La 18 ani de la proclamarea Republicii Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană

Pe 2 septembrie 1990 a fost autoproclamată "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană" (RSSMT), iar la 25 noiembrie 1990, a fost ales prin vot universal Sovietului Suprem al RSSMT. La 25 august 1991 sovietul suprem al RSSMT a adoptat declaraţia de independenţă a noii republici sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană". Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea şi raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS "să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc cu privire la ocupaţia ilegală a Republicii Moldova şi retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc". Drept moment important pentru consolidarea statalităţii RMN este considerată ziua de 1 decembrie 1991, când populaţia Transnistriei şi-a ales preşedintele şi s-a pronunţat în cadrul unui referendum pentru existenţa statului transnistrean independent în număr de 98% din cei 78% de participanţi la referendumul dat, conform datelor oficiale tiraspolene.

Numele de Transnistria desemnează aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană, regiune separatistă aflată de jure în componenţa Republicii Moldova. Autorităţile separatiste ale RMN controlează teritoriul Republicii Moldova aflate la est de râul Nistru cu excepţia a şase comune, precum şi municipiul Tighina şi două comune la vest de Nistru.
Transnistria este privită la nivel internaţional ca o regiune a Moldovei, dar şi-a declarat independenţa sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană", cu capitala la Tiraspol. Acest lucru a provocat declanşarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populaţie majoritar slavă, care se teme de reunificarea cu România (dar are o majoritate relativă română, reprezentând 40% din populaţie).
Parlamentul de la Chişinău a adoptat pe 22 iulie 2005 "Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităţilor din stânga Nistrului". Proiectul de lege prevăzut în controversatul "plan Iuşcenko" prevede că Transnistria se va constitui intr-o unitate teritorială autonomă specială, în componenţa Republicii Moldova, statut asemănător cu cel al Găgăuziei. Organul reprezentativ al Transnistriei va fi Consiliul Suprem, care va adopta legi şi acte normative cu caracter local, precum şi "Legea fundamentală a Transnistriei", care nu trebuie să vină în contradicţie cu Constituţia Republicii Moldova.
Puterea judecătorească este exercitată de judecătorii şi organele de ordine, care sunt componente ale sistemului de instanţe judecătoreşti şi organe de drept ale Moldovei.
Legea prevede că Transnistria are simbolurile sale, care se aplică alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile oficiale în Transnistria sunt limba moldovenească, în baza grafiei latine, limbile ucraineană şi rusă. Transnistria are de asemenea dreptul să stabilească şi să întreţină, în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova, relaţii externe în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi umanitar.
Conform legii, după îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea şi democratizarea regiunii transnistrene, va fi desfăşurat procesul de negocieri pentru elaborarea în comun a unei legi organice cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian.