Presa despre EFIRO 2008 (4)

EFIRO 2008 - Cursa timbrelor de milioane de euro

de Caterina NICOLAE, Alina BĂDĂLAN TURCITU

Mark Lorentzen a cheltuit 2 milioane de euro pentru a completa colecţia strânsă de tatăl său de-a lungul vieţii # Cum a acceptat regina Marii Britanii să-şi aducă comoara în România

Femei cu rochii de seară, bărbaţi cu papion, dansuri de societate, muzică aleasă – aşa s-a scurs ultima seară a filateliştilor adunaţi în Bucureşti la cea mai mare expoziţie din lume, din acest an. O lume pestriţă, adunată de pe toate continentele, oameni care se mai întâlniseră la alte expoziţii sau licitaţii sau doar auziseră unii de alţii, cu o singură trăsătură comună – goana după timbre. O goană nebună, în care petreci zeci de ani pentru a completa o colecţie, studiezi fiecare timbru şi construieşti o întreagă lume în jurul lui.

Timbrele şi poveştile lor

Pentru că valoarea unei colecţii nu stă numai în peticele de hârtie, ci şi în felul în care spui povestea lor. Ai o colecţie de timbre cu păsări pe cale de dispariţie – storci lacrimi de la cei care o văd povestind soarta fiecărei zburătoare, ai o colecţie de timbre emise în Danemarca pe vremea când nu exista poşta universală, iar schimburile se făceau pe baza unor acorduri bilaterale – îi plimbi pe cei care o admiră prin istoria acelor ani. Pare o joacă, dar studiile filateliştilor împătimiţi sunt lucruri serioase care îmbină cunoştinţe din toate domeniile. Iar când ai intrat în jocul timbrelor, banii pe care îi arunci pe o bucăţică de hârtie pentru a-ţi definitiva opera nu mai au nici o importanţă.

Mark Lorentzen crede că a moştenit genetic pasiunea pentru timbre

Câştigătorul Marelui Premiu Internaţional EFIRO 2008, de pildă, spune că a cheltuit aproape 2 milioane de euro. El este cel cu colecţia din Danemarca denumită „Across the Danish Border”. Îl cheamă Mark Lorentzen, este american de origine daneză, şi spune că îşi dă seama că multă lume s-ar putea să nu-i înţeleagă pasiunea. Colecţia premiată a fost adunată în zeci de ani. „Temelia” a fost pusă de tatăl său, şi el filatelist împătimit. Mark crede că a moştenit pasiunea genetic.
La şase ani aduna timbre viu colorate, la 18 – avea propriile lui colecţii. A lăsat apoi timbrele mult timp şi s-a reaplecat asupra lor abia în ultimii ani a vieţii tătălui său. Şi-a promis că îi va completa colecţia pe care o adunase de-a lungul vieţii, iar suma pe care a cheltuit-o nu i se pare mare când se gândeşte la opera finală. A fost o investiţie profitabilă? „Nu mi-am pus problema aşa. Financiar vorbind, probabil că nu. Probabil că aş fi putut găsi alte domenii mai rentabile. Dacă ar fi să vând colecţia peste câţiva ani, ipotetic vorbind, pentru că nu am o astfel de intenţie, aş obţine probabil suma investită plus 10%”, ne-a spus Mark Lorentzen.

Marile premii

Ultima seară a EFIRO 2008 fost seara premianţilor. Din mai bine de 800 de colecţii intrate în competiţie (EFIRO 2008 a fost a doua expoziţie filatelică din toate timpurile, ca întindere) 172 au primit medalii de aur şi distincţii speciale. Bineînţeles că cele mai importante medalii – Marele Premiu Naţional, Marele Premiu Internaţional şi premiul EFIRO 2008 – n-au ajuns la nici un colecţionar român. Sumele pe care trebuie să le investeşti în colecţii de asemenea rang, depăşesc posibilităţile financiare, chiar dacă pasiunea este la fel de mare ca a celor care îşi permit să investească milioane în timbre.
Marele Premiu Naţional a fost câştigat de Joseph Hackmey, un cetăţean israelian, deţinătorul celui mai scump ziar din lume – Zimburulu şi Vulturu – tipărit în noiembrie 1858 la Galaţi. Valoarea sa este dată de cele opt timbre Cap de Bour care îl franchează. Marele Premiu Internaţional a fost câştigat de Mark Lorentzen, iar Marele Premiu EFIRO 2008 de un filatelist din Emiratele Arabe Unite pentru colecţia „India 1852-1855 – The Scinde District Dawk”.

Cum a ales juriul

Dar cum a cântărit juriul care colecţii merită premiate? Criteriile sunt atât de stufoase, încât numai un filatelist împătimit le-ar putea descifra pe deplin. Sunt, aproape, sute de condiţii pe care o colecţie trebuie să le îndeplinească. Cei 54 de membri ai juriului au punctat mai întâi prezentarea (adică „împachetarea” colecţiei pe foaie), apoi tratarea temei (se urmăreşte dacă colecţionarul are toate timbrele din perioada menţionată pe etichetă) şi importanţa colecţiei (dacă cuprinde prima emisiune de timbre dintr-o ţară, colecţia este considerată de-a dreptul fabuloasă). Au contat şi cunoştinţele colecţionarilor – nu i-a testat nimeni cu întrebări, să vadă ce şi cât ştie, însă juriul a urmărit textul scris, anexat colecţiei..
Calitatea pieselor s-a punctat foarte migălos. Cu pensete şi lupe, experţii din juriu au luat la purecat fiecare amănunt, oricât de mic: dacă a scăpat vreo margine de ştampilă pe timbru (se apreciază mai mult piesa neştampilată, de regulă), dacă marginea timbrului a fost suficient de mare, cât de proaspătă a fost culoarea şi musai, calitatea gumei. Aceasta trebuie să fie originală, pentru ca timbrul să poată fi recunoscut la întreaga sa valoare. Unele piese pot avea gumă artificială, parţială sau deloc.
Îndrăzneala de a lipi gumă artificială este considerată fraudă. S-a mai punctat şi claritatea ştampilelor sau culoarea tuşului. De pildă, tuşul roşu, fiind mai puţin întâlnit pe timbre, a avut un punctaj mai mare decât cel negru. Cel mai mult, o colecţie poate să obţină 100 de puncte. Însă nici o colecţie filatelică nu a primit vreodată punctajul maxim, şi nici nu va primi vreodată, explică filateliştii. Recordul de până acum a fost, la expoziţiile mondiale, de 98 de puncte.

Cum au fost „tratate” timbrele la EFIRO

La Curtea de Onoare, a fost expusă o parte din colecţia reginei Marii Britanii, cu fabuloasele timbre Black Penny (primele mărci poştale din lume), însoţite de doi dintre cei mai buni custozi ai Marii Britanii. Înainte de a-şi da acceptul pentru participare, regina a pus câteva condiţii organizatorilor: pază non stop de toate felurile, şi umană şi electronică, temperatură de 18 grade permanent, lumină specială, care să nu bată direct pe timbre şi lobby. În privinţa eventualelor furturi, colecţionarii au stat oarecum liniştiţi: „Aşa ceva nu se poate fura, că n-ai ce să faci cu ele. Sunt atât de valoroase, încât n-ai unde să le vinzi, că sunt recunoscute imediat”, a adăugat Leonard Paşcanu.

-----------------------------------------------------------------------------

Timbre româneşti mai vechi decât „Capul de Bour“, la EFIRO 2008

de Miron Manega

Pe o suprafaţă de 20.000 de metri pătraţi au fost expuse colecţii de timbre în valoare de peste 400 de milioane de euro. Octavian Penda a fost din nou „vedetă“ Prima Expoziţie Filatelică Mondială organizată în România a însemnat o sansă fără precedent pentru colecţionarii de timbre români. Tot ce este mai valoros în lume în materie de filatelie tradiţională, filatelie tematică si fiscalotelie (domeniu relativ recent, care cultivă colecţionarea de timbre fiscale) a fost prezent la EFIRO 2008 (Expoziţia Filatelică Română) în perioada 20-27 iunie. EFIRO 2008 a fost prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la emiterea primei mărci postale românesti, celebrul „Cap de Bour“ (1858).

Una dintre „vedetele“ expoziţiei a fost timbrul gravat al lui Octavian Penda, reprezentându-l pe Carol I cu barbă. De fapt, gravura este o reproducere manuală a timbrului emis în al 25-lea an de domnie al primului nostru rege. Alte două „vedete“ au fost „Zimbrulu şi Vulturulu“ (cel mai scump ziar din lume) şi colecţia de timbre (de fapt, o infimă parte din ea) a reginei Angliei. Un fapt ieşit din comun (deşi ignorat de presă) a fost prezenţa, în spaţiul expoziţional, a unor timbre româneşti mai vechi decât „Capul de bour“: timbrele fiscale fixe, apărute în Principatele Române în 1856.

„Antecedente“ EFIRO

Prima expoziţie EFIRO cu participare internaţională s-a desfăsurat în anul 1932, la Fundaţia Academiei Române - Sala „Ioan I. Dales“ din Bucureşti, iar următoarele două au avut loc la Palatul Parlamentului, în 1998 şi 2004. La EFIRO 1932 au expus 40 de filatelişti, remarcându-se colecţia Regelui Carol al II-lea, a baronului Witzleben, a lui George Mathescu-Sinaia, a lui Rudolf Zoscsak şi a lui Eduard Cohen. EFIRO 1998 a fost dedicată aniversării a 140 de ani de la punerea în circulaţie a emisiunii „Cap de bour“ - Moldova si a 150 de ani de la Revoluţia din 1848. Au expus 237 colecţionari, iar Marele Premiu i-a fost atribuit lui Hedy Faibel (Israel). EFIRO 2004 a fost dedicată celui de-al 23-lea congres al Uniunii Poştale Universale (UPU) şi aniversării a 130 de ani de la fondarea acestei instituţii. Au expus 120 de colecţionari şi 27 de administraţii poştale, fiind distinse cu medalia de aur colecţiile Constantin V. Milu, Vasile M. Popescu şi Mircea M. Dragoteanu. Cu această ocazie, Romfilatelia, societate specializată în emiterea şi comercializarea mărcilor poştale în România, a pus în circulaţie o emisiune de timbre reprezentându-i pe Amerigo Vespucci şi doi celebri cartografi (Mercator şi Jodocus Honius). Această emisiune filatelică complexă, editată într-un tiraj de 2.500 mape de lux, a fost o premieră în România. Mapa, care conţinea 4 file şi două medalii comemorative de argint, s-a vândut, la momentul acela, cu 200 de euro. Timbrul şi medaliile au fost realizate grafic de Octavian Penda. Preţul lor a crescut de atunci de cel puţin 10 ori, pentru că, între timp, timbrele acelea au obţinut două mari premii în Austria şi Germania, devenind primele timbre româneşti premiate internaţional pentru realizarea artistică.

Colecţia fanion

EFIRO 2008 este prima Expoziţie Filatelică Mondială organizată în ţara noastră (celelalte au avut doar prezenţe internaţionale). Au participat peste 800 de colecţionari din 74 de ţări, pe un spaţiu expoziţional de 20.000 de metri pătraţi, iar valoarea colecţiilor a fost de peste 400 de milioane de euro. Expoziţia mondială a fost grandioasă: 3.700 feţe de panou (a câte16 planşe), cu doar 300 mai puţine decât cea mai mare expoziţie mondială, care a avut loc în urmă cu mai bine de 10 ani, la New York (4.000 feţe de panou). Printre elementele de spectacol ale Expoziţiei Mondiale de Filatelie EFIRO 2008, câteva au atras atenţia în mod special: micul eşantion din colecţia reginei Angliei (colecţia fanion a filateliei modiale), expunerea celui mai scump ziar din lume („Zimbrulu şi Vulturulu“) şi, din nou, prezenţa lui Octavian Penda, de data asta cu un timbru gravat, o reproducere manuală a timbrului aniversar din 1872 - „Carol cu barbă“. Lucrarea a fost apreciată elogios de Jos Wolff, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Filatelie (FIP), care a vizitat standul Romfilatelia (editorul timbrului) imediat după festivitatea de deschidere. Timbrul lui Penda a fost realizat în 200 de exemplare, epuizate rapid, la un preţ de vânzare de 277 lei.

Misteriosul domn Hackmey

În privinţa celui mai scump ziar din lume („Zimbrulu şi Vulturulu“) exista o nedumerire. Până în 2006 el aparţinuse lui Roberto Tomasini şi era evaluat la peste 3 milioane de euro. În urma unei licitaţii organizate de Casa Feldman, la Geneva, pe 3 decembrie 2006, ziarul, cu cele opt timbre „Cap de Bour“, a intrat în colecţia evreului londonez Joseph Hackmey. Acesta l-a cumpărat însă cu 830.000 euro, un preţ mult sub valoarea lui reală. Explicaţia ne-a dat-o Leonard Paşcanu: „Licitaţiile pornesc de la un preţ mai mic decât valoarea de piaţă. În mod normal, Hackmey trebuia să aibă contracandidat la strigare statul român, care-si anunţase intenţia de a participa la licitaţie. Numai că Guvernul şi-a dat acordul oficial de cumpărare a timbrului la două luni după terminarea licitaţiei. Joseph Hackmey a câştigat astfel, licitând de unul singur“. Hackmey s-a prezentat la EFIRO 2008 cu o colecţie de timbre expusă pe 8 panouri. Printre cele 128 de planşe păzite permanent de poliţisti înarmaţi se afla, evident, si celebrul ziar. „Colecţia lui Joseph Hackney, «România clasică», este, la ora actuală, cea mai bună colecţie de timbre clasice româneşti din toate timpurile - ne-a precizat Leonard Paşcanu. El a obţinut Marele Premiu Naţional EFIRO 2008“. Celelalte două mari premii EFIRO au fost obţinute de un indian pe nume Sayeed (Marele Premiu) şi de danezul Mark Lorentzen (Marele Premiu Internaţional).

O fi acelaşi Tomasini?

Un element trecut neobservat, dar de mare importanţă pentru relansarea filateliei româneşti a fost licitaţia publică de timbre, organizată în cadrul expoziţiei de Yaman Company (casă de licitaţii românească aparţinând lui Sorin Pantiş), care, cu excepţia îngrozitoarei lipse de transparenţă, s-a desfăşurat după cele mai înalte standarde europene. Din cele 503 piese scoase la licitaţie, cele româneşti s-au vândut în proporţie de peste 70% iar cele străine - peste 50%. Unul dintre exponatele rarisime (adjudecat la 11.000 de euro) a fost o scrisoare din 1858 trimisă din Moldova în Ţara Românească. Plicul are pe faţă un ştraif de patru timbre „Cap de Bour“ de 40 de parale. Nu ştim cine l-a cumpărat, nu ştim nici cui a aparţinut, dar pe plic, în fotografia din catalogul licitaţiei, se poate citi un nume: Tomasini. Ceea ce ne face să bănuim că proprietarul plicului timbrat este acelaşi Tomasini care a deţinut, până în 2006, „Zimbrulu si Vulturulu“.

Francisc Ambruş şi timbrul din 1856

Am aflat cu surprindere că nu „Capul de Bour“ este primul timbru românesc, ci un altul, mai vechi cu doi ani. Si nu este un timbru poştal, ci unul fiscal. „Înainte să apară marca poştală, apăruse marca fiscală“ - ne-a explicat Leonard Paşcanu, care este specializat nu numai în filatelie, ci si în fiscalotelie, o disciplină apărută cu vreo zece ani în urmă. „În Principatele Române, asta se întâmpla pe la 1856. Marca fiscală a fost înfiinţată pentru a colecta taxe. La început timbrul era tipărit, nu ştampilat, nici aplicat. Pe aceeaşi foaie timbrată era aplicat şi timbrul orb, în relief“. Primul timbru fiscal românesc l-am găsit expus pe panourile colecţionarului Francisc Ambruş, participant şi el la expoziţie. „Eu am celebrat - spune fiscalotelistul - 150 de ani de la apariţia primului timbru românesc la Palatul Şuţu, acum doi ani. Am făcut-o pe banii mei, pentru că nimeni nu era interesat să sprijine această acţiune. Sunt însă convins că în curând timbrul fiscal va căpăta valoarea pe care o merită“.

„Domneasca Ordonanţă“ de înfiinţare a timbrului fiscal

La 12 ianuarie 1856, domnitorul Grigore Ghica decreta: „NOI/GRIGORE GIKA BBD/Prin mila lui Dumnezeu/DOMN-ŢĂREI MOLDOVEI:/Criza finanţiară ce sau dizvălit prin difscitul budgetului şi prin sporirea crescând a cheltuielilor estraordinare motivate de împregiurările actuale, au trebuit să provoace crearea de noue resurse pentru fisc. În această privire găsindusă de cuviinţă a se statornici tacsia timbrului, sau elaborat de cătră Departamentul Finanţelor proectul cuvenit, pe care după modificările ce iau făcut Consiliul Nostru, l’am recomandat deliberaţiei Divanului General. Acest proect adoptânduse de Divan, cu unanimitatea voturilor, sau supus aprobaţiei Noastre. (…) Noi am întărit citatul proect, si dându-i putere de Legiuire ordonămu: Art.1. Se statorniceşte tacsia timbrului pentru toate înscrisurile ce feţile particulare ar voi a fi supuse puterei legilor; fără ecsepţie pentru acela ce ar fi în o ţară streină. (…) Art. 2. Tacsierea aceasta este de două feliuri, adică: I-iu a timbrului gradual, si al II-le al timbrului fics“...