Revoluţia franceză - a fost aleasă Convenţia Naţională

Revoluţia franceză (1789-1799), eveniment major al epocii moderne care a dus la răsturnarea Vechiului Regim şi la instaurarea unei noi ordini politice şi sociale în Franţa În timpul desfăşurării revoluţiei, Franţa a experimentat toate sistemele de guvernare trecând succesiv de la monarhia absolută, bazată pe principiul de drept divin, la monarhia constituţională, după model britanic, în care domină principiul ,,regele domneşte, dar nu guvernează”, apoi la republică care avea la bază, în teorie, libertatea şi egalitatea tuturor cetăţenilor.

Revoluţia franceză este evenimentul care a marcat totodată în istoria Franţei, trecerea la epoca modernă. Perioada revoluţionară începe în 1789, cu reunirea Adunării Stărilor Generale şi căderea Bastiliei, şi se termină în 1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Ideile liberale şi naţionale propăvăduite de Revoluţia franceză s-au răspândit în toată Europa, având ca efect intensificarea luptei naţiunilor asuprite împotriva dominaţiei străine. Revoluţia franceză completează şirul marilor revoluţii ale epocii moderne, fiind precedată de Revoluţia engleză şi Revoluţia americană. Totodată, ea a rămas cel mai popular model de insurecţie până la Revoluţia Rusă din 1917.
Căderea monarhiei şi Comuna din Paris
Uniţi provizoriu de convingerile lor republicane, girondinii şi iacobinii au votat împreună mai multe texte importante, cum ar fi obligaţia emigranţilor de a se întoarce înainte până la sfârşitul anului 1791 şi condamnarea la închisoare sau deportare pentru clerul refractar. Veto-ul emis de Ludovic XVI-lea împotriva acestor legi a suscitat o criză ce a acordat girondinilor accesul la putere, în martie 1792.
Din motive diferite, regele, monarhiştii şi girondinii îşi doreau război cu puterile ostile. Regele considera că înfrângerea ar putea să-i consolideze puterea. Girondinii doreau să canalizeze elanul revoluţionar înspre exteriorul Franţei. Războaiele revoluţionare încep odată cu declaraţia de război din 20 aprilie 1792, adresată Austriei, de partea căreia se va alătura şi Prusia, după câteva săptămâni.
Creată în Paris în iulie 1789 şi instalată la Primăria oraşului după căderea Bastiliei, Comuna a devenit insurecţională în 10 august 1792, pe fondul înfrângerilor suferite pe front şi a ameninţărilor primite din partea străinilor, ce au determinat creşterea fervoarei naţionale şi a nemulţumirilor faţă de familia regală. O manifestaţie a luat cu asalt Palatul Tuileries şi regele a fost arestat, sub suspiciunea de trădare. (Wikipedia)