Filatelia românească n-a fost prea darnică, oglindind cu destulă zgârcenie, figura şi opera sa. Cu toate acestea, mulţi ar fi tentaţi să afirme contrariul, pentru că:
a) figura poetului şi aspecte din opera sa apar în trei serii de mărci poştale dedicate exclusiv poetului (1939, 1950 şi 1975);
b) figura poetului şi aspecte din opera sa apar încă în şase serii de mărci poştale, dar împreună cu alte personalităţi ale culturii şi literaturii române şi universale (1947, 1958, 1961, 1964, 1982 şi 1989).
Totuşi, cele 14 mărci poştale dedicate lui Mihai Eminescu, apărute timp de 111 ani de la moartea lui şi 61 de ani de la apariţia primei mărci poştale ce i-a fost dedicată, parcă este prea puţin.
Prima emisiune de mărci poştale ce i-a fost dedicată lui Eminescu a fost tipărită în anul 1939, cu prilejul comemorării a jumătate de veac de la moartea lui. Parcă a venit prea târziu această recunoaştere. Emisiunea este alcătuită din două valori: două portrete ale scriitorului. Primul este tabloul arhicunoscut al lui Eminescu, cel din timpul studenţiei; cel de-al doilea este cel pictat de Mişu Popp în anii în care Eminescu era la apogeu.
Emisiunile poştale din anii 1947, 1958 şi 1964 reproduc acelaşi chip de zeitate, feciorelnic, cu capul orientat spre dreapta, păr bogat, fruntea largă şi privirea senină, privind semeţ spre viitorul poporului nostru. Am putea spune că acest portret este prototipul frumuseţii masculine.
Pe marca poştală emisă în anul 1975 Eminescu ne este înfăţişat cu figura orientată spre stânga, alături de imaginea casei părinteşti.
După părerea noastră, cea mai frumoasă şi mai reuşită emisiune poştală dedicată lui Eminescu şi operei sale este cea scoasă în anul 1950, cu prilejul aniversării unui secol de la naşterea sa.
Graficianul D. Ştiubei, realizatorul machetelor, s-a întrecut pe sine.
Scena este realizată din cinci valori: unul din ultimele portrete ale lui Eminescu, precum şi patru scene simbolice din poeziile sale: Scrisoarea III, Înger şi demon, Împărat şi proletar şi Viaţa. Această emisiune a fost supratipărită în anul 1952.
Eminescu şi creaţia sa se regăsesc şi în emisiunile poştale din anii 1947, 1958, 1961, 1964, 1989, 1992 şi 1994, de această dată câte o valoare în fiecare serie, alături de personalităţi ale culturii româneşti şi universale.
Din fericire, există foarte multe alte materiale filatelice dedicate lui Eminescu şi operei sale, care au fost editate de Poşta Română sau de către asociaţiile filatelice din toate judeţele ţării. Aşa sunt plicurile cu marcă fixă, cărţile poştale maxime sau plicurile aniversare sau comemorative, realizate în judeţul Botoşani.
Chipul lui Eminescu şi atâtea din poeziile sale se regăsesc şi pe plachete şi medalii emise de Societatea Numismatică Română sau de către filialele sale judeţene.
Sunt cunoscute 109 plachete şi medalii, de diferite dimensiuni şi din diferite materiale, emise până în prezent. Cele patru portrete cunoscute ale poetului sunt reproduse aproape în mod egal pe acestea, cu un plus de nouă bucăţi pentru primul său portret.
Prima piesă a fost realizată în anul 1904 şi este un medalion. Pe aversul lui este o inscripţie dedicată marelui voievod Ştefan cel Mare (400 de ani de la moartea sa), iar pe revers s-a trecut inscripţia "15 ani de la săvârşirea lui: 1889-1904".
Între anii 1943-1945 au fost bătute pe trei monede de 100 şi de 200 de lei inscripţii şi monograma lui Eminescu, pe reversul acestora, ştergându-se foarte fin ceea ce era bătut pe ele.
Chipul lui Eminescu a fost realizat de către artiştii gravori pe plachete de diferite forme: pătrate, dreptunghiulare, rotunde sau ovale, pe medalii şi medalioane de formă rotundă. Aceste piese au fost realizate într-un registru de dimensiuni larg, de la diametrul de 15 mm la cel de 100 de mm. Plachetele, de regulă de formă dreptunghiulară, au fost de dimensiunile: 60/40 mm, 80/55 mm şi 85/55 mm.
Demn de semnalat este faptul că Eminescu a devenit universal şi prin medalistică. Medalii cu chipul său au mai fost bătute în Republica Moldova, Ucraina, Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Rusia, Lituania şi Letonia.
Filatelia şi numismatica, prin mijloace specifice, contribuie şi ele la răspândirea creaţiei eminesciene şi la eternizarea chipului său angelic.
b) figura poetului şi aspecte din opera sa apar încă în şase serii de mărci poştale, dar împreună cu alte personalităţi ale culturii şi literaturii române şi universale (1947, 1958, 1961, 1964, 1982 şi 1989).
Totuşi, cele 14 mărci poştale dedicate lui Mihai Eminescu, apărute timp de 111 ani de la moartea lui şi 61 de ani de la apariţia primei mărci poştale ce i-a fost dedicată, parcă este prea puţin.
Prima emisiune de mărci poştale ce i-a fost dedicată lui Eminescu a fost tipărită în anul 1939, cu prilejul comemorării a jumătate de veac de la moartea lui. Parcă a venit prea târziu această recunoaştere. Emisiunea este alcătuită din două valori: două portrete ale scriitorului. Primul este tabloul arhicunoscut al lui Eminescu, cel din timpul studenţiei; cel de-al doilea este cel pictat de Mişu Popp în anii în care Eminescu era la apogeu.
Emisiunile poştale din anii 1947, 1958 şi 1964 reproduc acelaşi chip de zeitate, feciorelnic, cu capul orientat spre dreapta, păr bogat, fruntea largă şi privirea senină, privind semeţ spre viitorul poporului nostru. Am putea spune că acest portret este prototipul frumuseţii masculine.
Pe marca poştală emisă în anul 1975 Eminescu ne este înfăţişat cu figura orientată spre stânga, alături de imaginea casei părinteşti.
După părerea noastră, cea mai frumoasă şi mai reuşită emisiune poştală dedicată lui Eminescu şi operei sale este cea scoasă în anul 1950, cu prilejul aniversării unui secol de la naşterea sa.
Graficianul D. Ştiubei, realizatorul machetelor, s-a întrecut pe sine.
Scena este realizată din cinci valori: unul din ultimele portrete ale lui Eminescu, precum şi patru scene simbolice din poeziile sale: Scrisoarea III, Înger şi demon, Împărat şi proletar şi Viaţa. Această emisiune a fost supratipărită în anul 1952.
Eminescu şi creaţia sa se regăsesc şi în emisiunile poştale din anii 1947, 1958, 1961, 1964, 1989, 1992 şi 1994, de această dată câte o valoare în fiecare serie, alături de personalităţi ale culturii româneşti şi universale.
Din fericire, există foarte multe alte materiale filatelice dedicate lui Eminescu şi operei sale, care au fost editate de Poşta Română sau de către asociaţiile filatelice din toate judeţele ţării. Aşa sunt plicurile cu marcă fixă, cărţile poştale maxime sau plicurile aniversare sau comemorative, realizate în judeţul Botoşani.
Chipul lui Eminescu şi atâtea din poeziile sale se regăsesc şi pe plachete şi medalii emise de Societatea Numismatică Română sau de către filialele sale judeţene.
Sunt cunoscute 109 plachete şi medalii, de diferite dimensiuni şi din diferite materiale, emise până în prezent. Cele patru portrete cunoscute ale poetului sunt reproduse aproape în mod egal pe acestea, cu un plus de nouă bucăţi pentru primul său portret.
Prima piesă a fost realizată în anul 1904 şi este un medalion. Pe aversul lui este o inscripţie dedicată marelui voievod Ştefan cel Mare (400 de ani de la moartea sa), iar pe revers s-a trecut inscripţia "15 ani de la săvârşirea lui: 1889-1904".
Între anii 1943-1945 au fost bătute pe trei monede de 100 şi de 200 de lei inscripţii şi monograma lui Eminescu, pe reversul acestora, ştergându-se foarte fin ceea ce era bătut pe ele.
Chipul lui Eminescu a fost realizat de către artiştii gravori pe plachete de diferite forme: pătrate, dreptunghiulare, rotunde sau ovale, pe medalii şi medalioane de formă rotundă. Aceste piese au fost realizate într-un registru de dimensiuni larg, de la diametrul de 15 mm la cel de 100 de mm. Plachetele, de regulă de formă dreptunghiulară, au fost de dimensiunile: 60/40 mm, 80/55 mm şi 85/55 mm.
Demn de semnalat este faptul că Eminescu a devenit universal şi prin medalistică. Medalii cu chipul său au mai fost bătute în Republica Moldova, Ucraina, Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Rusia, Lituania şi Letonia.
Filatelia şi numismatica, prin mijloace specifice, contribuie şi ele la răspândirea creaţiei eminesciene şi la eternizarea chipului său angelic.
prof. Gheorghe Dolinski,
Şcoala Arbore
Şcoala Arbore
No comments:
Post a Comment