Premiul Nobel pentru reflexe condiționale

Ivan Petrovici Pavlov (14 septembrie 1849 – 27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog şi medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut foarte mult pentru că a descris primul fenomenul condiţionării clasice în experimentele pe care le-a făcut cu câini.
Pavlov s-a născut în Riazan, Rusia. Şi-a început studiile superioare ca seminarist, apoi a renunţat şi s-a înscris la Universitatea din Petersburg, pentru a studia ştiinţe naturale. A obţinut titlul de doctor în 1879.
În anii 1890, Pavlov a investigat funcţia gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura şi analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiţii diferite. El a observat că aceştia au tendinţa de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, şi a început investigarea acestei "secreţii psihice", cum a numit-o el. A decis că aceasta este mult mai interesantă decât chimia salivei, şi a schimbat scopul cercetării sale, efectuând o lungă serie de experimente în care a manipulat stimulii care apăreau înainte de aducerea hranei. El a stabilit de aici legile fundamentale pentru apariţia şi eliminarea a ceea ce el denumea "reflexe condiționale" — adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condiţional, ca urmare a unor experienţe precedente ale animalului. Aceste experimente au fost efectuate în anii 1890 şi 1900, şi au fost puse la dispoziţia cercetătorilor occidentali prin traducerea unor experienţe individuale, dar au devenit disponibile în totalitate în limba engleză printr-o carte publicată în 1927.
Pavlov era obsedat de programul şi de obiceiurile sale de muncă. Obişnuia să ia prânzul exact la ora 12, se culca la aceeaşi oră în fiecare seară, îşi hrănea câinele la aceeaşi oră în fiecare noapte şi pleca din Leningrad în Estonia în vacanţă în aceeaşi zi în fiecare an. Acest comportament s-a schimbat când fiul său Victor a murit în Armata albă — după aceea a suferit de insomnie.
Spre deosebire de mulţi oameni de ştiinţă pre-revoluţionari, Pavlov a fost respectat de guvernul sovietic, şi i s-a permis să îşi continue cercetările până la o vârstă înaintată. Pavlov însuşi nu avea o atitudine favorabilă faţă de marxism, dar ca laureat al Premiului Nobel era văzut ca un atu politic important, şi era puternic susţinut. A fost în special interesat de folosirea condiţionării pentru a stabili un model experimental asupra inducţiei nevrozei. A murit la Leningrad. Laboratorul său din Sankt Petersburg a fost păstrat până astăzi. (după Wikipedia)