care erau foarte căutate de public şi de editori, mai ales pentru faptul că acest gen de muzică putea fi abordată acasă, în "cameră". În general, acestea erau marşuri, poloneze şi rondouri, dar şi sonate.
De altfel, acestea au fost create mai mult cu scop didactic, pentru că Schubert era profesorul familiei Eszterházy. Dar chiar şi aşa, dintre piese se remarcă mai ales Marele duet, care dă impresia de simfonie, şi Fantezia în fa minor. Deşi a trăit doar 31 de ani, Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale şi lucrări pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creaţia acestui muzician. Totodată, el este şi creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric. Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de încercare pentru orice pianist.

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

Piese româneşt la Casa de Licitaţii "Darabanth"

Casa de Licitaţii "Darabanth", duminică, 1 februarie, organizează licitaţia nr. 99. Cu această ocazia vor fi scoase la vânzare zeci de piese româneşti. Cei intersaţi pot licita accesând: darabanth.hu.

preţi de pornire: 62 europreţi de pornire: 175 euro

Euro, moneda unică europeană, a apărut pe piaţa monetară a lumii în urmă cu zece ani. Cu toate acestea, ideea unei monede comune a Uniunii Europene s-a „născut“ mult mai devreme şi anume în 1968, odată cu înfiinţarea Uniunii Vamale.

Cei mai importanţi paşi care au precedat apariţia monedei unice europene, euro, au fost crearea Sistemului Monetar European (1979), semnarea Actului Unic European (1986) şi Tratatul de la Maastricht (1992).
Sistemul Monetar European a fost creat în scopul realizării unei zone de stabilitate monetară în cadrul Comunităţii Economice Europene. Actul Unic European stabileşte libertăţile de mişcare din cadrul Uniunii (a persoanelor, a capitalului precum şi a serviciilor şi bunurilor), iar Tratatul de la Maastricht reprezintă baza legală a monedei unice.
Pregătirile efective pentru realizarea monedei unice europene au demarat în anul 1994 prin introducerea ECU (European Currency Unit, nume generic folosit iniţial), care a reprezentat de fapt doar una din etapele, ce-i drept hotărâtoare, care au dus la apariţia monedei unice europene.
În luna decembrie 1995, în cadrul reuniunii Consiliului European de la Madrid, s-a stabilit denumirea viitoarei monede: euro, nume ce s-a impus rapid pe piaţă şi a fost asimilat de către europeni. Unul dintre motivele pentru această alegere a fost faptul că euro este uşor de pronunţat în toate limbile Comunităţii, această denumire obţinând cele mai bune rezultate în toate sondajele de opinie.
Simbolul Euro (€) este inspirat din litera grecească epsilon, având ca punct de reper leagănul civilizaţiei europene. La nivel grafic acest simbol este apropiat de litera E - prima literă din cuvîntul cheie, Europa - cu două linii paralele la mijloc.
Decizia subdivizării monedei în 100 de cenţi a fost adoptată de statele membre ale Uniunii Europene în anul 1998, an în care a fost, de asemenea, înfiinţată Banca Centrală Europeană (BCE) - pilonul central al Uniunii Economice şi Monetare. Principalele responsabilităţi ale BCE includ definirea şi punerea în practică a politicii monetare pentru zona euro în vederea îndeplinirii obiectivului privind asigurarea stabilităţii preţurilor, precum şi păstrarea şi administrarea rezervelor oficiale ale statelor membre ale zonei euro.
La data de 1 ianuarie 1999 ECU a fost înlocuit cu euro, paritatea fiind de 1:1. Euro a fost introdus efectiv în circulaţie începând cu 1 ianuarie 2002.
România a devenit membru al Uniunii Europeane la data de 1 ianuarie 2007. Începând cu această dată Banca Naţională a României a devenit membru cu drepturi depline a Sistemului European al Băncilor Centrale. Adoptarea unei decizii privind trecerea României la euro este prevăzută pentru anul 2014.
Cu ocazia împlinirii unui deceniu de la apariţia monedei euro pe piaţa monetară internaţională, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale „10 ani de la introducerea monedei euro“. Această emisiune filatelică va fi însoţită, în premieră pentru România, de o emisiune numismatică realizată de Banca Naţională a României dedicată aniversării aceluiaşi eveniment. (sursă: Romfilatelia)

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

"Marele suflet"

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi, părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente. Numele de "Mahatma" (în sanscrită înseamnă "marele suflet") i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.

Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura superioară a societăţii, aparţinând castei neguţătorilor, Vaishya. Tatăl lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar în statul Vankaver. După frecventarea colegiului "Samaldas" din Bhavnagar, studiază dreptul la universităţile din Ahmadabad şi Londra şi practică pentru scurt timp avocatura în Bombay. Din anul 1890 devine vegetarian. În 1893 pleacă în Africa de Sud, în funcţie de consilier juridic al unei firme comerciale indiene, unde va rămâne timp de 21 de ani. Aici este confruntat cu o realitate teribilă, mii de imigranţi indieni sunt victime ale segregaţiei rasiale, ceea ce îl determină să se angajeze în lupta împotriva dominaţiei britanice.
Gandhi luptă pentru recunoaşterea drepturilor compatrioţilor săi şi, începând din anul 1906, lansează la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistenţă paşnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice. Guvernul sudafrican admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoaşterea drepturilor civile pentru imigranţi şi validitatea căsătoriilor religioase.
În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulţumirea populaţiei autohtone împotriva dominaţiei britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului ţăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare. Gandhi devine lider al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.
În 1919 declanşează prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezeşti şi refuzul plăţii impozitelor. Gandhi este arestat şi, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, îşi continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferinţa din Londra (1926) asupra problemei indiene, cerând independenţa ţării sale. În anul 1930 se iniţiază o largă campanie de rezistenţă, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare şi boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autorităţile engleze îl arestează împreună cu soţia sa şi cu alţi 50.000 de militanţi indieni. În închisoare, reacţionează cu lungi greve ale foamei, care se repetă şi în viitor, devenite legendare.
La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populaţia să nu susţină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independenţa Indiei. Guvernul englez reacţionează cu arestarea lui, împreună cu alţi 60.000 de oponenţi, şi nu este eliberat decât după doi an de detenţie. Părăsiţi India, această declaraţie din 1942 sfârşeşte prin a cristaliza rezistenţa în jurul lui: considerat un fel de sfânt şi un conducător politic, Gandhi obţine retragerea britanică şi independenţa Indiei la 15 august 1947.
Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India şi Pakistan, care consfinţeşte separarea între hinduişti şi musulmani şi care culminează la sfârşitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viaţa a peste un milion de oameni şi a pus pe drumuri şase milioane de refugiaţi. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării ţării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular. (după Wikipedia)

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

Cehov - precursor al teatrului contemporan

Anton Pavlovici Cehov (n. 29 ianuarie S.V. 17 ianuarie 1860, d. 15 iulie S.V. 2 iulie 1904) a fost un prozator şi dramaturg rus.

Cehov s-a născut la Taganrog, oraş la Marea Azov. Între 1867 şi 1879, face studii primare şi secundare în oraşul natal. Frecventează teatrul şi conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditaţii. În 1879, începe studii de medicină la Moscova şi-şi ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvire, in 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând şi la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populaţia. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte. În 1896, îl cunoaşte pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 şi 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate şi reprezentate. Se căsătoreşte cu actiţa Olga Knipper. În 1903, finalizează piesa Livada de vişini. În 1904, boala i se agravează şi, la 2 iulie, moare în sanatoriu, în Germania, la Badenweiler.
Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

Profesorul Academiei de Belle-Arte

Camil Ressu (n. 28 ianuarie 1880, Galaţi - d. 1 aprilie 1962, Bucureşti) a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică şi socială, a fost una din personalităţile marcante ale artei româneşti. Membru titular al Academiei Române. Ressu se trage dintr-o familie de români macedoneni din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii în Drept la Bruxelles, în clipele libere făcea şi pictură. În 1887, Camil Ressu se înscrie la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; îşi continuă studiile la Iaşi cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, obţinând medalia de argint, şi pleacă în acelaşi an să se perfecţioneze în străinătate. Se opreşte două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care se duce la Paris şi se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu şi Ion Theodorescu-Sion.
Ressu a fost profesor şi rector al Academiei de Belle-Arte din Bucureşti până în anul 1941. Din 1950 a fost preşedinte de onoare al "Uniunii Artiştilor Plastici", reluându-şi şi activitatea de profesor la Institutul de Arte "Nicolae Grigorescu". În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române. Cu o formaţie solidă, în care predominau studiile după corpul uman, după peisaj şi după obiectele din imediata apropiere, Camil Ressu a reuşit ca, prin combinarea capacităţilor formative ale desenului şi culorii, să realizeze o creaţie care păstrează valorile tradiţiei, în condiţiile unui efort de înnoire a limbajului plastic.

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

"Magicianul din Menlo Park"

27 ianuarie 1880 - lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenţie pentru sursa sa de iluminare incandescentă.

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847- d.18 octombrie 1931) a fost un important inventator şi om de afaceri american a sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX. A fost cunoscut şi ca "Magicianul din Menlo Park", fiind şi cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor ştiinţifice (1903 brevete). Este un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenţii în domeniul electricităţii (becul cu filament), telefoniei, al sistemului de transmisie multipla a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) şi cinematografiei - kinetoscopul.
În lumea industriei introduce noţiunea de producţie de serie.
Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte şi Ştiinţă îi acordă în anul 1895 "Premiul Rumford" pentru activitatea din domeniul electricităţii şi în anul 1915 "Medalia Franklin" pentru contribuţia sa pentru binele umanităţii.
Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii şi şi-a petrecut copilăria în Michigan. A fost parţial surd din adolescenţă, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii 1860. Primele invenţii ale lui au fost legate de telegraf. În adolescenţa sa, Edison a lucrat şi în alte domenii, vânzând mâncare şi bomboane călătorilor din trenuri. Primul său brevet de invenţie a fost obţinut pentru maşina electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie 1868.
nventează şi experimentează în 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe acelaşi fir, două telegrame în sensuri contrare.
Invențiile lui Edison:
- în anul 1877 inventeaza fonograful, primul aparat de înregistrat sunete şi totodată de redarea lor.
- în anul 1878 perfecţionează telefonul lui Alexander Graham Bell (amplifică vocea cu ajutorul curenţilor de inducţie) şi, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducţie şi microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.
- în anul 1879 inventează becul cu incandescenţă. iar în anul 1880 realizează prima distribuţie de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", prima navă iluminată electric.
- în anul 1880 propune un proiect pentru folosirea tracţiunii electrice pe calea ferată.
- în ziua de 4 septembrie 1882 la New York, Thomas Alva Edison punea în funcţiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraş.
- în anul 1883 descoperă efectul care îi poartă numele, efectul Edison, care se referă la emisia de electroni de către metalele încălzite, cunoscut ca fenomenul de emisie termoelectrică. Descoperă acest fenomen întâmplător: introducând într-un bec cu incandescenţă o mică placă metalică observă că un galvanometru din circuit indică trecerea unui curent electric dacă placa era legată la polul pozitiv al sursei de alimentare şi rămanea la zero dacă placa era legată la polul negativ al sursei de alimentare. Nu i-a acordat vreo importanţă pe moment, dar la notat totuşi. Fenomenul a fost studiat şi dezvoltat ulterior de fizicianul John Ambrose Fleming, punându-se astfel bazele electronicii .
- în anul 1892 inventeză un aparat de luat vederi pentru obiecte sau oameni în mişcare, care folosea o bandă de celuloid de 35 mm cu perforaţii pe margine. Primele încercari, efectuate în laborator, au fost executate cu ritmul de 15 imagini pe secundă, care pe moment nu au dat rezultate satisfăcătoare.
- în anul 1894 inventează kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini în mişcare, cu o frecvenţă de 46 de imagini pe secundă, dar acest aparat nu permitea decât vizionarea filmului decât de o singură persoană. Aparatul folosea benzi de film perforate pe margini, unde imaginile luminate prin transparenţă puteau fi urmărite printr-o lentilă. Primul "spectacol" public a avut loc într-o sală de pe Broadway, după care aparatul a fost construit în serie şi comercializat.
- în anul 1912 realizează un prototip de cinematograf sonor, combinând cinematograful propriu-zis cu fonograful. Rezultatele au fost mai mult spectaculoase decât satisfăcătoare.
- în anul 1914 perfecţionează acumulatorul alcalin cu plăci de fier şi de nichel introduse în soluţie apoasă de hidroxid de potasiu sau de sodiu ca electrolit, inventat de germanul Jungner în 1901.

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

Toamna a şi fugit din Paris râzând

Endre Ady, în maghiară Ady Endre, (n. 22 noiembrie 1877, Érmindszent, comitatul Sălaj, azi Ady Endre, judeţul Satu Mare – d. 27 ianuarie 1919, Budapesta) a fost un poet maghiar, nu doar unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului XX, ci şi al literaturii maghiare în general.

S-a născut în comitatul Sălaj (Szilágy) într-o familie de nobili dar săracă. Tatăl, Ady Lőrinc (1851-1929) agricultor, mama Pásztor Mária (1858-1937) provine dintr-o familie de preoţi reformaţi. Ady Endre îşi începe studiile în Mincenţiu, unde este elevul lui Katona Károly, apoi continuă la liceul catolic sub îndrumarea lui Hark István. În 1886 continuă cu studiile liceale la Carei la liceul piarist. Din 1892 învaţă la Zalău. Face bacaleureatul in 1896.
Prima poezie publică în 22 martie 1896 in jurnalul "Szilágy". În 1903 o cunoaşte pe Diósy Ödönné, Brüll Adél (Léda). Léda locuieşte la Paris şi este soţia unui om bogat. Ady se îndrogosteşte de ea, şi o urmează la Paris. Léda devine muza lui Ady.
Ady ducea o viaţa hedonistă: nu era străin de el alcoolul şi drogurile. În 1909 ajunge într-un sanatoriu de dezintoxicare. Cum se ridică pe scara popularităţii ca poet aşa coboară în viaţa sentimentală: se răceşte legătura cu Léda până când rupe orice legătură cu ea.
În 1914 se căsătoreşte cu Boncza Berta, cu care corespondea în scrisori încă din 1911. Pe Berta o cheamă în poezii "Csinszka".
Între Ady şi Octavian Goga se forma o prietenie sinceră.
În literatura maghiară este primul care rupe legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern. Poezia lui este influenţată de Baudlaire, Verlaine. Este un poet simbolist. Simboluri des folosite: Dumnezeu, Bani, Léda. Întodeauna scrie simbolurile cu literă mare. Ady nu a fost cunoscut doar ca poet ci şi ca jurnalist.

A trecut toamna prin Paris
(Párisban járt az ősz)

Traducere de Kocsis Francisko

S-a furişat ieri toamna în Paris,
Şi-a trecut pe Saint Michel subit;
În arşiţă, sub mute frunzare,
Cu mine s-a-ntâlnit.

Tocmai mergeam alene spre Sena;
Foc de vreje-n suflet, mici melodii
Mă ardeau: stranii, triste, purpurii
La gândul că voi muri.

M-a prins din urmă, mi-a şoptit ceva,
A tresărit tot bulevardul Saint Michel,
Zum, zum: zburau jucăuşe frunze,
De-a lungul, pe el.

O clipă: Vara nici n-a băgat de seamă,
Toamna a şi fugit din Paris râzând.
A fost aici, eu singur ştiu că a trecut
Pe sub frunzare gemând

"Doctor horroris causa"

Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti - d. 25 decembrie 1989, Târgovişte) a fost un politician comunist român, membru al Partidului Comunist din România din ilegalitate, din anul 1932, conducătorul Republicii Socialiste România din 1965 şi până la căderea regimului comunist în această ţară, survenită în 22 decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, este constituit Tribunalul Militar Excepţional. La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi după un proces sumar de acest tribunal, condamnaţi la moarte şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei.

La 22 decembrie 1989, soţii Ceauşescu părăsesc capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Maluţan, împreună cu Emil Bobu şi Manea Mănescu. Fac o scurtă escală la Snagov, după care îşi continuă drumul spre Piteşti, dar datorită închiderii de către armată a spaţiului aerian, sunt nevoiţi să aterizeze în apropiere de Boteni (lângă şoseaua naţională Bucureşti-Târgovişte), unde abandonează elicopterul. Soţii Ceauşescu însoţiţi de un ofiţer de Securitate fac autostopul, şi sunt luaţi in maşină de un medic, care îi duce până la Văcăreşti. În final, sunt luaţi în custodia miliţiei, apoi predaţi autorităţilor militare de la garnizoana Târgovişte.
La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, este constituit Tribunalul Militar Excepţional. La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi după un proces sumar de acest tribunal, condamnaţi la moarte, legaţi la mâini, şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei. Tribunalul respectiv, a cărui legitimitate a fost ulterior contestată, şi-a asigurat un loc special în istorie prin faptul că avocatul însărcinat cu apărarea lui Ceauşescu a făcut front comun cu procurorul, în loc să îşi apere "clientul". Înaintea execuţiei Elena Ceauşescu a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia şi referindu-se la soţul ei: "Împreună am luptat, împreună murim!", imagini difuzate de documentarul "Doctor horroris causa". În drum spre locul execuţiei Nicolae Ceauşescu a intonat câteva versuri din Internaţională, şi a strigat: "Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă!"

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

Puterea celor fără de putere

26 ianuarie 1993 - Václav Havel a fost ales preşedinte al Cehiei. Václav Havel, scriitor, dramaturg şi disident ceh. Ultimul preşedinte al Cehoslovaciei (1990-1992) şi primul preşedinte al Republicii Cehe (1993-2003).

S-a născut pe 5 octombrie 1936 la Praga. Fiul unor capitalişti bogaţi, are de suferit de pe urma comunismului încă din adolescenţă. Nu îi este permis să facă studii universitare aşă că merge la cursuri de seral. La vârsta de 15 ani îşi descoperă pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influenţate de Kafka, chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea vreme.
După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca maşinist la un teatru din Praga (Teatrul pe balustradă - Divadlo Na Zábradlí) si studiază arta dramatică prin corespondenţă. După lovitura de stat organizată şi condusă de Moscova-din 1948 familia sa îşi pierde proprietăţile şi este considerată pro-Germană şi că a colaborat cu ocupantul (acuzaţie formulată în ziarul comunist Rudé Právo din 23 februarie, 1989) şi lui Havel i se ridică tot felul de obstacole dar face cursuri de liceu la seral şi intră la Univesitatea Tehnică Cehă in (1957). Prima piesă reprezentată a fost Petrecerea din grădină (1963) iar cea mai cunoscută piesă a sa este Largo Desolato. Dintre operele lui Havel putem aminti Puterea celor fără de putere. (sursa: Wikipedia)

O piesă de senzație

click pe imagineCitiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

150 de ani de la Unirea Principatelor Române – 24 ianuarie 1859

Anul 2009 marchează împlinirea unui secol şi jumătate de la Unirea Principatelor Române, prilej cu care Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale „150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – 24 IANUARIE 1859“.

Dintotdeauna, conceptul de unire a fost prezent în sufletul şi gândul locuitorilor teritoriului carpato-danubiano-pontic din centrul Europei.

Astfel, în perioada domniei regelui Burebista (82-44 îHr), acesta a reuşit să unească, pentru prima oară în istoria acestor pământuri, triburile geto-dacice, creând un regat puternic şi întins.

Secolele istoriei s-au perindat într-un ciclu, uneori nefiresc, transformând aceste ţinuturi, din regat dac în provincie romană, pustiite de hoarde cotropitoare, devenite apoi voievodate, iar în cele din urmă cele trei Ţări Româneşti.

Însă ideea unirii acestor teritorii a rămas neclintită în gândul românilor până când domnitorul Mihai Viteazul a reuşit, în anul 1600, să săvârşească dorinţa cea mai de preţ a tuturor: Unirea Ardealului, Moldovei şi a Ţării Româneşti sub acelaşi sceptru domnesc.
Era prea devreme însă pentru a fi uniţi, cu atâtea imperii în jurul nostru... devreme pentru români, pentru România, pentru istorie...
Au trebuit să treacă aproape 150 de ani ca să vină „Primăvara popoarelor“ - Revoluţia de la 1848, care a cuprins întreaga Europă şi a dus, în Ţările Române, la renaşterea ideii de unire a românilor.
Nume ca Ion Eliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu sunt doar câteva din cele care au strălucit pe scena politică a vremii, aducând un suflu nou, de înnoire a societăţii româneşti.
Conflictele ce aveau să apară între marile puteri ale Europei după anul 1850 au scos în evidenţă importanţa Ţărilor Române, ca state riverane Dunării şi a poziţiei strategice la gurile acesteia cât şi apropierea de Marea Neagră.
Congresele de la Viena din 1855 şi de la Paris din 1856 au fost primii paşi în drumul spre unire al celor două Ţări Româneşti prin acceptarea organizării Adunărilor Ad-hoc ce aveau să hotărască viitoarea organizare a celor două Principate române.
Ulterior, în 1858, marile puteri, printr-o nouă Conferinţă la Paris, stabilesc pentru Principate o uniune formală, cu Domn ales separat în fiecare capitală (Bucureşti şi Iaşi), cu guverne diferite şi doar cu unele instituţii comune.
Dar idealul unirii a fost mult mai puternic în sufletul românilor decât hotărârile luate la Congresele europene şi astfel Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca Domn al Moldovei la 5 ianuarie şi ca Domn al Valahiei pe 24 ianuarie 1859, punând Europa în faţa unui fapt împlinit: un Domnitor unic, unind de facto cele două Principate.
La două luni de la alegerea sa, Cuza a fost recunoscut oficial de către Marile Puteri ca singur Domnitor al Principatelor, Turcia recunoscând abia în 1861 Unirea completă, dar numai pe timpul vieţii domnitorului A. I. Cuza.
Statul naţional român a luat naştere pe 24 ianuarie 1862, numele său fiind România, iar capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.
Prin reformele sale, Alexandru Ioan Cuza a contribuit esenţial la dezvoltarea şi modernizarea societăţii româneşti şi a structurilor sale.
Actul de la 24 ianuarie 1859 a fost pasul pregătitor, nu numai pentru Independenţa României, dar mai ales pentru actul de unire deplină a ţării în fruntariile sale fireşti care a avut loc la 1 decembrie 1918.
Emisiunea filatelică este formată dintr-o coliţă şi un timbru. Fundalul coliţei reprezintă harta Principatelor Române Unite având stemele Moldovei şi Valahiei de dinaintea Unirii de la 1859.
Totodată, pe lângă versurile poeziei „Hora Unirii“ (V. Alecsandri) este figurată medalia comemorativă „24 ianuarie 1859 - Prima Cameră a Principatelor Unite“, realizată prin batere în 1864, la Bucureşti.
Timbrele reprezintă variante ale stemei Principatelor Române Unite.

(sursa: Romfilatelia)

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

Fenomene meteorologice

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!

1909-2009 - Polul Sud magnetic

Este punctul cel mai sudic al câmpului magnetic terestru, care este indicat de către acul magnetic al busolei. Fiind antipodul Polului Nord magnetic acestea se deplasează dar tot timpul stau opuşi (exact faţă în faţă). Cordonatele sale actuale fiind 65° Sud şi 135° Est. Acest pol a fost atins pentru prima oară de Sir Tannatt William Edgeworth David (1858-1934) conducătorul unui grup de cercetători făcând parte din expediţia lui Ernest Henry Shackleton la data de 16 ianuarie 1909. Alături de Sir T. W. Edgeworth David, au participat la expediţie Sir Douglas Mawson şi Dr. Alistair Mackay.

Mărcile pot fi procurate prin serviciul on line al Poştei Australiene.

Emisiune comună Vatican-Gibraltar

Emisinea va apărea pe 10 februarie 2009 şi este dedicată Maicii Domnului din Europei, patroana Gibraltarului. Cei interesaţi le pot achiziţiona de aici.

Filateliştii din Scînteia

Materialul de mai jos am descoperit în Scînteia din 10 ianuarie 2009.

Micii meşteri mari: Amatorii de filatelie
se laudă cu ce n-au

de Luiza Moldovan

Pentru pionierii României, prima lună a lui 1989 (ca de altfel prima lună a fiecărui an) înseamnă înce­putul unui nou şi interesant tri­mestru la şcoală. E un ianuarie întunecos la vreme, dar senin la suflet, căci pasionaţii clubului de filatelie ai Şcolii generale nr. 57 din Bucureşti, clasa a VIII-a B, aşteaptă cu vibraţie-n suflet să se întâlnească pentru un nou schimb de timbre. Dar numai la sfârşitul orelor, când vor fi asistat cu maximum de inte­res şi seriozitate la toate materiile!

Primele zile de şcoală sunt întotdeauna mai lejere, aşa că Simona abia aşteaptă să-şi împărtăşească noile achiziţii filatelice cu colegul ei, Costel, care, pe lângă pasiunea fila­teliei, o împăr­tăşeşte şi pe cea a fotbalului de performanţă. Florentina nu se lasă mai prejos. Pasiunea ei pentru filatelie datează de mai puţi­nă vreme (abia de la sfârşitul clasei a şaptea), aşa că ea se simte uşor marginalizată. Dar, cu ajutorul prie­tenei şi colegei ei de bancă, Maria, cele două fete se vor integra în cele din urmă în elita filateliştilor din clasa a VIII-a B.
Ora de franceză terminată, copiii îşi fac bagajele şi eliberează clasa pentru cei mici, care vin după ei. E abia ora 14, aşa că au destul de mult timp liber, atât pentru schimbul de timbre, cât şi pentru făcutul te­melor. Pentru că ei sunt foarte se­rioşi şi niciodată nu se duc la şcoală fără teme făcute! Mai puţin colegul Sima Alexandru, care nu doar că e ruşinea clasei, dar e şi repetentul ei, deoarece nu vine la şcoală niciodată, nu ştie nimic, nu-l duce capul, fură bani, fumează, înjură şi ameninţă copiii cu pumnul. Cum colegul Sima Ale­xandru oricum nu e la şcoală, toţi copiii sunt relaxaţi. În faţa blo­cului Florentinei sunt nişte bănci mai de Doam­ne-ajută. Aici decid copiii să se întâlnească pentru a-şi împărtăşi pasiunea pentru timbre. Simona are un timbru nou-nouţ cu Regina An­gliei, la care ţine enorm. Florentina e deza­mă­gită, deoarece ea nu are timbre aşa de valoroase. Ea are câteva timbre cu nişte urşi, vulturi, rându­nele, vulpi şi flori. Şi bufniţe. Ruşi­nată, nici nu vrea să le expună. Ori­cum, nu are ocupată decât prima pagină. Costel îşi des­chi­de mân­dru clasorul. O pagină întreagă de timbre numai unul şi unul.
Expune orgolios vederii nişte timbre cu Carol al II-lea pozând cu spa­tele drept, aşa cum numai el ştia să po­zeze. Senzaţional de nemaipo­me­nit! Şi Florentina care n-are decât cu Ceaşcă la vânătoare! Cu ochii-n floş­căiala de pe jos, Florentina zice că e frumos. Nu specifică însă su­bi­ectul acestei decla­ra­ţii, astfel încât toţi co­piii înţeleg că e frumos Carol al II-lea. Ceea ce între noi fie vorba. Să lăsăm însă speculaţiile aiurea şi să revenim la copiii noştri. Maria zice că are şi ea nişte timbre sub mileul de la televizor, cu desene animate şi şoimii patriei. Membrii cercului de filatelie ai clasei a VIII-a B ai Şcolii generale nr. 57 din Bucureşti îşi eta­lează în continuare timbrele. E firesc ca pe lângă o emisiune foarte rară cu moda înce­pu­tului secolului XX, repre­ze­n­tând fete îmbrăcate romantic cu pălărie şi blană, să ai şi o emisiune cu cel de-al XIII-lea Congres al Partidului Comunist Român! La urma urmei, copiii ăştia sunt pionieri din clasa a doua! Mai au puţin şi îngroaşă rân­durile uteciştilor, dar despre asta, mai târziu. Cu cravata fluturând în vânt, Costel simte că-i bate pe toţi copiii. Atât la fotbal, cât şi la timbre! Simona se laudă că bunicul ei are timbre cu un zepelin din Braşov şi c-o să i-l fure şi-o să şi-l adauge ei la catalog. Costel spune că s-o vadă şi p-asta. Florentina nu se lasă mai prejos şi spune că are o mă­tuşă în Franţa pe care-o s-o pună să-i trimită multe scrisori, ca să poată să-şi îmbogăţească colecţia de timbre. Costel simte că pierde teren. Simona se laudă în continuare. Toţi copiii ştiu că Simona e o lăudăroasă. Extrem de ener­vantă, deoarece ia tot timpul nu­mai zece şi premiul întâi cu coroniţă, Simona are darul că-i aduce pe toţi copiii cu creierii pe blocuri. Dacă ea începe să se laude, toţi copiii încep să fabuleze. Se laudă Simona cu timbrul bunicului ei cu ONU? Încep să fabu­leze că ei au acasă (şi-or să le aducă la următoa­rea întâlnire) cu timbre chi­ne­zeşti fără perforaţii de separare, lucru care le face mai greu de falsificat. Se laudă Simona cu ce are acasă şi nu în clasor? Ei fabulează cu ce au unchii şi mătuşile lor răsfiraţi în toată lumea. Ba chiar Florentinei i-a venit ideea să se laude cu ce n-are: primul timbru emis vreodată în lume! Toţi copiii au căzut în cap de admiraţie! Cu asta nu se gândiseră să se laude. De unde nici nu era băgată în sea­mă, elevii clasei a VIII-a B ai Şcolii generale nr. 57 din Bucureşti încep s-o admire din ce în ce mai mult pe Florentina. În fond, ni­meni nu are mai nimic, dar toţi au imaginaţie. Tot e bine, decât nimic.
"Şi ce timbru ai tu, dragă?", sare Si­mona la Florentina. "Un timbru foarte rar, o emisiune care nici nu mai există, decât puţin", face Florentina uşor în­curcată. "Îhî", cade aparent pe gânduri Simona, înciudată că nu i-a venit ei ideea să se laude cu asta. Ştia că Florentina minte, dar, cum nu era întru totul sigură, a zis că totuşi să păstreze distanţa. Întâlnirea asta dintre filate­lişti nu e prea reuşită. A trecut o oră de când tot fabulează întruna. Costel vrea să se ducă la fotbal, iar Simo­na e nerăbdătoare să-şi facă temele. Florentina trebuie să-şi plimbe dalma­ţianul. De unde de ne-unde, tot o să facă rost de nişte timbre mai de Doamne-ajută. Trebuie să existe în lumea asta mare un co­lecţionar de timbre pe care să-l deposedeze de nişte rarităţi. Ar dori nişte pictori ceva. Are unul cu Ianchelevici, da’ par­că n-ar da cine-ştie-ce pe el. P-ăla cu Iosif Iser l-a dat odată mai demult la schimb cu o vedere cu Angela Si­milea. Mai bine l-ar fi păstrat, acu­ma, cât de cât, alături de flori şi gân­dăcei, ar fi avut şi-un Iser. Nu c-ar fi cine-ştie-ce şi de Iser ăsta, da’ ori­şicât. Şi-n fond şi la urma-urmei, ce atâta cu filatelia asta, că numai bătăi de cap i-a adus. Ia mai bine să-şi caute un alt hobby. Dezamăgită de întâl­nirea cu prietenii ei filateliştii, Florentina se gândeşte că de fapt mai bine nu mai strânge nici un timbru şi trece la alt hobby. Ceva mai deo­se­bit, o să se gân­dească ea la ceva. Dacă tot are o eprubetă-n casă, mai bine trece la cercul de chimie. Chit că ha­bar n-are formula apei. Da’ o s-o-nve­ţe ea. Gata cu cercul de filatelie! Bun venit cercului de chimie!

-------------------------------------------------------------

p.s. - mai multe despre Scînteia vremii găsiţi aici #, iar despre Scînteia zilelor noastre aici #.

EUROPA 2009 - Anul internaţional al astronomiei

Anul Internaţional al Astronomiei (AIA) reprezintă aniversarea timp de un an a astronomiei, pe parcursul anului 2009, coincizând cu cea de-a 400-a aniversare a primelor observaţii astronomice cu o lunetă făcute de Galileo Galilei şi cu publicarea lucrării Astronomia nova de către Johannes Kepler în secolul al XVII-lea. Anul a fost declarat de cea de-a 62-a Adunare Generală a ONU. Un plan internaţional de acţiune, stabilit de Uniunea Astronomică Internaţională (IAU), a fost de asemenea aprobat de UNESCO, organismul ONU responsabil în materie de educaţie, ştiinţă şi cultură.Uniunea Astronomică Internaţională şi UNESCO coordonează Anul Internaţional al Astronomiei în 2009. Astronomia, cea mai veche ştiinţă, a avut de-a lungul timpului un rol important în dezvoltarea celor mai multe culturi. Anul Internaţional al Astronomiei 2009 va fi o sărbătoare pe plan mondial a astronomiei şi a contribuţiilor sale aduse societăţii şi culturii, stimulând interesul tuturor nu numai pentru astronomie, ci şi pentru ştiinţă în general, fiind focalizată în special pe sectorul tinerilor. "AIA 2009 are ca scop atât marcarea saltului care a urmat după prima folosire de către Galileo a lunetei pentru observaţii astronomice, cât şi descrierea astronomiei ca un efort ştiinţific global paşnic care uneşte astronomii într-o familie internaţională, multiculturală, de oameni de ştiinţă care lucrează împreună pentru a găsi răspunsuri pentru unele dintre cele mai importante întrebări pe care le-a pus vreodată omenirea."

(sursă: europa stamps şi Wikipedia)

Calendarul filatelic EUROPA 2009
19.01.2009 Groenlanda; 29.01.2009 Suedia; 10.02.2009 Jersey; 02.03.2009 Liechtenstein; 25.03.2009 Danemarca; ??.04.2009 România; ??.04.2009 Ucraina; ??.04.2009 Bulgaria; 02.04.2009 Letonia; 06.04.2009 Belgia; 07.04.2009 Olanda; 16.04.2009 Montenegru; 23.04.2009 Bosnia-Herţegovina; 25.04.2009 Lituania; ??.05.2009 Polonia; ??.05.2009 Franţa; 05.05.2009 Gibraltar; 05.05.2009 Estonia; 06.05.2009 Cehia; 06.05.2009 Finlanda; 07.05.2009 Germania; 07.05.2009 Islanda; 08.05.2009 Elveţia; 08.05.2009 Aland; 08.05.2009 Ungaria; 09.05.2009 Turcia; 25.05.2009 Insulele Feroe; 28.05.2009 Slovacia; 29.05.2009 Slovenia; 05.06.2009 Austria; 12.06.2009 Norvegia; 17.06.2009 Rusia; 08.10.2009 Marea Britania; ??.??.2009 Kazakhstan

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!