%20Agong%20ER%20-%20Copy.jpg)
Franz Josef al Austriei (în română Francisc Iosif I, în germană Franz Josef I, în maghiară Ferenc József I, în cehă František Josef I, în croată Franjo Josip I, în italiană Francesco Giuseppe I), (n. 18 august 1830, Viena - d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei şi Boemiei, rege al Croaţiei, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, dupa cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei şi a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.
Pe 2 decembrie 1848 lui Ferdinand I i s-a cerut renunţarea la tron iar tânărul Franz ajunge împărat la doar 18 ani. La începutul carierei a fost consiliat de Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâştigarea puterii monarhice absolutiste şi a unei poziţii puternice în politica externă. A abolit constituţia din 1849 şi şi-a sporit atribuţiunile în 1852. După 1850 a trebuit să accepte eşecurile politicii externe austriece: Războiul Crimeii şi ruptura de Rusia precum şi războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia şi a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino. Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la creearea statului dualist austro-ungar în 1867. La 18 februarue 1853 scapă cu viaţa dintr-un atentat pus la cale de către un fanatic maghiar, János Libényi, la Ischl.
În 1878, în urma Congresului de la Berlin, a obţinut administrarea fostei posesiuni otomane Bosnia-Herţegovina, pe care o anexează în 1908. A fost iniţiatorul modernizării Vienei, prin demolarea fortificaţiilor vechii cetăţi şi construirea pe terenul astfel eliberat a celebrului bulevard Ringstrasse.
Între 1848 şi 1867 a fost ultima persoană care a ocupat funcţia de mare principe al Transilvaniei.
La 8 iunie 1867, la Buda, în catedrala Szent Mátyás, Francisc Iosif I a fost încoronat şi rege apostolic al Ungariei (1867-1916) şi a aprobat Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiara prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.
În 1873 încheie cu Alexandru II, ţarul Rusiei, şi,
ulterior, cu Wilhelm I, împăratul Germaniei, alianţa celor trei împăraţi ca un acord consultativ între cele trei imperii. Spre sfârşitul domniei a acceptat că: "imperiul multietnic este o anomalie în Europa modernă".
În 1892 a aprobat renunţarea la vechiul sistem monetar bazat pe creiţari, florini şi taleri şi trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă (divizată în 100 de helleri).
Francisc Iosif I a fost martorul primilor 2 ani din războiul ce avea sa pună capăt, printre altele, şi imperiului său. Împăratul a murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani şi a fost înmormântat în Cripta Imperială din Viena, după 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei. (Wikipedia)
Pe 2 decembrie 1848 lui Ferdinand I i s-a cerut renunţarea la tron iar tânărul Franz ajunge împărat la doar 18 ani. La începutul carierei a fost consiliat de Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâştigarea puterii monarhice absolutiste şi a unei poziţii puternice în politica externă. A abolit constituţia din 1849 şi şi-a sporit atribuţiunile în 1852. După 1850 a trebuit să accepte eşecurile politicii externe austriece: Războiul Crimeii şi ruptura de Rusia precum şi războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia şi a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino. Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la creearea statului dualist austro-ungar în 1867. La 18 februarue 1853 scapă cu viaţa dintr-un atentat pus la cale de către un fanatic maghiar, János Libényi, la Ischl.
În 1878, în urma Congresului de la Berlin, a obţinut administrarea fostei posesiuni otomane Bosnia-Herţegovina, pe care o anexează în 1908. A fost iniţiatorul modernizării Vienei, prin demolarea fortificaţiilor vechii cetăţi şi construirea pe terenul astfel eliberat a celebrului bulevard Ringstrasse.
Între 1848 şi 1867 a fost ultima persoană care a ocupat funcţia de mare principe al Transilvaniei.
La 8 iunie 1867, la Buda, în catedrala Szent Mátyás, Francisc Iosif I a fost încoronat şi rege apostolic al Ungariei (1867-1916) şi a aprobat Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiara prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.
În 1873 încheie cu Alexandru II, ţarul Rusiei, şi,
ulterior, cu Wilhelm I, împăratul Germaniei, alianţa celor trei împăraţi ca un acord consultativ între cele trei imperii. Spre sfârşitul domniei a acceptat că: "imperiul multietnic este o anomalie în Europa modernă".În 1892 a aprobat renunţarea la vechiul sistem monetar bazat pe creiţari, florini şi taleri şi trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă (divizată în 100 de helleri).
Francisc Iosif I a fost martorul primilor 2 ani din războiul ce avea sa pună capăt, printre altele, şi imperiului său. Împăratul a murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani şi a fost înmormântat în Cripta Imperială din Viena, după 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei. (Wikipedia)
No comments:
Post a Comment