Dracula în Anglia

Poșta regală din Marea Britanie (Royal Mail) a emis șase mărci poștale având ca subiect celebre personaje din filme. Printre acestea se află și povestea personajului devenit în ultimii ani brand de țară pentru România - Dracula. Pe lângă povestea lui Bram Stoker mărcile engleze au ca subiect principal operele cinematografice Carry On Sergeant, Carry On Cleo, The Curse of Frankenstein, Carry on Screaming și Carry on Screaming.

Vlad Țepeș alias Dracula

Se presupune că este vorba despre Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul. El obişnuia însă să se semneze cu numele tatălui său, „Dracula”, fapt dovedit de o primă însemnare documentară de la Bucureşti, datată 20 septembrie 1459, şi de portretul datorat lui Odhsenbach Stambuch.
Termenul de Dracula este derivat din românescul - Drăculea - fiul lui Dracul, tatăl său având acest titlu datorită decoraţiei, primită de la regele Ungariei, care înfăţişa un dragon.
Scriitorul britanic Bram Stoker putea uşor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săseşti din secolul al XV-lea, ce se găseau şi în colecţiile de la British Museum, în care Vlad Ţepeş este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om şi un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces şi la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Ţepeş ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideia să ia prinţul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, „Dracula”. Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relaţie de amiciţie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vámbéry (Hermann Vamberger), şi este posibil ca acesta să îi fi dat informaţii despre Vlad Ţepeş. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menţionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoştinţelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie reţinut şi faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) şi mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, menţiuni istorice şi experienţe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită menţionat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general saşii - se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputaţia voievodului. Astfel ar putea asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon şi diavol, să explice o legătură mai puternică între Vlad Ţepeş şi vampirism?
Tot Bram Stoker a avut ideia să asociaze acestei legende europene un animal sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus rotundus).

Dracula în presa străină şi ecranizări

Dacă nu ar fi scris Bram Stoker romanul „Dracula” în 1898, cu siguranţă Vlad Ţepeş ar fi rămas necunoscut pentru cei din afara României. Deşi romanul se îndepărtează de realitate, descriindu-l pe Vlad Ţepeş ca un personaj mitologic - vampir, el este cauza notorietăţii de care se bucură şi în prezent domnitorul român.
Prima ecranizare a romanului a fost făcută în Germania în 1922, filmul numindu-se „Nosferatu, Eine Symphonie des Grauens” (Nosferatu. O simfonie a ororilor), avându-l în distribuţie pe actorul Max Schreck. Numele contelui Dracula este schimbat aici în contele Orlok, din cauză că regizorul filmului, F.W. Murnau nu putuse obţine la acea vreme acordul autorului pentru ecranizare.
Ecranizarea propriu-zisă a romanului (cu numele eroului neschimbat) se filmează în 1931 - horror-ul clasic „Dracula”, avându-l în rolul principal pe actorul de origine maghiară Béla Lugosi.
Ultima ecranizare - şi cea mai fidelă, şi cea mai cunoscută - este filmată în 1992. Filmul - „Bram Stoker's Dracula” este regizat de Francis Ford Coppola şi are în distribuţie actori consacraţi de la Hollywood, începând cu Gary Oldman - contele Dracula, alături de Anthony Hopkins - Dr. Van Helsing, Winona Ryder, Keanu Reeves şi Cary Elwes. (sursă: Wikipedia - Enciclopedia liberă)

Alte mărci poștale „Dracula