Dictatorul Ungariei

Mátyás Rákosi (născut Mátyás Rosenfeld) (n. 14 martie 1892 – d. 5 februarie 1971 în Gorki, Rusia) a fost un politician comunist ungar, născut în Serbia, de origine evreiască , dictatorul Ungariei între anii 1945- 1956 ca Secretar General al Partidului Comunist Ungar şi apoi al continuării acestuia, Partidul celor ce Muncesc. Rákosi s-a născut la Ada în Serbia, a servit în armata ungară în cursul primului război mondial până ce a fost capturat pe frontul de est, apoi s-a întors în Ungaria ca militant comunist şi a făcut parte din guvernul lui Béla Kun. După căderea regimului lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în Ungaria, în 1924 a fost arestat şi închis pană ce în 1940 când a fost expulzat în URSS, în schimbul steagurilor armatei revoluţionare maghiare din 1848 capturate de către armata rusă după capitularea revoluţionarilor la Şiria. În continuare a activat în cadrul Cominternui , reuşind să nu fie secerat de represiunile staliniste a căror victimă a fost în URSS Béla Kun. S-a întors în Ungaria cu Armata Roşie iar, după instalarea regimului comunist în Ungaria Rákosi a fost desemnat ca secretarul general al partidului comunist .

Rákosi a guvernat ca un dictator stalinist, încurajând un cult al personalităţii sale şi lichidându-şi colegii din conducerea partidului, după modelul sovietic. În 14 august 1952, a devenit prim-ministru, dar în 13 iunie 1953, după modelul conducerii sovietice de după decesul lui Stalin a demisionat de la conducerea guvernului în favoarea lui Imre Nagy, şi a revenit la functia de secretar general al partidului. În 1955 l-a înlăturat pe reformistul Imre Nagy, dar sub presiunea lui Hruşciov şi a nemulţumirii populare, Rákosi a fost înlăturat în iunie 1956 de la conducere şi trimis în exil în Kirghizistan , de unde provenea soţia sa. În 1971 a decedat la Gorki.