150 de ani de la Unirea Principatelor Române – 24 ianuarie 1859

Anul 2009 marchează împlinirea unui secol şi jumătate de la Unirea Principatelor Române, prilej cu care Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale „150 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – 24 IANUARIE 1859“.

Dintotdeauna, conceptul de unire a fost prezent în sufletul şi gândul locuitorilor teritoriului carpato-danubiano-pontic din centrul Europei.

Astfel, în perioada domniei regelui Burebista (82-44 îHr), acesta a reuşit să unească, pentru prima oară în istoria acestor pământuri, triburile geto-dacice, creând un regat puternic şi întins.

Secolele istoriei s-au perindat într-un ciclu, uneori nefiresc, transformând aceste ţinuturi, din regat dac în provincie romană, pustiite de hoarde cotropitoare, devenite apoi voievodate, iar în cele din urmă cele trei Ţări Româneşti.

Însă ideea unirii acestor teritorii a rămas neclintită în gândul românilor până când domnitorul Mihai Viteazul a reuşit, în anul 1600, să săvârşească dorinţa cea mai de preţ a tuturor: Unirea Ardealului, Moldovei şi a Ţării Româneşti sub acelaşi sceptru domnesc.
Era prea devreme însă pentru a fi uniţi, cu atâtea imperii în jurul nostru... devreme pentru români, pentru România, pentru istorie...
Au trebuit să treacă aproape 150 de ani ca să vină „Primăvara popoarelor“ - Revoluţia de la 1848, care a cuprins întreaga Europă şi a dus, în Ţările Române, la renaşterea ideii de unire a românilor.
Nume ca Ion Eliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu sunt doar câteva din cele care au strălucit pe scena politică a vremii, aducând un suflu nou, de înnoire a societăţii româneşti.
Conflictele ce aveau să apară între marile puteri ale Europei după anul 1850 au scos în evidenţă importanţa Ţărilor Române, ca state riverane Dunării şi a poziţiei strategice la gurile acesteia cât şi apropierea de Marea Neagră.
Congresele de la Viena din 1855 şi de la Paris din 1856 au fost primii paşi în drumul spre unire al celor două Ţări Româneşti prin acceptarea organizării Adunărilor Ad-hoc ce aveau să hotărască viitoarea organizare a celor două Principate române.
Ulterior, în 1858, marile puteri, printr-o nouă Conferinţă la Paris, stabilesc pentru Principate o uniune formală, cu Domn ales separat în fiecare capitală (Bucureşti şi Iaşi), cu guverne diferite şi doar cu unele instituţii comune.
Dar idealul unirii a fost mult mai puternic în sufletul românilor decât hotărârile luate la Congresele europene şi astfel Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca Domn al Moldovei la 5 ianuarie şi ca Domn al Valahiei pe 24 ianuarie 1859, punând Europa în faţa unui fapt împlinit: un Domnitor unic, unind de facto cele două Principate.
La două luni de la alegerea sa, Cuza a fost recunoscut oficial de către Marile Puteri ca singur Domnitor al Principatelor, Turcia recunoscând abia în 1861 Unirea completă, dar numai pe timpul vieţii domnitorului A. I. Cuza.
Statul naţional român a luat naştere pe 24 ianuarie 1862, numele său fiind România, iar capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.
Prin reformele sale, Alexandru Ioan Cuza a contribuit esenţial la dezvoltarea şi modernizarea societăţii româneşti şi a structurilor sale.
Actul de la 24 ianuarie 1859 a fost pasul pregătitor, nu numai pentru Independenţa României, dar mai ales pentru actul de unire deplină a ţării în fruntariile sale fireşti care a avut loc la 1 decembrie 1918.
Emisiunea filatelică este formată dintr-o coliţă şi un timbru. Fundalul coliţei reprezintă harta Principatelor Române Unite având stemele Moldovei şi Valahiei de dinaintea Unirii de la 1859.
Totodată, pe lângă versurile poeziei „Hora Unirii“ (V. Alecsandri) este figurată medalia comemorativă „24 ianuarie 1859 - Prima Cameră a Principatelor Unite“, realizată prin batere în 1864, la Bucureşti.
Timbrele reprezintă variante ale stemei Principatelor Române Unite.

(sursa: Romfilatelia)

Citiți NETICHET - Regulile ce trebuie respectate!