Intervenția Adminsitratorului

După şase săptămâni de existenţă jurnalul de faţă a ajuns la un punct unde administratorul este nevoit să ia măsuri pe care nu a dorit nici o secundă. Limbajul suburban şi manifestările rasiste nu au ce căuta pe acest blog. Punct! Cei care nu se pot incadra într-un dialog civilizat, chiar dacă este vorba de unul contradictoriu, îi rog ca în viitor să se abţină de la comentarii.
Colegul nostru, Francisc Ambruş, a fost făcut ţigan. (Anonim: Să înţeleg că asta-i blogul oficial al FFR-ului «apropo, cine-i webmaster, blondu' Ambruş?»). Nu ştiu dacă Ambruş este ţigan sau nu. Dacă este, trebuie să fie mândru de acest lucru. Însă, ieşirea rasistă a Anonimului nu este permisă pe acest blog. Cei cu asemenea orientări să caute spaţii virtuale unde îşi pot descărca refulările între semenii lor. Colegului nostru Ambruş, şi Prietenului meu ”Blond”, îi cer scuze pentru jignirea care i s-a adus. Consider că pentru incident, şi eu, Administratorul, sunt vinovat. Odată cu pornirea blogului am considerat că nu este nevoie de moderarea comentariilor, doar avem de a face cu intelectuali, cu oameni educaţi. Am crezut că cei care vor intervenii, chiar dacă sunt părţi aflate pe diferite baricade se vor purta civilizat. Din păcate m-am înşelat şi am ajuns la concluzia că filatelia nu a fost educativă pentru toată lumea. Dar, excepţiile întăresc regula.
Cât despre calitatea acestui jurnal de ”blog oficial al Federaţiei” este o prostie. Este o iniţiativă particulară şi nici măcar Preşedintele Federaţiei nu cunoaşte componenţa Colegiului editorial.
Odată cu acest mesaj voi posta şi un chestionar prin care vreau să aflu opinia Dvs. privind moderarea comentariilor. Vă rog pronunţaţi-vă şi anunţaţi şi alţi filatelişti blogeri pentru a avea ocazia să se pronunţe.
Vă mulţumesc.

În continuare trebuie să fac o serie de precizări privind cazul Bartoc.
Nu vreau să fac partizanat, nu îi voi lua apărarea nici unuia dintre cei implicaţi, Preşedintele FFR, Leonard Paşcanu, Vicepreşedintele FFR, Alexandru Bartoc şi autorul articolului, cu nume ales Cap de Bour. Consider că toţi trei au contribuit, mai mult sau mai puţin, la crearea unui conflict artificial. Autorul a enumerat o serie de date şi a folosit câteva licenţe jurnalistice nu tocmai reuşite. Dl. Bartoc, prin refuzul de a comunica cu autorul pentru faptul că acesta foloseşte un psoudonim este un gest care a creat şi mai multă înverşunare. Gestul d-lui Paşcanu de a asuma rolul avocatului, în loc să potolească flăcările a turnat şi mai mult gaz pe foc (am vrut eu, iniţial, să intervin în favoarea d-lui Bartoc, dar tocmai pentru a evita o dispută şi mai dură, m-am abţinut). Autorul, printr-un răspuns piperat cu un cinism exagerat a provocat un adevărat război. Fără să vă dau lecţii despre democraţie trebuie să avem în vedere că dialogul este constructiv, chiar şi (sau mai ales) în contradictoriu. Aş dori ca acest incident să se stingă, iar cei trei să formeze o echipă care înpreună cu ceilalţi filatelişti să se preocupe de viitorul filateliei româneşti.
Domnule Preşedinte, aţi atacat dur pe autorul articolului. L-aţi acuzat de reavoinţă şi denigrarea vicepreşedintelui FFR. În ceea ce priveşte reavoinţă, vă asigur că nu este vorba de aşa ceva. Cap de Bour nu a avut o asemenea intenţie, nici măcar o secundă. Iar, despre discreditare nici nu se poate vorbi în cazul d-lui Bartoc. În toată povestea asta dl. Bartoc nu are nici o vină. Mai degrabă se poate învinui societatea românească. La alte evenimente filatelice de talia celui de anul viitor, organizatorii ar fi asigurat, din oficiu, mai multe standuri pentru asemenea proiecte. La noi, însă, e o situaţia mai bizară. Fără doar şi poate datorită acestor vectori dl. Bartoc a ajuns într-o situaţie delicată. Repet, fără să aibă vreo vină. Revenind la autorul articolului, trebuie să înţelegeţi înverşunarea lui. Dar, dacă aţi urmărit activitatea lui Cap de Bour pe blog, puteţi constata că nu este nici omul Romfilateliei, nici al Poştei sau al Ministerului. Cu ceva timp în urmă Cap de Bour a luat apărarea filateliştilor în public. Puţini ştiu cât a avut de pătimit. Câte explicaţii a trebuit să dea ulterior şefilor săi, numai Dumnezeu ştie. Astfel, poate înţelegeţi şi motivul pentru care utilizează pseudonim. Acest lucru se referă şi la ceilalţi membrii ai Colegiului editorial.
Domnule Bartoc, sunt sigur că nici un om de bună credinţă nu pune la îndoială buna intenţie a Dvs. Nu sunteţi responsabil pentru nişte conjuncturi şi oameni fără caracter cu care de multe ori sunteţi nevoit să colaboraţi. Aşa este viaţa! Aceste lucruri nu trebuie să vă spun eu, ştiţi Dvs. mai bine datorită experienţei în viaţă. În calitate de iniţiator şi administrator al acestui jurnal, vă rog să fiţi mai înţelegător. Poate mă repet, dar consider că este important, autorul articolului nu a semnat cu pseudonim ca să vă atace sau să se ascundă. Este mai bine pentru el. Încercaţi să treceţi cu vederea peste acest incident. Consider că proiectul Dvs. este mai important decât o dispută surdă şi inutilă.
Domnule Bartoc, consideraţi că cele scrise de mine are scopul de a repara greşeala involuntară al lui Cap de Bour. Vă rog, acceptaţi consideraţiile noastre, ale tuturor.

Cu respect,
Adminstratorul