Scrisoare deschisă către Preşedintele FFR, Leonard Paşcanu

În ajunul Congresului FFR, în perioada „campaniei electorale”, o parte a filateliştilor este implicata într-un adevărat război. Dacă în urmă cu câteva zile administratorul paginii oficiale a FFR, Francisc Ambruş, m-a atacat fără niciun motiv, azi, cel care m-a acuzat de o serie de fapte inexistente este chiar preşedintele Federaţiei, Leonard Paşcanu. Acest lucru m-a surprins foarte mult, mai ales că incidentul s-a produs după ce, în urmă cu două zile, în cadrul unei discuţii, l-am rugat să medieze conflictul dintre subsemnatul şi Ambruş.

Probabil, unii se întreabă de ce fac public un incident între două persoane. Simplu, consider că elementele disputei sunt de interes public, iar informaţiile din culisele filateliei româneşti pot oferi explicaţii pentru cei care sunt „doar” filatelişti, fără acces la informaţii „cu sos”.
Domnule Preşedinte,
mi-aţi spus că tot ce se „întâmplă pe blog face rău mişcării filatelice” din România. Este opinia Dvs. si, în calitate de preşedinte FFR, puteţi iniţia excluderea mea din Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti pentru nerespectarea Statutului FFR şi AFB.
Domnule Preşedinte, nu ştiu cu ce anume fac rău mişcării filatelice româneşti. Nu cred că publicarea unor documente publice ale FFR poate face rău mişcării filatelice. Cât despre comentariile postate de cititori: oamenii au câştigat un drept – dreptul la libera exprimare. Eu, „bloger”, nu pot să interzic adversarilor Dvs. să vă critice. Prin definiţie un blog (prescurtat de la expresia engleză web log, jurnal pe Internet) este o publicaţie web ce conţine articole periodice sau şi cu actualizare neîntreruptă, ce au de obicei caracter personal. Ca regulă, actualizarea blogurilor constă nu în modificarea textelor de până atunci, ci în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuţiile fiind afişate în ordine cronologică inversă. Acest gen de publicaţii web sunt în principiu accesibile publicului larg. Multe bloguri permit vizitatorilor să lase în urmă (să posteze) comentarii, care sunt şi ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blogului; alte bloguri nu sunt interactive.
Dacă în comentarii apar afirmaţii la adresa Dvs. pe care le consideraţi calomnioase, aveţi dreptul şi mijloace să cereţi în instanţă reparaţie morală şi materială. Fiecare răspunde individual pentru faptele sale penale sau civile.
Domnule Preşedinte, mi-aţi spus că v-am dezamăgit şi că pe blog nu au apărut materiale privind problemele reale ale filateliei româneşti. Sunt dezorientat. Sau trebuie să înţeleg că nu aţi lecturat materialele publicate de „Jurnal on line pentru filatelişti”? Vă rog, când timpul vă permite, să consultaţi arhiva blogului, să vă convingeţi. Totuşi, ţin minte de perioadele când mi-aţi lăudat munca depusă. Nu înţeleg cum am devenit, peste noapte, „Duşmanul”.
Domnule Preşedinte, m-aţi acuzat de partizanat. Nu prea înţeleg ce aţi dorit să-mi spuneţi. De ce mă faceţi „trădător”? Dacă vina mea este că am publicat materiale ale Asociaţiilor şi FFR, şi dacă acest gest se poate considera un afront adus Dvs., Federaţiei sau comunităţii filatelice, vă cer scuze. Dar, ţin să vă reamintesc că toate aceste documente trebuia publicate pe pagina oficială FFR. (Cu această afirmaţie nu vreau să aduc vreun reproş lui Francisc Ambruş, care a creat pagina şi fără nicio recompensă financiară o administrează de ani de zile. Iniţial nu am vrut să pun întrebări, nici directe, nici retorice, dar nu pot să mă abţin după discuţiile noastre şi pun problema dacă Francisc Ambruş a avut la îndemână toate documentele, sau a fost o decizie a conducerii FFR să fie publicate doar unele dintre ele.)
Domnule Preşedinte, mi-aţi repetat cu obsesie că ziarul la care îmi câştig pâinea îl atacă pe unul dintre candidaţii la funcţia de preşedinte a FFR. Nu am niciun amestec. Nu am putere decizională în cadrul redacţiei ca să pot „orchestra un atac concertat” împotriva lui Sorin Pantiş. Într-o singură anchetă realizată de ziarul unde lucrez am fost implicat personal şi ştiţi acest lucru - chiar Dvs. mi-aţi înlesnit o întâlnire cu Sorin Pantiş. Dacă acesta din urmă este implicat şi în alte scandaluri de presă, nu mă priveşte şi nici nu mă interesează să susţin vreo campanie de presă pro sau contra lui Sorin Pantiş.
Domnule Preşedinte, spuneţi că vi s-a sugerat că cineva ar fi accesat ilegal calculatorul Dvs. pentru a sustrage documente. Este grav şi vă recomand să anunţaţi în cel mai scurt timp autorităţile competente, sau, după caz, explicaţi-i „deşteptului”, „zvonacului” sau paranoicului care spune tâmpenii de acest gen, că hackerii au ţinte mai importante, cum ar fi NASA, FBI, CIA sau bănci comerciale, şi nu terminalul utilizat de preşedintele Federaţiei Filatelice Române.
Domnule Preşedinte, mi-aţi cerut în repetate rânduri „sursele” care mi-au furnizat documentele Federaţiei şi ale unor asociaţii membre FFR – informaţii publice de altfel. Vă aduc aminte că adresa mea de poştă electronică figurează în mai multe liste de e-mail ale filateliştilor din această ţară şi chiar în baza de date FFR. Unele materiale le-am primit de la trei-patru expeditori. În altă ordine de idei, sursele nu le voi divulga sub nicio formă, acest drept îmi este asigurat de o serie de acte normative internaţionale, recunoscute de România.
Domnule Preşedinte, m-aţi acuzat că manipulez votul cititorilor de la rubrica „Cine va fi ales preşedinte la Congresul FFR?” Acuzaţia Dvs. este falsă şi fără temei. Cititorii pot vota o singură dată de la un IP. Aşa e tehnica, nu eu decid rezultatul votului.
Domnule Preşedinte, spuneţi că sunt „purtătorul de vorbe” al lui Dan Dobrescu. Nu sunt şi nu voi fi nici al lui Dobrescu şi nici al Dvs. Sunt persoane în anturajul Dvs. care cu mare plăcere lansează zvonuri şi carora le place să vadă cum oamenii intră în conflict aiurea. Sunt conştient că pentru unii de la FFR şi AFB sunt antipatic pentru că sunt maghiar, pentru alţii sunt periculos pentru că sunt jurnalist. Sunt nişte prostii emanate de o serie de persoane care, în loc să se ocupe de filatelie, sunt preocupaţi de intrigi şi care împart ceva ce nu există. Cred că aţi fost victima acestor persoane care în lipsă de altă preocupare au inventat poveşti nemuritoare. Astfel, vi s-a sugerat că eu vreau să pun mâna pe revista Filatelia sau că vreau să-l „scot din funcţia” de administrator al paginii oficiale FFR pe Francisc Ambruş. Prostii! Nu am nevoie de o funţie care să fie trecută pe cartea mea de vizită în loc de profesie. Am ce scrie, de aproape două decenii, pe bucata de carton la capitolul profesie.
Domnule Preşedinte, îmi reproşaţi că îi permit lui Dan Dobrescu să intervină pe blog. Spuneţi că „ei centrează, ei dau cu capul”. Adică, spun eu, ei scriu pe blog şi tot ei comentează. Este bizar ce spuneţi. Vă aduc aminte că în urmă cu vreo zece zile aţi afirmat că nu vă interesează atacurile „taberei Dobrescu”. De atfel, dacă aţi fi citit cu atenţie comentariile, oamenii „pro Dobrescu” mă critică la fel de vehement ca şi pe Dvs. Ei susţin că blogul este realizat la comanda Dvs., iar eu sunt doar o păpuşă manipulată ca la teatru de păpuşi. Acum, eu ce să mai cred? Omul cui sunt, Domnule Preşedinte?
Domnule Preşedinte, scandalul de faţă a fost creat de un personaj aflat în anturajul Dvs. O după - masă întreagă am încercat să-l conving să nu deschidă un conflict în ajunul Congresului. Nu m-a ascultat şi a creat o stare care a fost propice unor „atacuri”, fondate sau mai puţin fondate. Aduceţi-vă aminte de discuţia noastră de acum două zile. V-am povestit pe larg cum şi de la cine a pornit toată povestea. Când persoana respectivă l-a atacat pe Dobrescu, totul a fost în regulă, blogul corect, administratorul profesionist etc., când Dobrescu ripostează aţi găsit vinovatul – administratorul. Nu cred că este corect. Nu am generat eu acest conflict care datează de mai bine de doi ani, din vremea când acest jurnal nici nu a existat.
Domnule Preşedinte, mi-aţi cerut să fac o anchetă jurnalistică privind apariţia semnăturii olografe a Dvs. la sfârşitul materialului „Scrisoare deschisă adresată tuturor filateliştilor români”. Iată cum stau lucrurile:
Materialul recepţionat de mine are semnătura olografă a Dvs. şi a fost expediat de pe serverul băcăuan cu IP 81.180.156.103. (IP - Internet Protocol este o metodă sau un protocol prin care datele sunt trimise de la un calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator (cunoscut ca HOST), pe internet are cel puţin o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele de pe internet. Când trimiţi sau primeşti date (de ex.: e-mail, pagini web) mesajul este împărţit în părţi mai mici numite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa celui care trimite datele, dar şi a celui căruia îi sunt destinate.). De pe acest IP am primit şi cu alte ocazii de materiale de la Domnul Ioan Catană. Nu ştiu ce aţi discutat cu Dl. Catană, dar tind să cred că nu v-aţi exprimat foarte exact sau Dl. Catană nu a înţeles exact despre ce este vorba. Eu nici o secundă nu a spus că autorul modificărilor este sau ar fi Catană. Am afirmat doar că de la el am primit mesajul. Sunt contrariat dacă se ajunge la acest nivel. Dvs. m-aţi acuzat de fals, iar Dl. Catană de „licienţe” şi că „cel puţin parţial, unele din informaţiile de pe blog sunt «lucrate »!!!”. Vă asigur, Domnilor, că sunt acuzaţii gratuite. În rest, nu înţeleg cine şi de ce să vă pună semnătura olografă pe acel document, atâta timp cât în conţinutul textului nu s-a făcut nici o modificare, iar Dvs. recunoaşteţi că vă aparţine (doar s-a publicat şi pe pagina FFR). Dvs. susţineţ că a fost modificat textul. Nu a fost! Pe confruntate! Ce vi s-a părut o modificare a fost de fapt schimbarea fontului utilizat de Dvs. (Litograph, Tahoma şi Times New Roman) în cel utilizat pe blog (Georgia). Acest fapt este real, dar prin schimbarea tipului de caractere, (care este presetat de furnizorul serviciului acestui blog) nu s-a modificat sau alterat conţinutul mesajului. Alături aveţi datele documentului pe care l-aţi difuzat – denumirea instituţiei, autorul, ultima salvare, data iniţierii documentului şi data ultimei salvări. Pentru a vă lămuri, vă rog să verificaţi datele documentului iniţial şi să faceţi o confruntare privind data şi locul modificării. Să fiu sincer, cred că această poveste a fost invocată de Dvs. doar pentru a-mi spune că sunteţi dezamăgit de mine. În rest: no comment. Dacă am ajuns să fiu acuzat de fals, este cel puţin jenant şi nu doresc să dezbat problema nici în particular, nici în public, decât în faţa magistratului, dacă veţi sesiza Parchetul.
Domnule Preşedinte, sunt şi eu dezamăgit. Nu de Dvs., ci de starea în care pot ajunge unii oameni din preajma Dvs. Oameni care în prezenţa Dvs. prezintă o adevărată incantaţie „Leo în sus, Leo în jos”, iar în lipsa Dvs. spun lucruri care mai de care. Sunt dezamăgit că filateliştii din România pot fi „terorizaţi” de câţiva frustraţi care au ca preocupare pricipală crearea confictelor inutile.
Rămân cu respect faţă de toţi filateliştii din România,

blogerul filatelist,
László KÁLLAI