Câinii latră, caravana trece. (1)

Curentul, 22 noiembrie 2006

Romfilatelia - "căpuşa" bugetului Poştei Române

Un sfert de miliard de lei vechi costă lunar numai copierea pe CD (!!!) a imaginilor mărcilor poştale.

"O lume într-un timbru", aşa cum sună logo-ul său, SC Romfilatelia SA a fost înfiinţată în 2004 prin Hotărârea de Guvern nr. 42/2004, având ca obiect de activitate emiterea, punerea şi retragerea din circulaţie a timbrelor şi a efectelor poştale. Apariţia agentului economic SC Romfilatelia SA a avut la bază principiul externalizării serviciilor conexe ale companiilor de stat. În practică "manevra" s-a dovedit o operaţiune de căpuşare a unei societăţi de importanţă strategica. Reţeta a fost şi este simplă. Societatea nou- înfiinţată primeşte de la CN Poşta Română SA (CNPR) dreptul exclusiv de a tipări şi vinde către Poştă instrumentele de plată pentru contravaloarea serviciilor poştale. Acoperirea legală a activităţii economice a nou-înfiinţatei societăţi s-a făcut prin semnarea contractului de cesiune nr. 101/1628 din 19.04.2004, încheiat între CNPR şi Romfilatelia. Prin acest act, ultima capătă dreptul exclusiv de distribuţie şi comercializare a timbrelor şi efectelor poştale destinate plăţii contravalorii serviciului poştal. Ulterior, în relaţia comercială a celor două entităţi a mai intervenit şi un contract cadru de vânzare-cumpărare a timbrelor şi efectelor poştale destinate plăţii contravalorii serviciilor poştale (101/1629 din 19.04.2004), precum şi un contract cadru de tipărire a timbrelor şi efectelor poştale la tipografia "Fabrica de Timbre", care nu este altceva decât o sucursală a CNPR. Astfel, ca şi circuit economic, lucrurile stau în felul următor: CNPR comandă la Romfilatelia efectele necesare, iar Romfilatelia comandă tiparirea lor la sucursala CNPR, după care le revinde la preţuri mult mai mari decât cele plătite pentru producţie... tot la CNPR. Această manevră, care practic rezumă activitatea Romfilatelia la plimbatul hârtiilor, costă Poşta, lunar, între trei şi patru miliarde de lei vechi. Pierderea consistentă se produce la fiecare comandă, deşi mărcile necesare la ghişee sunt realizate în propria ogradă a Poştei. Iată, în mare, reţeta "de succes" pentru un prestator. Pentru Romfilatelia, afacerea este supercomodă, având un singur client şi fiind singurul furnizor pentru un singur tip de marfă. De mai bine de doi ani, aceasta situaţie continuă fără ca acest lucru să deranjeze cumva conducerea Poştei, Ministerul Comunicaţiilor sau responsabilii guvernamentali. Conform preşedintelui Federaţiei Filatelice Române, Leonard Paşcanu, în cercurile "cunoscătorilor" circulă ideea că "protecţia căpuşei vine de la Palatul Victoria", această scuză fiind şi cheia tăcerii ministrului comunicaţiilor.

"Negocierea preţului" - o pseudotocmeală

Având în vedere că aşa cum s-a închegat relaţia economică prestator-client (un singur furnizor Romfilatelia şi un singur beneficiar CNRP), negocierea sumelor ce trebuiau plătite pentru pseudoactivitatea furnizorului a fost practic o formalitate.
În acest sens, a fost întocmită o "calculaţie cheltuieli privind activitatea de editare-machetare-tipărire-distribuire timbre şi efecte poştale". Cheltuielile calculate cu editarea mărcilor poştale necesare francării trimiterilor poştale sunt cel puţin nerealiste.
Documentul prevede emiterea a 120 de mărci poştale diferite pe parcursul unui an, iar pentru obţinerea de "diferite materiale documentare şi imagini" erau alocate nu mai putin de 1,2 miliarde de lei vechi anual.
Transpunerea imaginilor pe CD-uri şi imprimarea lor pentru a fi transmise machetatorilor costă aproape un sfert de miliard lei vechi!!! Lista cheltuielilor supraapreciate continuă cu: analiza machetelor în urma unui concurs, operaţiune acceptata de conducerea Poştei la 18.000 de euro anual. Adică, daca ţinem cont ca sunt 15 membri în Comisia Filatelica, fiecare primeşte 100 de euro lunar numai pentru analiza machetei viitorului timbru. Machetatorii sunt de asemenea bine plătiţi, generos, primind nu mai putin de 60.000 de euro anual (pentru realizarea celor 120 de marci poştale) în cadrul colaborării cu CNPR, via Romfilatelia.
Lista este îngroşată şi de alte activităţi, precum urmărirea modului de tipărire, acordarea "bunului de tipar" de către serviciul CTC, care mai uşurează bugetul Poştei cu 1,3 miliarde de lei vechi, în conditiile în care lucrătorii responsabili cu aceste operaţiuni sunt chiar angajaţii Poştei (salariaţi ai Fabricii de Timbre). La capitolul promovare a produselor mai sunt înghiţiţi 350 milioane de lei vechi. Sunt doar cîteva dintre cele mai edificatoare capitole ale documentului.

"Ancheta ministerială", pierdută prin sertare

La finele anului 2004, ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor, Dan Nica, a ordonat Corpului de Control al ministerului o anchetă. Concluziile controlului s-au materializat în actul de constatare nr. 180/22.12.2004, care, deşi scoate la iveală o serie de nereguli şi cere expres directorului general, Cristina Popescu, şi directorului economic remedierea disfuncţiunilor sesizate, rămâne fără ecou penal. Cea mai grava "deficienţă" sesizată de Corpul de Control figurează la punctul unu al raportului şi impută conducerii Romfilatelia divizarea ilegală a executării de lucrări şi prestări servicii care aveau ca scop modernizarea sediului Romfilatelia. Scopul manevrei a fost acela de a evita atribuirea contractului cu o valoare estimată de 20 miliarde de lei vechi prin licitaţie, aşa cum cereau prevederile legale (OUG 60/2001 art. 15). Obiectivul de investiţie a fost divizat în şapte contracte, deşi, conform aceleiaşi legi (OUG 60/2001 art. 15), conducerea "Romfilatelia" nu avea dreptul. "Prin divizarea investiţiei în locul organizării licitaţiei, au fost organizate selecţii de ofertă. La fiecare dintre cele şapte selecţii de oferte au participat aceleaşi trei firme, iar câştigătoare a fost declarata aceeaşi firmă pentru toate cele şapte selecţii de ofertă".