The king of hobbies and the hobby of Kings

Contact us:*e-Mail: office@stampland.net*|*Tel.: +4-0722.714.394*|*Fax: +4-0318.166.897*|*Yahoo ID: laszlo_kallai

Best view with Mozilla Firefox

Wednesday, September 24, 2008

Termopane, termopane à la Cristina Popescu

Magazinul Romfilatelia din Cluj

Tuesday, September 23, 2008

Cu "Cap de bour" prin Paris

Celebrul timbru românesc "Cap de Bour" va fi expus joi 25 septembrie, la Ambasada României la Paris, în cadrul expoziţiei filatelice care marchează aniversarea a 150 de ani de la apariţia primelor timbre româneşti.
Expoziţia cuprinde 30 de panouri ce prezintă piese de filatelie şi cartofilie selectate de Federaţia Filatelică Română, precum şi timbre şi scrisori circulate aparţinând unor colecţionari francezi. Un birou poştal temporar al Poştei franceze va funcţiona la Ambasada României, în ziua manifestării, între orele 16.00 – 20.00, se arată în comunicatul ambasadei.
Cu ocazia acestei aniversări filatelice, vor fi prezenţi şi vor vorbi publicului preşedintele Academiei Mondiale de Filatelie, Jean-Pierre Mangin şi profesorul Ştefan Gorovei, de la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, consilier al Academiei Internaţionale de Genealogie.
Expoziţia este organizată de Ambasada României la Paris în colaborare cu Academia Mondială de Filatelie, cu Federaţia Filatelică Română şi cu Asociaţia Filatelică Franţa-România.

Din presa comunistă

Expoziţie internaţională de filatelie

Mineritul este o veche ocupaţie care nu a scăpat atenţiei şi sferei de interes filatelic. Această tematică o are şi expoziţia de specialitate, al cărui vernisaj va avea loc mâine la ora 11, în holul Institutului de Mine Petroşani, încununare a prestigioasei activităţi desfăşurate cu perseverenţă de cercul filatelic "Minerul". (...) Expoziţia internaţională "Filateliştii mineri '72" are ca simbol un opaiţ cu mai multe orificii datând din timpul prezenţei romanilor în Dacia, sec. II e.n. El se păstrează la Muzeul Aurului din Brad şi, pe capac, se distinge o scenă din muna minerului (...).
(publicat în 9 septembrie 1972 de ziarul "Steagul Roşu" - Hunedoara)

Valentin Cristian Sarca: Filatelie

Această lucrare se află într-o colecţie particulară.
Grafică - Dimensiuni: 15/15 cm - Tehnică: mixtă
Autor: Sarca Valentin Cristian (n. 24 Decembrie 1975 - Comaneşti)
-Absolvent al Universităţii de Arte, Facultatea de Arte Decorative şi Design, secţia Arta Murală, Bucureşti
-Membru U.A.P. Bucuresti - 2001.
Expoziţii personale:
-Palatul Ghika (Comaneşti) - 1995, 1999;
-Galeria Kriterion Miercurea-Ciuc - 2001;
-Galeria Pro-art Gheorgheni - 2001.
Expoziţii internaţionale:
-Germania, Weil der Stadt, Galeria Manufaktur - 1995;
-Grecia, Atena - 1997;
-Germania, Casa Durer-Nuremberg - 1999;
-Germania, Berlin - 1999;
-S.U.A., Cleveland - 1999;
-S.U.A. New York - 2000.
Lucrări de artă monumentală:
-Compoziţie plafon secţia Artă monumentală 1998 şi secţia Design vestimentar - 1999 Universitatea de Artă Bucureşti;
-Compoziţie Institutul de Agronomie, Facultatea de Horticultură, Bucureşti - 1998;
-Compozitie Aeroportul Internaţional Bucureşti - Otopeni - 2000;
-Compoziţie pictură murală Volksbank - Bucureşti- 2001;
-Compoziţie pictură murală standul Ioanina - Romexpo - mai 2003.
Lucrări în colecţii particulare: Germania, Italia, Spania, Franţa, Belgia, Grecia, S.U.A. şi România.

Monday, September 22, 2008

2008 - Anul Internaţional al Planetei Pământ la ONU

Mesaj pentru Planeta Pământ

În Casa Corpului Didactic Giurgiu, s-a desfăşurat prima activitate de perfecţionare a bibliotecarilor şcolari pe semestrul II al anului şcolar 2007-2008. Tema acestei activităţi a fost dedicată planetei Pământ, întrucât anul 2008 a fost decretat, printr-o rezoluţie ONU, Anul Internaţional al Planetei Pământ. Lansarea oficială a acestui eveniment a avut loc în februarie 2008, la sediul UNESCO din Paris.
Activitatea a fost organizată de biblioteca CCD în colaborare cu biblioteca C.N. „Ion Maiorescu” din Giurgiu. Au fost abordate două probleme actuale şi mediatizate destul de des: încălzirea globală şi protecţia mediului înconjurător. După cuvântul de deschidere adresat participanţilor de către Floarea Bălan, director CCD, a fost prezentat un material despre cauzele şi efectele încălzirii globale a planetei, de către Anca Chiţu, director al Colegiului Naţional „Ion Maiorescu”. Mariana Mola, bibliotecar CCD, a prezentat cartea şi filmul „Un adevăr incomod” („An Inconvenient Truth”) de Al Gore, fost vicepreşedinte al SUA şi autorul volumului bestseller „Pământul în primejdie”(1992). Cartea prezintă, într-un limbaj simplificat şi pe înţelesul tuturor, fenomenul încălzirii globale şi importanţa reducerii emisiilor de CO2. Filmul „An Inconvenient Truth” a obţinut premiul Oscar, în anul 2007, pentru cel mai bun film documentar de lung metraj, iar melodia de pe coloana sa sonoră - „I need to wake up”- a fost premiată pentru cea mai bună melodie dintr-un film.
„Protecţia mediului înconjurător- o necesitate vitală”, material prezentat de Ionica Gogoaşă, bibliotecar C.N. „I. Maiorescu”, a captat atenţia celor prezenţi. Programul acestei activităţi a mai cuprins: un recital de cântec şi poezie susţinut de elevi, expoziţii de carte şi desene („Mesaj pentru Planeta Pământ”).
material preluat de pe blogul
Asociaţiei Bibliotecarilor din România

Sunday, September 21, 2008

Dr. Valeriu S. Neaga - o amintire de neuitat

„Les passions ont appris aux hommes la raison.” (Vauvenargues)

Au trecut deja cinci ani, de când sufletul tatălui meu s-a urcat în ceruri, în împărăţia Bunului Nostru Dumnezeu.
A fost un tată şi medic de excepţie, cum rar se mai întâlneşte în zilele noastre, ale cărui calităţi precumpănesc cu prisosinţă (omenos, generos, onest, cu o mare bunătate sufletească şi o cultură extrem de bogată), cu multă dăruire şi pricepere în tămăduirea bolilor dermato-venerice şi, în egală măsura, se ocupa de vechea şi profunda sa pasiune, din copilarie, FILATELIA, pe care dorea s-o abordeze cât mai profund şi mai ştiinţific posibil.
Pe tot parcursul vieţii, am fost alături de tatăl meu, sufleteşte, la toate evenimentele filatelice şi maximafile, atât din ţară cât şi din străinătate, bucurându-mă permanent de rezultatele şi laudele pe care le primea din partea tuturor. În ţara avea un grup restrâns de prieteni devotaţi, care l-au ajutat şi susţinut permanent în toate activităţile sale filatelice. Încă din studenţie, în oraşul Cluj-Napoca, a înfiinţat „Primul cerc filatelic studenţesc” din ţară, iar în 1957, împreuna cu alţi entuziaşti, a înfiinţat la Bacău „Prima grupă de maximafilie” din România, marcând astfel actul de naştere al unei noi arii de colecţionare din cadrul filateliei româneşti – MAXIMAFILIA, preocupare foarte puţin cunoscută în rândul colecţionarilor români. În anul 1959 a fost participant activ la organizarea unui „Cerc de studii maximafile”, care funcţiona în cadrul A.F.R., iar în 1965, cu încă trei mari filatelişti români, pun bazele Secţiei de Maximafilie din România.
În anul 1966, tatăl meu a pus bazele editării ilustratelor maxime în România şi începând cu 1967 a reuşit, ca împreună cu un grup de maximafilişti, să organizeze concursurile republicane de maximafilie. În 1972, din iniţiativa domniei sale, s-au pus bazele Simpozioanelor naţionale de maximafilie, primul având loc la Braşov.
În acelaşi an 1972, la Paris, tatăl meu a primit Marele Premiu al „Expoziţiei bilaterale România–Franţa”, înmânat personal de preşedintele Republicii Franceze.
În iulie 1973, se subliniază strădania sa în organizarea expoziţiei filatelice „SOCFILEX” din sălile Ateneului Român, unde m-am implicat personal, ca ghid-însoţitor al unor delegaţii străine.
În anul 1974, tatăl meu a avut o contribuţie decisivă în organizarea Expoziţiei de maximafilie „EUROMAX”, de la Bucureşti, reuşind să strângă personalităţi filatelice şi maximafilişti de marcă, din toate ţările Europei, unde am fost şi eu,ca fiica, prezentă în calitate de ghid-însoţitor al unor delegaţii străine.
Concomitent cu activităţile sale pe plan intern, a susţinut şi sprijinit recunoaşterea şi oficializarea Maximafiliei în cadrul F.I.P. (Federation Internationale de Philatelie), astfel ca în anul 1980 a fost ales vicepreşedinte al Comisiei F.I.P. de Maximafilie şi în 1982 devine preşedintele acestui înalt for internaţional până în 1988 când îşi dă demisia.
În anul 1990, a iniţiat şi a fondat, de asemenea, împreună cu alţi colaboratori apropiaţi „Societatea Română de Filatelie Tematică şi Maximafilie”, a carei preşedinţie a deţinut-o până în 1997, când s-a retras, continuând să activeze doar ca preşedinte de onoare până la trecerea în nefiinţă.
Sumara trecere în revista, a activităţii şi personalităţii celui care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei, profesiei de medic şi puternicei pasiuni pentru filatelie şi maximafilie, arată golul imens rămas prin dispariţia sa.
Este o plăcere deosebită, pentru mine, să transmit întregului colectiv, mulţumirile mele din suflet, pentru aceasta frumoasă şi memorabilă iniţiativă de a înfiinţa „Societatea Română de maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” întru amintirea veşnică a tatălui meu.
Cu deosebit respect,
Gabriela Mircea–Neaga (fiică)

EXPOMAX 600 - afiş

Friday, September 19, 2008

Filatelia tematică


125 DE ANI DE LA INAUGURAREA LINIEI
DE CALE FERATĂ ÎNGUSTĂ
SIGHETU MARMAŢIEI - OCNA ŞUGATAG
1883 - 1 septembrie - 2008

„Maramureş ţară veche cu oameni fără pereche” zice versul unui vechi cântec popular.

Maramureşul este un ţinut renumit pentru tradiţiile populare dar şi cu multe frumuseţi şi bogăţii naturale, situat la graniţa de nord-vest a ţării unde în trecut se ajungea cel mai greu. Venind dinspre Baia Mare sau Satu Mare trebuie să străbaţi munţii Gutâiului sau Hutei. Oraşul Sighetu Marmaţiei centrul regiunii, atestat documentar din 1334 (oraş alintat şi ca punct unde se agaţă harta în cui) până în anul 1872 era accesibil doar pe jos sau cu căruţa. La 19 noiembrie 1872, s-a deschis prima linie de cale ferată, construită de MÁV, ce venea de la Satu Mare prin Halmeu, legând acest oraş de restul Austro-Ungariei. Lemnul, aurul verde din nesfârşitele păduri maramureşene erau în centul atenţiei, precum şi bogatele zăcăminte de sare de la ocnele saline de la Coştiui, Şugatag, Bocicoiul Mare şi Izvoarele. În scurt timp în acest scop au fost construite în jurul Sighetului linii înguste pe care aceste bogăţii luau drumul spre Austro-Ungaria. Lemnul exploatat de pe valea râurilor Iza şi Mara era adus cu căruţa, încărcat în vagoane şi lua acelaşi drum. Din aceste raţionamente economice se ia hotărârea în 1883, să se construiască în jurul Sighetului două căi ferate cu ecartament îngust pentru transportul sării: Sighet-Coştiui (21,3 km) şi Sighet Obor-Ocna Şugatag (17,1 km). În acest scop se înfiinţează Societatea Căilor Ferate ale Sării din Maramureş (fila de concesiune 6009/1883). Între timp se construieşte la Sighet o moară de sare, care a fost amplasată la marginea oraşului, în apropierea viitoarei staţii de cale ferată Cămara la Sighet. Pe aceste linii înguste s-au transportat sare, lemn şi călători din anul 1883 până în anul 1926, când în baza legii publicate în Monitorul Oficial nr. 72, începând cu data de 1 mai 1926 cele două linii de cale ferată îngustă trec în administrarea CFR. Conform Ordinului nr. 88201 publicată în Foaia Oficială nr. 242/1926, prin răscumpărare, liniile de cale ferată îngustă ale sării devin proprietatea statului şi cu acea dată Societatea Căilor Ferate ale Sării din Maramureş îşi încetează existenţa. Timp de 30 de ani aceste două linii au fost administrate de CFR, iar la data de 16 martie 1956 pe baza unui ordin publicat în Foaia Oficială nr. 16 din 1956, ele au fost transferate în proprietatea şi administrarea Ministerului Sliviculturii, fiind tranformate în linii industriale forestiere pentru tranportul lemnului, altor diferite mărfuri şi de călători. Odată cu terminarea şi a exploatărilor forestiere din zonă, fără să se ţină cont de conservarea lor, între anii 1879-1881 aceste linii au fost desfinţate şi demontate efectiv pe teren. Între anii 1883 şi 1979 transbordarea măfurilor şi călătorilor de la liniile înguste Şugatag şi Coştiui pentru calea ferată normală se făcea în staţia Cămara la Sighet, singura staţie de cale ferată din România care avea 3 ecartamente: îngust, normal şi larg.
Liniile înguste ale sării cu ecartament 760 mm au fost construite între anii 1881-1883 au fost deschise succesiv pentru circulaţie pe 1 septembrie 1883, linia între Sighet Obor -Ocna Şugatag (17,1 km) şi pe 6 decembrie 1883 linia între Sighet-Coştiui (21,3 km). Datele calendaristice cu inaugurarea liniilor au fost luate ca date reale din cartea apărută în colecţia de istorie feroviară ,,Magyar Vasúti Epitekezésk Erdélyben” (Construcţii de Căi Ferate în Ardeal) - pag. 145, carte scrisă de dr. Horváth Ferenc şi dr. Kubinszky Mihály. Ambele linii au pornit din oraşul Sighetul Marmaţiei, (altitudine = 224 m) din Staţia de Cale Ferată Îngustă, locaţie distinctă situată în apropiere de Cazarma Militară, la circa 2 km de staţia de cale ferată normală şi au pătruns în regiunea de dealuri aflată în partea de sud a oraşului ajungând până în marginea munţilor vulcanici Gutâi, zone bogate în zăcăminte de sare şi aur verde - păduri. Linia Sighet - Ocna Şugatag pornea de la ramificaţia Sighet Obor (km 0 + 042) spre sud, urcând până la ocnele de sare de la Şugatag (altitudine = 462 m) la km 21 + 395. Linia a fost construită iniţial cu şină de tip 10,8, cu sarcină pe osie de 5,4 tone şi o viteza maximă de 20 km/h. După anul 1930 linia a fost refracţionaţă cu şină tip 11,8; 13,75; 23,1 şi apoi cu 23,6 care au funcţionat până la desfinţare… linie cu traseu caracteristic pentru zonă de munte: curbe aspre cu raze minime de 55 m, rampă maximă de 27 mm/m şi rezistenţă caracteristică de de 30 kg/tonă. Pe acastă linie au existat următoarele hălţi şi puncte de oprire: Sighet Obor, Ţiglărie, Vad, Berbeşti, Fereşti, Giuleşti şi Şugatag staţie terminus. Circulaţia trenurilor se făcea pe bază de cale liberă de la staţie cap de linie până la staţia finală şi retur, fiind cunoscut faptul că pe această linie îngustă nu se făceau încrucişări de trenuri, şi nici nu se circula noaptea, aplicându-se principiul că întotdeauna pe secţia de circulaţie trebuia să se afle un singur tren. Remorcarea trenurilor se făcea cu locomotive din remiza aflată în halta Cămara la Sighet, care a fost înfinţată la construcţia liniei în 1883, având un parc de locomotive cu abur de cfi din seriile: 389, Maramureş I -III, 490, 764… iar după 1974 şi locomotive DHC 45 fabricate la Uzinele 23 August Bucureşti. Între 1839 -1965 au fost folosite la transportul de călători şi două automotoare de linie îngustă.
ing. LŐRINCZ TIBERIU

Expoziţia "90 de ani de la Unirea Transilvaniei"

Thursday, September 18, 2008

Invitaţie - EXPOMAX BACĂU 600

Cea mai tânără si mai frumoasă fiică a filateliei

Eveniment remarcabil pe scena filateliei româneşti:
„SOCIETATEA ROMÂNĂ DE MAXIMAFILIE
DR. VALERIU NEAGA”

În acord cu eforturile generale ale societăţii româneşti de a se moderniza în vederea alinierii la stilul european, un grup de iniţiativă coordonat de generalul de brigadă (r) Vasile DOROŞ a creat o asociaţie filatelică, specializată în maximafilie - domeniu filatelic de tradiţie în România având simpatizanţi în toate regiunile ţării, posesori de colecţii foarte apreciate şi pe plan internaţional.
Adoptând un statut inspirat de cele ale asociaţiilor similare din Europa, asociaţia îşi propune să imprime vieţii filatelice româneşti o orientare către princiipile europe ale autonomiei în contextul colaborării internaţionale şi în special a celei europene.
Asociaţia reuneşte membri maximafilişti din diferite oraşe ale României rememorând succesele organizatorice şi competiţionale din perioada de glorie a filateliei românşti şi aduce un omagiu filateliştilor care au consolidat poziţia maximafiliei româneşti pe plan internaţional.
Utilizarea numelui celui mai mare maximafilist român, dr. Valeriu NEAGA, este o onoare oferită de membrii asociaţiei familiei sale dar, de asemenea, un motiv pentru noi de a-l omagia în acţiunile noastre viitoare.
Preambulul statutului justifică alegerea făcută după cum urmează:
„Studii şi documente existente atestă incontestabil că maximafilia a împlinit un secol de existenţă. Evenimentul cel mai important, cu semnificaţii deosebite în evoluţia mondială a maximafiliei a fost primul Congres Internaţional de Maximafilie, desfăşurat la Dijon-Franţa în anul 1947, congres la care a fost reprezentată şi Romania. Ca formă organizată a luat fiinţă în Franţa (1947) asociaţia „LES MAXIMAPHILES FRANCAIS”, prima de acest tip din lume, urmată de asociaţii similare în Belgia (1949), S.U.A. (1950) şi România (1957).
Un rol hotărâtor în crearea unui cadru organizat al maximafiliei româneşti l-a avut dr. Valeriu NEAGA, care împreună cu alţi pasionaţi filatelişti băcăuani a înfiinţat la Bacău, în anul 1957, prima „grupă de maximafilie”. Timp de 15 ani (1950 – 1965) cât dr. Valeriu NEAGA a activat ca medic la Bacău, maximafilia a făcut paşi importanţi pe plan naţional. Continuîndu-şi activitatea profesională în Bucureşti, pasionatul maximafilist dr. Valeriu NEAGA, a înfiinţat „secţia de maximafilie” în cadrul Asociaţiei Filateliştilor din România, fapt care a dus în scurt timp la crearea a zeci de grupe de maximafilie pe întreg cuprinsul ţării.
În anul 1974 Bucureştiul a găzduit Expoziţia europeană de maximafilie „EUROMAX” şi primul Simpozion Internaţional de Maximafilie. Comitetul de organizare a reuşit, graţie preşedintelui dr. Valeriu Neaga să reunească 175 expozanţi din 21 de ţări europene, din S.U.A., Argentina şi Brazilia.
Cu acest prilej a fost adoptat „Statutul Internaţional al Maximafiliei”, document care stă la baza Regulamentului special pentru aprecierea exponatelor de maximafilie al expoziţiilor F.I.P.(SERV).
Urmare a recunoaşterii cvasiunanime a personalităţii dr. Valeriu NEAGA în rândul maximafiliştilor din întreaga lume, acesta a fost ales Preşedinte al Comisiei de maximafilie a F.I.P. (1982-1988). Ca o încununare a activităţii maximafile de excepţie a dr. Valeriu NEAGA, România a avut privilegiul de a fi reprezentată de către acesta la cel mai mare eveniment filatelic de la sfârşitul mileniului trecut, Expoziţia Mondială de Filatelie „FILEX-FRANCE 99”.
Personalitate de o înaltă competenţă în activitatea profesională şi în cea de maximafilie ca hobby, dr. Valeriu NEAGA a fost un excelent organizator al manifestărilor filatelice de prestigiu, un interlocutor şi îndrumător atent al confraţilor săi, un exemplu de modestie şi dăruire totală pentru promovarea maximafiliei de calitate în plan naţional şi mondial.
In memoriam, pentru prodigioasa activitate pe tărâmul culturii prin maximafilie pe mapamond,
membrii fondatori ai asociaţiei naţionale de maximafilie înfiinţate la Bacău în anul 2007, având şi acordul membrilor familiei reputatului filatelist, decid ca asociaţia să se numească:
„SOCIETATEA ROMÂNĂ DE MAXIMAFILIE - DR. VALERIU NEAGA”.
Scopul asociaţiei este precizat în primele articole ale statutului care scot în evidenţă că:
Art.1. Asociaţia filatelică denumită „Societatea Română de Maximafilie Dr. Valeriu Neaga” (SRMDVN) este persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, cu durată nelimitată, constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române, respectiv OG 96-2000 aprobată prin Legea nr. 246/2005.
Art.2. Prevederile statutare ale „Societăţii Române de Maximafilie Dr. Valeriu Neaga” sunt în concordanţă cu regulamentele F.I.P (Federaţia Internaţională de Philatelie), F.E.P.A. (Asociaţia Federaţiilor Filatelice Europene), F.F.R. (Federaţia Filatelică Română) precum şi cu statutele asociaţiilor specializate din Uniunea Europeană.
Art.3. „Societatea Română de Maximafilie Dr. Valeriu Neaga”, membră a F.F.R., este continuatoarea tuturor formelor de organizare a maximafiliştilor, începând cu anul 1957 când a fost constituită la Bacău prima „Grupare de maximafilie” din România, a acţiunilor şi manifestărilor de maximafilie care au asigurat un loc de prestigiu maximafiliei româneşti pe plan internaţional în cele cinci decenii de existenţă.
Art.4. Societatea îndeplineşte cu precădere un act de cultură şi are ca scop să conducă la o mai bună cunoaştere a maximafiliei ca ramură specializată a filateliei.
Art.5. Sediul social al societăţii se află la Bacău – Romania, fapt ce reprezintă şi voinţa expresă exprimată olograf de urmaşii doctorului Valeriu Neaga.
Asociaţia cuprinde în structura sa membri fondatori, membri activi, membri onorifici, donatori şi membri de onoare dar şi membri asociaţi (organizaţii filatelice cu profil maximafil din ţară şi din străinătate) care vor să colaboreze cu SRMDVN pe bază de reciprocitate.
În prezent societatea îi cuprinde pe aproximativ toţi maximafiliştii din România care au o activitate recunoscută pe plan naţional şi internaţional.
Adunarea Generală de constituire a avut loc la data de 13 octombrie 2007 la Sibiu – capitala culturală europeană 2007 – cu ocazia expoziţiei bilaterale România – Luxemburg. Adunarea a fost onorată de prezenţa Domnului Joseph WOLFF, preşedintele F.I.P. şi a Domnului Jean-Pierre MANGIN, preşedintele Academiei Mondiale de Filatelie care se aflau la Sibiu pentrru expoziţie. Aceşti doi Domni au acceptat invitaţia de a deveni membri de onoare ai „Societăţii Române de Maximafilie – dr. Valeriu Neaga”, fapt care este de bun augur pentru viitoarea noastră activitate.
Structura organizatorică este bazată pe principii moderne şi flexibile. Primul Consiliu director aprobat de Adunarea Generală de constituire este format din:
1. DOROŞ Vasile - Bacău - preşedinte
2. DANILIUC Ioan - Bucureşti - prim-vicepreşedinte
3. SEMENOV Mihai - Bacău - vicepreşedinte
4. CEUCĂ Mihai - Bacău - secretar-trezorier
5. PITEA Petru - Cluj-Napoca - membru
6. POTCOAVĂ Andrei - Craiova - membru
7. CHIRICHEŞ Coriolan - Botoşani - membru
Membrii „Societăţii Române de Maximafilie – dr. Valeriu Neaga” îşi exprimă disponibilitatea de a colabora pentru progresul MAXIMAFILIEI, «cea mai tânără si mai frumoasă fiică a filateliei».
Preşedinte fondator,
G-ral (r) Vasile DOROŞ
Notă: Contactul cu «Societatea Română de Maximafilie Dr. Valeriu Neaga» poate fi stabilit prin intermediul Domnului Vasile DOROŞ, Preşedinte fondator, utilizând următoarele variante : adresa poştală: Bd-l N. Bălcescu 12-C-10, code 600051, Bacău, tel/fax: 0234 546 046, mobil: 0744 577 269, e-mail: vivi.doros@yahoo.com.

Azi a început WIPA08

Vizitaţi pagina oficială WIPA 2008 şi pagina administraţiei poştale din Austria Post.at

Wednesday, September 17, 2008

Raritate românească la Casa de licitaţii David Feldman

Preţ de pornire: 32.000 de euro
Casa de licitaţii David Feldman

Piese româneşti la casa de licitaţii Heinrich Köehler


Preţ de pornire: 300 de euro

Preţ de pornire: 500 de euro

Preţ de pornire: 600 de euro

Preţ de pornire: 1.000 de euro

Preţ de pornire: 1.500 de euro
Puteţi licita pentru piesele prezentate, dar şi pentru alte peste 200 de piese, aici: Heinrich Köehler Auction

Thursday, September 11, 2008

Tuesday, September 9, 2008

BACĂU 600

trimite Trimite prin Y!M
Eveniment editorial
Salutări din Bacău

Oamenii se nasc, trăiesc şi, când le vine timpul, trec în eternitate. Oraşul rămâne. Generaţiile se succed într-o repetare continuă. E dreptul lor să ştie istoria aşezării în care se formează şi muncesc, în care iubesc şi îşi cresc copii şi apoi, mai devreme sau târziu, îşi dorm somnul veşniciei. Ciclurile vieţii se repetă de sute, poate de mii de ani. Mărturiile pe care le moştenim trebuie păstrate cu sfinţenie şi transmise. Albumul îşi propune să transmită contemporanilor şi generaţiilor viitoare o mică moştenire. - susţine autoul volumului Salutări din Bacău, reputatul filatelist, Ioan Catană. Lucrarea a apărut la editura Cetatea Doamnei din Piatra Neamţ şi este dedicată aniversării a 600 ani de la prima atestare documentară al oraşului Bacău.
Colecţionarea cărţilor poştale ilustrate, a vederilor cum sunt cunoscute de marele public, a generat o adevărată ”explozie” la începutul secolului al XX-lea. Posibilităţile reduse de călătorie şi informare, din acea perioadă, au impulsionat un mare număr de colectionari, femei în general, să realizeze un frumos şi bogat volum de corespondenţă sau schimb de cărţi poştale ilustrate cu rudele sau cu alţi indragostiti de cartofilie. Cărţile poştale ilustrate cu imagini din localităţile ţării şi din străinătate erau preferate, bunicile şi mătuşile noastre realizând adevărate albume cu ”trasee turistice”. Ulterior, aceste albumele au fost preluate de colecţionari şi treptat a apărut o nouă mare pasiune: cartofilia. Majoritatea colecţionarilor de cărţi poştale ilustrate fiind şi filatelişti au introdus reguli de colecţionare şi de realizare a exponatelor pentru a fi prezentate marelui public. Se organizează expoziţii locale şi naţionale, simpozioane, se editează lucrări de specialitate şi albume. La fel ca în marile centre filatelice ale ţării şi la Bacău exista un apreciat număr de colecţionari de cărţi poştale ilustrate şi o intensa activitate. ”Expoziţia Naţională de Cartofilie Bacău 1999” rămâne un exemplu de popularizare a acestui domeniu de colecţionistică care conservă imaginea generaţiilor viitoare.
Autorul prezentului album, filatelist şi colecţionar de cărţi poştale ilustrate de peste 25 de ani, are o bogată activitate expoziţională şi publicistică. În album este prezentată o selecţie din colecţia-exponat ce cuprinde peste 500 de cărţi poştale ilustrate cu imagini din Bacău. Selecţia a fost realizată cu scopul de a prezenta o evoluţie în timp a urbanisticii municipiului Bacău. Textele, ce cuprind în cea mai mare parte informaţii monografice, completează în mod sugestiv imaginile. În finalul albumului este prezentat un document inedit: primul regulament de urbanism al oraşului Bacău din anul 1887. - scrie în prefaţa cărţii, Leonard Paşcanu, preşedintele Federaţie Filatelice Române.
Lucrarea lui Ioan Catană este una de excepţie. Această apreciere se referă, atât la conţinut, cât şi la prezentare. Este o carte îngrijită şi realizată din punct de vedere tipografic în condiţii excepţionale. Conţine peste 170 de imagini color (cărţi poştale, facsimile după documente de epocă şi hărţi ale oraşului Bacău), iar prefaţa este tradusă şi în engleză. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Bacău şi al Consiliului Local al Municipiului Bacău şi a apărut într-un tiraj de 1000 de exemplare. Lansarea volumului va avea loc pe 6 octombrie a.c. în cadrul manifestărilor organizate cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la prima atestare documentară al oraşului Bacău.
Deşi prima arestare documentară o găsim în privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun negustorilor din Lvov (6.10.1408), originea oraşului Bacău se pierde în negura timpului. În arhivele Vaticanului, pe hărţile Evului Mediu precum şi în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturiseşte că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florenţa, sub numele de Bacovia. Istoricul Nicolae Iorga, este de părere că denumirea oraşului Bacău derivă de la slavul Bâc = Zimbru, bour, taur, ceea ce denotă că pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. La sfârşitul secolului al XIV-lea, Bacăul era bine închegat ca aşezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldova, având atribuţii militare şi comerciale foarte importante.
cartea, integral, puteţi descărca în format PDF de aici (78.028.113 bytes)
despre Ioan Catană 1; 2; 3; 4; 5
Google PageRank CheckerFree counter and web statsClicky Web Analytics