Începutul sfârşitului - Solidaritatea lui Lech Wałęsa

Mişcările sindicale de pe şantierele navale din Gdańsk (Polonia) ce au avut loc pe 14 august 1980 au determinat formarea unui sindicat naţional independent, Solidaritatea. În Polonia, situaţia economică s-a deteriorat mult la începutul anilor 1980. În iulie 1980, guvernul condus de Edward Gierek, aflat în impas, a decis creşterea preţului cărnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de pe şantierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Aceştia erau conduşi de electricianul militant Lech Wałęsa. Pentru prima dată, activitatea greviştilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit să se aşeze la masa negocierilor şi să semneze în august 1980 la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la grevă, legalizarea înfiinţării sindicatelor independente şi desfiinţarea cenzurii. La 17 septembrie, reprezentanţii muncitorilor din întreaga Polonie au decis constituirea unui sindicat naţional independent, Solidaritatea. Un an mai târziu, în octombrie 1981 s-a desfăşurat primul congres al Solidarităţii, iar Lech Wałęsa a fost ales preşedinte.

Lech Wałęsa (n. 29 septembrie 1943, Popowo, Polonia) este un om politic polonez. S-a afirmat întîi ca lider al Sindicatului anticomunist Solidaritatea din Gdansk şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983. După căderea regimului comunist a ajuns preşedinte al Poloniei între 1990 şi 1995. Modul în care a condus ţara a nemulţumit alegătorii, Lech Wałęsa pierzînd alegerile şi avînd actualmente o popularitate redusă.