Adormirea Maicii Domnului

Adormirea (Căderea în somn) a Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 15 august. Această sărbătoare comemorează moartea, învierea şi slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea declară că Maica Domnului "a fost luată" de Dumnezeu în regatul ceresc al lui Hristos în deplinătatea existenţei ei spirituale şi trupeşti. Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Presupunerea Mariei. În conformitate cu Sfânta Tradiţie, Maica Domnului a murit ca orice fiinţă omenească, "adormind," aşa cum indică şi numele sărbătorii. Ea a murit aşa cum mor toţi oamenii, nu în mod "voluntar" ca Fiul ei, ci prin necesitatea naturii ei umane muritoare care este indisolubil legată de stricăciunea acestei lumi. Apostolii au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment, şi au fost cu toţii prezenţi cu excepţia Sfântului Toma, atunci când Maria a trecut din această viaţă. Apoi, ea a fost înmormântată. Toma a ajuns câteva zile mai târziu, şi dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Mariei. La fel ca şi în cazul naşterii Sfintei Fecioare, sau în cazul Intrării în Biserică, nici pentru Adormirea Maicii Domnului nu există referinţe istorice sau biblice pentru această sărbătoare. Biserica Ortodoxă propovăduieşte că Maica Domnului este fără de păcat citare/referinţă critică necesară, dar şi că Fecioara Maria are nevoie cu adevărat să fie mântuită de Hristos ca orice om, mântuită din încercări, suferinţe şi moarte din lumea aceasta. Ea a murit cu adevărat şi a fost luată la Cer de Fiul ei ca Maică a Vieţii şi deja ia parte la viaţa fără de sfârşit din Regatul Ceresc. Această viaţă în rai este pregătită şi promisă tuturor care "ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează." (Luca 11:27-28). Adormireea mamei Sfintei Fecioare, Dreapta Ana, este sărbătorită în 25 iulie.
Principala sărbătoare a Mariei este pe 15 august ("Sfânta Maria Mare"), sărbătoare care se numeşte oficial în biserica romano-catolică "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar în bisericile ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". Recent biserica anglicană a introdus "Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria" pe aceeaşi dată. În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului ("Sfânta Maria Mică"), pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătoreşte Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte şi încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare şi tărie în faţa ispitelor). Pe 25 martie biserica catolică şi cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană sărbătoreşte Ridicarea Sa la Ceruri.
Bisericile ortodoxe, greco- şi romano-catolice sărbătoresc Intrarea în biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu) pe 21 noiembrie. Biserica catolică mai sărbătoreşte Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie şi, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.
În evul mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea şi Ridicarea la Ceruri se sărbătorea în ianuarie şi februarie. Biserica anglicană mai sărbătoreşte Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie.
Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice mai sărbătoresc:
* Adunarea [credincioşilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu pe 26 decembrie
* Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
* Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paşti
* Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana pe 9 decembrie
* Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului la 2 iulie
* Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului la 31 august.
De asemenea, atât catolicii şi cât şi ortodocşii serbează, în funcţie de ţară, regiune şi tradiţie, diverse apariţii sau icoane ale Maicii Domnului.